Să ne uităm la fapte. Au trecut câteva săptămâni de când s-a instaurat coaliţia USL la guvernare. Cu acea ocazie, ni s-a promis reforma statului, când cinstit ar fi fost să se vorbească doar de administrarea acestuia până la alegeri. Ni s-a promis depolitizarea instituţiilor, iar prima măsură luată a fost schimbarea tuturor prefecţilor. Ni s-a vorbit de expertiză şi cinste, când numirile de miniştri au fost în unele cazuri penibile: presupuşii plagiatori Dumitrescu şi Mang vor rămâne faimoşi pentru dârzenia cu care au perseverat în neruşinare. Antologică va rămâne şi numirea craiului de curte oengistă nouă, Victor Alistar, care deşi ştia că ANI l-a declarat incompatibil, a ţinut neapărat să ne arate că (şi) în concepţia dânsului, unii sunt mai egali decât alţii. Salariile bugetarilor vor fi reîntregite doar parţial iar în energie, contractele de electricitate cu băieţii deştepţi rămân până una alta neschimbate, spre larga pagubă a statului. Te întrebi pentru ce atâta garagară?
Mai departe, ni s-a promis un trai mai bun, dar a fost oprită explorarea existenţei unor zăcăminte de gaze de şist în contextul în care plătim unul din cele mai mari preţuri la gazele ruseşti din Europa (şi printre cele mai mari preţuri din lume la benzină raportat la puterea de cumpărare!!), iar proiectele AGRI şi Nabucco sunt încă incerte. Asta în condiţiile în care ţări precum Marea Britanie tocmai au legalizat exploatarea gazelor prin fracţionare hidraulică, iar actualele zăcăminte de gaze româneşti se vor termina în mai puţin de 15 ani.
Fără a pretinde că mă pricep la subiect, am fost şi eu curios şi am vorbit, aici la Cambridge, cu mai mulţi ecologişti, adică oameni care s-ar presupune că ştiu tema foarte bine şi care au şi un anumit bias principial împotriva exploatării naturii de către om. Iar după discuţii sinoase, aceştia mi-au mărturisit, ventriloc, că exploatarea gazelor prin fracţionare hidraulică NU prezintă riscuri pentru populaţie atâta timp cât aceasta se face foarte lent. Poate nu au dreptate, dar mi s-a părut totuşi important să consemnez şi opiniile unor ecologişti neromâni, adică oameni care nu au nici un interes la noi în ţară. Nu în ultimul rând, fără a intra aici în discuţii de geopolitica energiei, care sunt foarte complexe şi ar merita o analiză separată, vreau doar să semnalez importanţa majoră a unor decizii legate de energie pentru configuraţia mai largă a politicii externe româneşti. Aspect care pare în mod iresponsabil neglijat la Ministerul de Externe.
Dar toate acestea nu constituie decât vârful aisbergului. Pentru că unde păcătuieşte cu adevărat USL-ul e la nivel simbolic şi de reprezentare. Căci după perioada „dictaturii” Băsescu, USL ne-a promis mai multă democraţie şi mai mult stat de drept. Pe cale de consecinţă, parol democratic, imediat au fost eliminaţi ziariştii incomozi de la TVR Info. Apoi a fost propusă pentru parlamentare legea votului majoritar într-un singur tur. Aceasta are într-adevăr unele avantaje şi există în ţări cu o lungă tradiţie a democraţiei. Dar ea cu siguranţă nu înseamnă mai multă, ci mai puţină reprezentare democratică.
De asemenea, ni s-a trâmbiţat politica „altfel”. Foarte altfel. Nemaivăzută, inefabilă. Ca să întelegem mai bine cam ce-ar putea însemna aceasta, Victor Ponta pare decis să pună ţara pe un curs de coliziune politică majoră în lupta sa cu preşedintele Băsescu pentru reprezentarea României în Consiliul European. Aici îl depăşeste chiar şi pe premierul Tăriceanu, care de bine de rău, acceptase să participe împreună cu Băsescu la întâlnirile Consiliului. Din punct de vedere constituţional, Ponta nu are cum să câştige disputa. Şi tocmai aici e buba: în locul Constituţiei, USL-ul pare decis să instaureze dictatura parlamentară, adică a acelei instituţii a statului nostru de drept care beneficiază de cea mai mică încredere publică. Aşa se face că doi satrapi ai USL-ului, Georgică Severin şi Cornel Pieptea, propun o lege prin care Curtea Constituţională să nu se mai poată pronunţa asupra hotărârilor Parlamentului. Propunerea de lege are trimitere clară: o hotărâre prin care să-i interzică preşedintelui să participe la întâlnirile Consiliului European, în pofida prerogativelor sale constituţionale. În cazul în care această lege va intra în vigoare, ne vom mişca într-un spaţiu politic extra-constituţional, extrem de periculos. Un precedent cu repercusiuni grave.
Partea a doua a loviturii date constituţionalismului din această ţară este propunerea aceloraşi satrapi de a modifica legea referendumului, în sensul de a facilita demiterea preşedintelui prin majoritatea prezentă la vot, şi nu prin majoritatea alegătorilor înscrişi pe liste, aşa cum este acum.
Strategia e neechivocă: hotărârea anti-constituţională a Parlamentului de a delega lui Victor Ponta atribuţiile de reprezentare a României în Consiliul European, urmată de încălcarea acestei hotărâri de către Băsescu. De aici pretextul de suspendare a preşedintelui pe motiv de încălcare a.. Constituţiei! O ecuaţie politică cu adevărat dementă, care ar pecetlui falimentul moral al USL-ului.
Iar dacă toate acestea nu vi se par grave, să vedem atunci pe final ce mai face Victor Ponta zilele acestea în domeniul său preferat, Justiţia. Şi aici aflăm că domnia sa a schimbat conducerea Inspectoratului de Stat pentru Construcţii şi că această instituţie, subit, se retrage ca parte civilă prejudiciată cu 75,5 miliarde de lei din procesul intentat inculpatului Adrian Năstase în dosarul „Trofeul Calităţii”. Dosar ce se judecă în aceste zile. Monica Macovei atrăgea atenţia cu obstinaţie cu privire la pericolul restauraţiei în Justiţie. Din păcate, temerile sale par îndreptăţite, iar condeierii şi logoreicii cu temenele la adresa noii puteri ne-ar face un bine tuturora dacă ar adopta o atitudine foarte critică faţă de aceste evoluţii.
Nici un rege nu domneşte în mod inocent, spunea Saint-Just odată. Unii regi sunt însă mai inocenţi decât alţii…V-aş minţi dacă v-aş spune că cele enunţate mai sus reprezintă o surpriză pentru mine. L-am întâlnit cu mulţi ani în urmă pe Ponta şi de atunci nu am scăpat niciodată de un sentiment de stupoare: următorul Darth Vader al României, după Iliescu şi Năstase, va fi Victor Ponta. Un ucenic antrenat de multă vreme la pulpana acestora din urmă să preia ştafeta sistemului. Între timp s-a întâmplat însă din fericire „accidentul” Băsescu, iar acest accident a schimbat întreaga situaţie. Aşa am ajuns să scăpăm de Năstase, dar Ponta a adus corectura. Singura întrebare rămasă acum fără răspuns pentru mine, este: unde se află Forţa? Cine îl va învinge pe Ponta?
Camil Roman este doctorand al Departamentului de Politică şi Studii Internaţionale de la Universitatea Cambridge.
