In orice firma privata, oportunitatea unei cheltuieli se judeca in termeni de eficienta. Vrei sa achizitionezi un utilaj nou? In regula, daca aceasta duce la o economie de atatea ore de munca, platite cu x pe ora, iar suma acestora depaseste costul masinariei. Aceeasi socoteala se face si daca vrei sa cumperi o masina pentru un director sau un aparat de aer conditionat menit sa creasca eficacitatea angajatilor, ori macar sa creasca atasamentul acestora fata de firma (lucru care se poate si el cuantifica de catre orice profesionist in resurse umane). Chiar bonusul scandalos al unui manager, sa zicem de 100.000 la sfarsit de an, este acceptabil daca acesta s-a priceput sa mareasca beneficiile firmei cu 1 milion.
La stat, lucrurile se judeca altfel. Ai facut cheltuieli in limita bugetului? Ai respectat procedurile de achizitie? Esti bun. Va amintiti de Ridzi, care, intrebata la ce fusesera bune costisitoarele serbari ale Zilei Tineretului, dadea din umeri spunand ca "actiunea a fost bugetata" si ca indicatorii privind numarul de participanti au fost indepliniti cu asupra de masura?
La fel au stat lucrurile in cazul campaniei de promovare a turismului romanesc. Comisia parlamentara s-a tot intrebat daca nu s-a cheltuit prea mult pentru cutare clip, daca licitatia pentru achizitionarea a nu stiu ce a respectat prevederile legale etc. Evident, doamna Udrea stiuse sa se acopere de hartii, sa interpreteze convenabil legile, astfel incat Parchetul a decis cu seninatate neinceperea urmaririi penale.
Aflam insa ca in 2009 numarul turistilor straini care au ales sa-si petreaca vacantele in Romania a scazut cu 13,8% fata de anul precedent. Nici turistii romani nu au fost convinsi de virtutile turismului autohton, de vreme ce si indicele de utilizare neta a locurilor de cazare a fost, pe total structuri de cazare turistica, in scadere cu 6,6 procente fata de anul 2008. Aici ma intorc la analogia cu firmele private, unde un director de marketing care ar plati o campanie publicitara si ar constata ulterior ca au scazut vanzarile ar fi dat instantaneu afara.
Bun, s-ar putea invoca anul de criza. Pe de-o parte, ar fi fost o oportunitate ca, tocmai din pricina crizei, o parte din clientii potentiali sa fi fost atrasi de destinatiile mai ieftine, cum ar trebui sa fie Romania. Asa s-a intamplat cu Muntenegru, tara care cunoaste o adevarata explozie a industriei turismului. Apoi, se stia de la inceputul anului ca urmeaza un an de criza, iar atunci campania de promovare a fost de la bun inceput inoportuna, ca doar n-o sa-si aminteasca turistul francez peste doi ani, cand o iesi la liman, cat de gratios juca tenis doamna Udrea in fata la Hôtel de Ville. O sa mi se spuna ca nu-i infrastructura, ca avem probleme de calitate a serviciilor oferite?
Pai, acelasi director de marketing terorizat de spectrul pierderii locului de munca in firma privata stie de pe bancile scolii ca nu te apuci sa promovezi un produs inainte de a te asigura de competitivitatea acestuia.
Sa admitem ca, in lipsa campaniei de promovare, declinul turismului romanesc ar fi putut fi si mai drastic (statisticile indica scaderi si in alte destinatii turistice traditionale, dar in proportii mai mici). Dar tot ar fi trebuit sa ni se arate evidente ale rezultatelor campaniei, de exemplu ca a crescut proportia occidentalilor care considera Romania o posibila destinatie de vacanta, care pot numi un obiectiv turistic de la noi etc., indicatori usor (si nu scump) de masurat printr-o banala cercetare de piata (se cheama evaluare postcampanie si este obligatorie pentru oricine cheltuieste in publicitate).
Comisia de ancheta de asta-vara a vanat cai verzi pe pereti si evident ca nu i-a gasit. As vrea sa vad acum o comisie, nu extraordinara si permanenta – cea de industrii (care are in subordine turismul), cerand ministresei sa argumenteze nu doar legalitatea, ci si eficienta cheltuirii banilor. si, in functie de aceasta analiza, sa promoveze sau sa retrogradeze managerul respectiv. S-ar vedea atunci ca singura reusita incontestabila a campaniei a fost promovarea doamnei Udrea la un minister cu buget mult mai mare.