Faptul ca PSD a iesit primul in alegerile europene constituie o ciudatenie in UE. Mai peste tot a castigat dreapta, cu exceptia Maltei si a Greciei, insa in Grecia socialistii din Pasok se afla in opozitie. In schimb, la vecini, in Bulgaria sau in Ungaria, socialistii aflati la putere au fost larg depasiti de formatiunile de dreapta, unele chiar extreme. In Romania insa, PSD-ul a primit aproape o treime din voturi. Sigur, o treime din voturile a doar 27% din alegatori, o treime dintr-un sfert. Cifrele exacte nu au nici o importanta, pentru ca ciudatenia ramane. Chiar daca, intr-adevar, participarea la vot a fost extrem de redusa, cum se face totusi ca PSD stie sa-si mobilizeze alegatorii pentru o tema care in mod vizibil nu prezinta un mare interes in Romania? Vechile structuri ale clientelismului, desigur, dar si inertia, precum si absenta unui partid alternativ de stanga, in genul ecologistilor, sau altermondistilor.
Scorul impresionant realizat de ecologisti in Occident (Franta sau Belgia) se explica prin asta: pe fundalul crizei economice, ei au venit cu idei noi si cu un program solid de stanga. Coerenta discursului lor politic a sedus o buna parte a electoratului care in mod traditional ar fi votat pentru socialisti sau, in cazul Frantei, pentru unul sau altul dintre micile partide care fac viata politica franceza atat de exotica: maoisti, trotkisti, anarho-sindicalisti. In Romania insa, nu s-a incetatenit nici pana acum ideea ca preocuparea pentru ecologie poate genera un program politic. In Romania, ecologistii nu sunt luati in serios, in ciuda lungului lant de dezastre ecologice lasate in urma de comunisti. Intr-un fel, e ca si cum discursul ecologistilor ar parea superficial sau ca si cum misiunea lor ar fi numai de a ne atrage atentia sa nu mai aruncam chistoace si hartii unsuroase pe strada.
In Romania de azi este de neinchipuit ca un "verde" sa devina ministru de Externe si vicepremier, cum s-a intamplat in Germania, unde, la inceputul deceniului, cel mai popular politician a fost ecologistul Joschka Fischer, un fost anarhist si membru, prin anii 1970, al Unitatii Proletare pentru Teroare si Distrugere, ai carei membri atacau politisti si isi exprimau simpatia pentru Factiunea Armatei Rosii. De aici a iesit Partidul Verde, Die Grünen, a carui traiectorie arata ca pana si cei care in acea vreme flirtau cu terorismul au putut deveni membri onorabili ai stabilimentului politic. Tot asa, in Franta, ecologistii au obtinut 14 locuri la alegerile europene, exact numarul de scaune castigate de socialisti. Despre liderul ecologist francez Daniel Cohn-Bendit se vorbeste chiar ca despre un potential candidat la presedintie, cu toate ca si el are un trecut de anarhist anti-establishment la fel de solid ca al lui Joschka Fischer. Dar chiar si o simpla comparatie cu vecinii imediati e revelatoare.
In Ungaria si in Bulgaria, contestatia politica anticomunista a inceput in anii ‘80 sub forma protestelor ecologiste impotriva cutarui sau cutarui baraj sau combinat. In Romania, in schimb, nu a aparut nici o forma alternativa de partid de stanga, iar ecologia a ramas pana astazi in mentalitatea populara ca un fel de capriciu de savanti sau de occidentali opulenti.
