Sexualitate patologică sau complot internaţional? Cazul arestării directorului general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, se prezintă încâlcit şi tenebros. Unele persoane susţin că DSK ar fi căzut într-o capcană. Christine Boutin, preşedinta Partidului Creştin-Democrat (de dreapta), a fost dintre primii care au avansat ipoteza, opinând că aşa ceva putea veni de oriunde: de la FMI, precum şi de la dreapta sau de la stânga – dar uitând că răul pe care ni-l facem noi înşine nu ni-l poate face nici dracul.
DSK pledează nevinovat, însă rămâne în închisoare. Judecătoarea Melissa Jackson nu îi aprobă nici măcar ieşirea pe cauţiune (apărarea propusese o cauţiune de 1 milion de dolari, dar procurorii au susţinut că riscul ca DSK să încerce să fugă din America e prea mare). Imaginile televizate ni-l arată pe directorul FMI mergând încătuşat, cu mâinile la spate, între nişte zdrahoni de poliţişti în civil. Din vârful actualelor ierarhii mondiale până în temniţă nu e decât un pas.
Fireşte, clasa politică franceză este bulversată şi foloseşte cuvinte enorme – cataclism, cutremur, tsunami -, dar, până la urmă, nu poate decât să constate cu uimire cât de diferit sunt tratate problemele de moravuri pe cele două maluri ale Atlanticului.
Lăsând autorităţilor americane dezlegarea aspectelor acestui caz atât de dramatic încât eclipsează toate ficţiunile Festivalului în curs de desfăşurare la Cannes, comentatorii încearcă să rezume ceea ce pare sigur… deocamdată. Nici director al FMI, nici preşedinte al Franţei DSK nu va mai putea fi. De aici apar unele speculaţii privitoare în special la Nicolas Sarkozy, care ar avea cel mai mult de câştigat, întrucât scandalul îl elimină pe principalul său rival din cursa pentru preşedinţia Franţei –
2012. Gurile rele spun că Sarkozy l-ar fi ajutat pe DSK să ajungă director la FMI exact pentru a-l îndepărta de politica internă a Franţei.
Agenda directorului FMI arată cum ar fi decurs săptămâna asta dacă DSK nu ar fi fost arestat. Duminică, 15 mai, trebuia să fie la Berlin, unde urma să fie primit de cancelarul Germaniei, Angela Merkel, în problema ajutorului pentru Grecia şi Portugalia. Luni s-ar fi aflat la Bruxelles, la reuniunea miniştrilor de Finanţe din zona euro – în vederea finanţării planului de salvare prin împrumuturile acordate Portugaliei şi Irlandei. Miercuri, tot la Bruxelles, trebuia să ţină un discurs la al 12-lea Forum economic. Vineri, 19 mai, ar fi fost la Washington pentru un discurs despre economia internaţională, înainte de a pleca spre Singapore. Ciudat este că avem această agendă numai după momentul arestării. Poliţia din NY nu a dat publicităţii informaţii despre când a sosit DSK la New York, în ce scop şi de ce a stat la hotel, când nu departe are un apartament privat.
Nu ne rămâne decât să aşteptăm ca autorităţile americane să-şi facă datoria. Pentru agresiune sexuală, tentativă de viol şi sechestrare de persoană, DSK riscă între 25 şi 75 de ani de închisoare. Dar există şi po¬sibilitatea să fie declarat nevinovat.
Indiferent de verdict, ar fi bine să observăm că este cu totul un alt tip de justiţie decât ceea ce vedem sub această etichetă în România.
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard
