Trebuie să ne pună pe gânduri explozia numărului nefericiților care, din cauza războiului și a crimelor monstruoase comise de ISIS, nu mai pot trăi în țara lor. Lor o mare parte din lumea liberă și prosperă nu pare pregătită să le ofere azil.
Asistând (bineînțeles, din fața televizorului) la exodul refugiaților din Orientul Mijlociu și la dramele care au loc în fiecare zi (mașina frigorifică cu cei 71 de refugiați uciși prin asfixiere fiind doar cea mai teribilă), comentatorul român face, în general, ceea ce știe el mai bine: să chibițeze. E o ocupație agreabilă și fără răspunderi, mai ales că România însăși deocamdată stă deoparte, ocolită de valul nefericiților, originari mai ales din Siria și Irak, ce călătoresc cum pot din Grecia direct spre nord, prin Macedonia, Serbia, Ungaria, Austria, sperând să ajungă pe drumul cel mai scurt în noua „Țară a făgăduinței“ – Germania.
Citește continuarea textului în Revista 22.
