Era de asteptat ca, de la o vreme, sa iasa si crescatorii de oi si de capre in strada. Ceva de felul asta parea sa se anunte inca de cand cu asomarea guitatorilor. Europa vrea sacrificii animaliere decente, cu mila, in timp ce ai nostri sunt pentru barbaria din batrani. Pana la urma, ocazia de a-i vedea nervosi pe porcari a trecut pe langa noi, cel putin deocamdata, asa incat cea mai fioroasa figura din randul lor ramane tot Lica Samadaul lui Slavici. Nu am ratat insa, dupa cum se vede, cea mai mioritica manifestatie de protest posibila in Romania. Lasandu-si stanele si jeep-urile deoparte, parasind tarabele cu telemea si branzica in scoarta de brad, baciul moldovean si cu cel vrancean, mari se vorbira, la ANSVSA venira si… tine-te. Enervarea lor s-a datorat obligativitatii de a impacheta marfa intr-un chip mai igienic. Vestul socoteste ca negreala de sub unghii – semn de harnicie, odinioara, amendabil insa si de un SANEPID mai putin sensibil la pachetelele pentru acasa – nu da bine, ba mai mult, ca are efecte negative chiar si asupra igienei consumatorilor. La randul lor, protestatarii ne asigura ca daca ar ceda, gustul stiut al branzei
s-ar duce pe copca, afectand astfel insesi standardele de calitate asigurate de traditie…
Nu este deloc intamplator ca batalia porcarilor se ducea in jurul omeniei, in timp ce aceea a oierilor are in obiectiv curatenia. Toate astea ma duc cu gandul – se putea altfel? – la Legislativul nostru, unde, la drept vorbind, chestiunile litigioase raman aceleasi. Raportul european pentru tarisoara noastra nu a lasat loc de dubii. Parlamentul roman nu pare prea curat, vazut de la Bruxelles. si nici omenos, la drept vorbind, caci incetinirea ritmului reformelor la Bucuresti – Haha! Care incetinire? A nemiscarii?! – are consecinte directe in nivelul de trai al tuturor romanilor, scade speranta de mai bine, alunga oamenii din tara, si atunci te pomenesti cu escaladarea infractionalitatii unor desperados plecati de pe aici in plin nucleu dur unional. Uite cum se leaga lucrurile si iata de ce Comunitatea Europeana se implica direct, aratandu-ne buba cu degetul.
Lasand insa deoparte chestia cu impachetatul corespunzator al produselor, manifestatia stradala a ciobanilor trage un semnal de alarma si in alta directie. Este notorie teza ca, la baza, noi, romanii, suntem un neam de pastori. Cu agricultura am demarat mai tarzior un pic, atunci cand desecarea terenurilor mlastinoase, extinderea cultivarii terenurilor si inmultirea populatiei au ajuns sa coincida cu interesul politic al livrarii de grane catre Istanbul. Ei bine, daca pana si acest strat de populatie, in general tacut in peisajul civic actual, a ajuns sa maraie, este o performanta. Nu ca se plange de decizia adoptarii normelor de igiena comunitare e buba, ci faptul ca nimeni nu a pregatit impactul acestora asupra breslei pacurarilor. Or, aici mai avem un semn ca lucrurile nu merg bine la nivel managerial. Fiindca problema nu este direct economica, vanzarile merg inainte, oile si caprele pasc in continuare, dand lapte si branza, reproducandu-se si alimentandu-ne. Chestiunea este ca nu are nimeni treaba sa le explice clar celor care, nelocuind la oras, fac parte, implicit, din acea zona cenusie a populatiei tarii care are acces la presa, la informare, la propriile drepturi numai pe jumatate, uneori nici atat.
Asadar, au fost mai intai profesorii, dar cu ei a mers usor. Li s-au promis mariri piramidale, apoi s-au amanat pana la pastele cailor si, in fine, li s-a promis anularea sporurilor de diverse feluri. Pentru mai multa siguranta, televiziunile au mai descoperit cateva ipochimene dascalesti dezechipate lubric, violand sau batandu-si discipolii. Pe urma au venit doctorii la rand. Nici cu astia nu s-a incurcat nimeni. Iau bani pe sest, sunt aroganti si, mai nou, omoara lumea cu zile. La naiba cu ei, nu? Dintr-o data insa apar in prim-plan oierii, baza atator ideologii moderne, de la samanatorism la rockul etno. Ei, sa vedem ce vom afla despre acesti mari supravietuitori ai radacinilor noastre etnice? Ca sunt nespalati? Ca nu mai seamana cu dacii de pe columna? Sunt gata de orice, imi pastrez curiozitatea intacta in zilele urmatoare.
Avem, cum s-ar zice, o tara rarita nu numai de plecarile furibunde in lumea larga. Mai nou, ne-o mai raresc si in acest mod, punand sub lupa cate o intreaga tagma apta sa devina tap ispasitor. Natiunea pare definita tot mai restrictiv, prin evacuarea profesorilor – cine are nevoie de mentori? – si a doctorilor (suntem sanatosi si o avem pe baba Omida!). Fara oieri nu ne-am descurca? Cumparam din import tot ce ne doreste sufletelul!
si totusi: pe cine n-as vedea in ruptul capului strigandu-si pasurile in strada? Cine sunt cei mai disciplinati cetateni ai patriei noastre? In afara serviciilor secrete, cred ca silvicultorii sunt destul de ascultatori. Bine ca se poate conta macar pe ei. Fiindca, in principiu, statul ar trebui sa fie al fiecaruia dintre noi, sa ne reprezinte tuturor interesul. Dar, uite, unii sunt mai aproape de stat si statul e mai aproape de ei decat de ceilalti. Poate ca asa trebuie sa fie.
Era de asteptat ca, de la o vreme, sa iasa si crescatorii de oi si de capre in strada. Ceva de felul asta parea sa se anunte inca de cand cu asomarea guitatorilor. Europa vrea sacrificii animaliere decente, cu mila, in timp ce ai nostri sunt pentru barbaria din batrani. Pana la urma, ocazia de a-i vedea nervosi pe porcari a trecut pe langa noi, cel putin deocamdata, asa incat cea mai fioroasa figura din randul lor ramane tot Lica Samadaul lui Slavici. Nu am ratat insa, dupa cum se vede, cea mai mioritica manifestatie de protest posibila in Romania.
Lasandu-si stanele si jeep-urile deoparte, parasind tarabele cu telemea si branzica in scoarta de brad, baciul moldovean si cu cel vrancean, mari se vorbira, la ANSVSA venira si… tine-te. Enervarea lor s-a datorat obligativitatii de a impacheta marfa intr-un chip mai igienic. Vestul socoteste ca negreala de sub unghii – semn de harnicie, odinioara, amendabil insa si de un SANEPID mai putin sensibil la pachetelele pentru acasa – nu da bine, ba mai mult, ca are efecte negative chiar si asupra igienei consumatorilor. La randul lor, protestatarii ne asigura ca daca ar ceda, gustul stiut al branzei s-ar duce pe copca, afectand astfel insesi standardele de calitate asigurate de traditie…
Nu este deloc intamplator ca batalia porcarilor se ducea in jurul omeniei, in timp ce aceea a oierilor are in obiectiv curatenia. Toate astea ma duc cu gandul – se putea altfel? – la Legislativul nostru, unde, la drept vorbind, chestiunile litigioase raman aceleasi. Raportul european pentru tarisoara noastra nu a lasat loc de dubii. Parlamentul roman nu pare prea curat, vazut de la Bruxelles. si nici omenos, la drept vorbind, caci incetinirea ritmului reformelor la Bucuresti – Haha! Care incetinire? A nemiscarii?! – are consecinte directe in nivelul de trai al tuturor romanilor, scade speranta de mai bine, alunga oamenii din tara, si atunci te pomenesti cu escaladarea infractionalitatii unor desperados plecati de pe aici in plin nucleu dur unional. Uite cum se leaga lucrurile si iata de ce Comunitatea Europeana se implica direct, aratandu-ne buba cu degetul.
Lasand insa deoparte chestia cu impachetatul corespunzator al produselor, manifestatia stradala a ciobanilor trage un semnal de alarma si in alta directie. Este notorie teza ca, la baza, noi, romanii, suntem un neam de pastori. Cu agricultura am demarat mai tarzior un pic, atunci cand desecarea terenurilor mlastinoase, extinderea cultivarii terenurilor si inmultirea populatiei au ajuns sa coincida cu interesul politic al livrarii de grane catre Istanbul. Ei bine, daca pana si acest strat de populatie, in general tacut in peisajul civic actual, a ajuns sa maraie, este o performanta. Nu ca se plange de decizia adoptarii normelor de igiena comunitare e buba, ci faptul ca nimeni nu a pregatit impactul acestora asupra breslei pacurarilor. Or, aici mai avem un semn ca lucrurile nu merg bine la nivel managerial. Fiindca problema nu este direct economica, vanzarile merg inainte, oile si caprele pasc in continuare, dand lapte si branza, reproducandu-se si alimentandu-ne. Chestiunea este ca nu are nimeni treaba sa le explice clar celor care, nelocuind la oras, fac parte, implicit, din acea zona cenusie a populatiei tarii care are acces la presa, la informare, la propriile drepturi numai pe jumatate, uneori nici atat.
Asadar, au fost mai intai profesorii, dar cu ei a mers usor. Li s-au promis mariri piramidale, apoi s-au amanat pana la pastele cailor si, in fine, li s-a promis anularea sporurilor de diverse feluri. Pentru mai multa siguranta, televiziunile au mai descoperit cateva ipochimene dascalesti dezechipate lubric, violand sau batandu-si discipolii. Pe urma au venit doctorii la rand. Nici cu astia nu s-a incurcat nimeni. Iau bani pe sest, sunt aroganti si, mai nou, omoara lumea cu zile. La naiba cu ei, nu? Dintr-o data insa apar in prim-plan oierii, baza atator ideologii moderne, de la samanatorism la rockul etno. Ei, sa vedem ce vom afla despre acesti mari supravietuitori ai radacinilor noastre etnice? Ca sunt nespalati? Ca nu mai seamana cu dacii de pe columna? Sunt gata de orice, imi pastrez curiozitatea intacta in zilele urmatoare.
Avem, cum s-ar zice, o tara rarita nu numai de plecarile furibunde in lumea larga. Mai nou, ne-o mai raresc si in acest mod, punand sub lupa cate o intreaga tagma apta sa devina tap ispasitor. Natiunea pare definita tot mai restrictiv, prin evacuarea profesorilor – cine are nevoie de mentori? – si a doctorilor (suntem sanatosi si o avem pe baba Omida!). Fara oieri nu ne-am descurca? Cumparam din import tot ce ne doreste sufletelul!
Si totusi: pe cine n-as vedea in ruptul capului strigandu-si pasurile in strada? Cine sunt cei mai disciplinati cetateni ai patriei noastre? In afara serviciilor secrete, cred ca silvicultorii sunt destul de ascultatori. Bine ca se poate conta macar pe ei. Fiindca, in principiu, statul ar trebui sa fie al fiecaruia dintre noi, sa ne reprezinte tuturor interesul. Dar, uite, unii sunt mai aproape de stat si statul e mai aproape de ei decat de ceilalti. Poate ca asa trebuie sa fie.
