Pe diverse voci – unele critice, altele afirmative – prezenta religiei in arena americana este un fapt de mare vizibilitate. La acest sfarsit de an – prag de an electoral de rascruce – e interesanta pozitia a doi dintre potentialii candidati intrati in preliminariile cursei pentru Casa Alba din Partidul Republican, al domnului Bush. Primul e fostul guvernator de Massachusetts, Mitt Romney, practicant al confesiunii Mormone, care si-a afisat neambiguu credinta si pozitia fata de rolul religiei in spatiul public intr-un controversat discurs intitulat "Faith in America". Cel de-al doilea este fostul guvernator de Arkansas, Mike Huckabee, persoana religioasa, cu studii de teologie, pastor al bisericii baptiste, in ale carei biserici a si fost activ ca predicator in anii ‘80. Fruntas in sondaje, criticat de oponenti, el a devenit de Craciun tinta unor noi atacuri din cauza unui controversat spot publicitar de urare catre telespectatori in care, in fundalul imaginii, intersectarea liniilor a doua rafturi parea a trimite un mesaj religios subliminal in forma de cruce. Pe de alta parte, pentru ca s-a prezentat alegatorilor drept "lider crestin", Huckabee e gasit vinovat de catre cei care (fortand putin logica) ii atribuie intentia de a-i exclude pe necrestini din randurile natiunii al carei lider se doreste a fi.
Cu variatele nuante pe care le imbraca si dilemele pe care le provoaca, tema religiei in arena americana a generat si genereaza reactii antagonice, venite cu relativa stridenta din directia unor grupari numeric minore: a ateilor in primul rand si a altor cercuri, unele formate din agnostici, altele din necrestini, care, desi putin numeroase ca pondere, au putere sa dea rezonanta mesajului lor prin mass-media. Un cunoscut militant ateu, californianul Michael Newdow (un soi de confrate de idei al liber-cugetatorului buzoian Emil Moise), a facut valuri intentand actiune in justitie statului american, pentru a revendica, in numele libertatii de constiinta, eliminarea numelui lui Dumnezeu din formula juramantului si a inscriptiei "In God We Trust" de pe bancnote si monedele de 25 de centi.
Cantarind ciudatenia faptelor, comentatorul CNN Roland S. Martin observa recent ca staruinta cu care unele voci se ridica astazi contra prezentei religiei majoritare – o religie care nu persecuta pe nimeni – in discursul public american se invecineaza in ultima instanta cu absurdul si pretinde, o data pentru totdeauna, o explicatie. "America poate fi regina capitalismului, a spus cunoscutul comentator de televiziune, dar secularismul nu trebuie sa covarseasca totul in jur, pana la reducerea la tacere a traditiilor noastre religioase."
Iata ca, in riposta fata de aceasta ofensiva, mai virulenta mereu de sarbatori, un numar de deputati ai Congresului american au socotit de cuviinta sa se pronunte printr-un document legislativ (cu valoare mai curand simbolica), Rezolutia 847 a Camerei Reprezentantilor a Statelor Unite "privind recunoasterea si importanta Craciunului si a religiei crestine" pentru natiunea americana (HRES 847). Adoptata cu 372 de voturi pentru (inclusiv al unui deputat evreu) si 9 contra, rezolutia enunta ca premise un numar de principii si fapte, printre care acela ca in Statele Unite traiesc in jur de 225 de milioane de crestini care cred in Cristos si serbeaza Craciunul, alcatuind impreuna peste trei sferturi din totalul populatiei americane; si ca, impreuna cu crestinii din intreaga lume, ei celebreaza an de an Nasterea Mantuitorului Isus Cristos. Rezolutia da "recunoastere oficiala importantei istorice si internationale a Craciunului si a credintei crestine", "recunoaste si onoreaza rolul jucat de crestini si de crestinism in procesul de intemeiere a Statelor Unite si in formarea civilizatiei occidentale" si "exprima cel mai inalt respect fata de crestinii americani si de crestinii din intreaga lume".
Separarea dintre biserica si stat ramanand un dat american fundamental, in pofida divergentei unor puncte practice de vedere cu privire la unele detalii, ca si a dezechilibrului dintre tabere, o concluzie care se desprinde este aceea ca religia crestina in spatiul public ca expresie a bunului simt ramane impartasita (in pofida ciudatei "hristofobii" a unora) de marea majoritate a americanilor: incepand cu omul de rand si terminand cu parte din oamenii politici care se pregatesc sa preia, dupa alegerile din 2008, carma destinelor celei mai mari natiuni din istorie.
A socoti, cu toate dilemele lui, ca in epoca consumismului agresiv si a propagarii unor moravuri relativiste factorul religios crestin ar constitui o componenta destinata extirparii din arena si discursul public (asa cum, de la o vreme, pretind si in Romania unele voci), iata o propozitie ilogica si cumva derizorie, asupra careia, cel putin in lumina exemplului american, planeaza in multiple feluri umbra indoielii.
Andrei Brezianu este publicist si scriitor stabilit in SUA
