Criza Hexi Pharma a dus la demisia lui Achimaş- Cădariu, un om de sistem, de la conducerea Ministerului Sănătăţii. Dacian Cioloş a preluat pentru 45 de zile postul vacant. Are două opţiuni în plan imediat. Să reformeze sistemul sau să plece printr-o moţiune de cenzură.
Premierul se bucură încă de încrederea românilor. Trece prin cea mai grea încercare. Sistemul medical e în sala de reanimare. Cioloş va aduce perfuzii sau va tăia în carne vie? Iată marea provocare.
Cătălin Tolontan, printr-o investigaţie jurnalistică de manual, a reuşit să scoată în văzul lumii bisturiul criminal din plaga sistemului. Este o victorie a breslei jurnalismului de calitate.
O acţiune de tip Healthgate a scos oamenii în stradă şi a ameţit unităţile de comandă. Dar reforma unui aparat bolnav nu se face prin lovituri de pet-uri în asfalt – şi cu tot respectul pentru colegii de breaslă – nici prin emisiuni tv sau editoriale bine scrise.
Ancheta Hexi-Pharma a demonstrat debilitatea statalităţii. Contribuabilii au nevoie de un stat puternic care să-i apere. Bolnavii nu se vindecă citind ziare sau urmărind dezbateri. Este nevoie de o reformă instituţionalizată. Şi asta o poate face, dacă are voinţă, doar premierul Dacian Cioloş. E liber să trimită Corpul de Control al prim-minis-trului, toate instituţiile abilitate, în cele 250 de spitale cu probleme. În acord cu serviciile secrete, poate coordona în 45 de zile redactarea unei anamneze a sistemului, iar apoi poate dispune demiterea directorilor care au făcut raportări false pri-vind infecţiile nosocomiale.
Premierul are la îndemână mai multe instrumente de chiuretat cangrena, decât ne imaginăm noi, simpli spectatori. Odată depistată cauza îmbolnăvirii grave a organismului medical, poate trece la etapa evaluării şi a creionării unei reforme consistente. Nu poate lucra cu funcţionarii din minister, are opţiunea chemării unor specialişti din străinătate. Sănătatea „stă” pe 7 miliarde de euro buget anual. Mai are la îndemână şi modelul polonez. Premierul Beata Szydło a adus consilieri germani, iar Polonia are cea mai mare absorbţie a fondurilor europene. Ea a demis şi şefii serviciilor secrete, dar asta nu vom vedea la noi.
Dacă doreşte Dacian Cioloş poate face istorie. Cu o singură condiţie: să aibă voinţă. Instrumente de lucru, instituţii, cât în lună şi în stele. Plus că se bucură de încredere.
De ce să facă reforma sanitară un guvern politic? Dacian Cioloş poate reorganiza ministerul, doar să fie eliberat de constrângeri. Decât o producţie agricolă care nu depăşeşte echiva-lentul în PIB al serviciilor IT, mai bine o recoltă bună în administraţia sanitară. Dacă în marketing se lucrează eficient cu regula celor patru “p” şi în medicină e la fel.
Medicina e predictivă, în sensul că probabilitatea îmbolnăvirii unor oameni poate fi cunoscută prin teste genetice, prin folosirea unor markeri instituţionali sau analize.
Odată cunoscute riscurile, bolile pot fi prevenite. De aceea în Europa şi în lume se pune un accent sporit pe medicina preventivă. Principala preocupare a medicilor este să menţină sănătatea oamenilor, a comunităţilor şi a întregii populaţii. În lumea medicală se spune pe bună dreptate că e mai uşor să previi decât să tratezi.
Actul medical se realizează doar printr-o bună informare a populaţiei. Pacienţii trebuie să coopereze cu medicii şi cu persoanele de decizie. Nimic nu se poate face arbitrar. De aceea, consultările cu organizaţiile de bolnavi sunt benefice ambelor părţi: autorităţile cunosc grijile oamenilor, bolnavii află condiţiile de tratament. Aceasta se cheamă medicină participativă. Nici o reformă din lumea civilizată nu s-a realizat fără o dezbatere amplă cu societatea.
Niciunde caracatiţa corupţiei nu este însă instituţionalizată ca în România.
Prin plecarea celor 8.000 de medici specialişti şi farmacişti din 2007 încoace există o lipsă majoră de personal în spitalele româneşti. Programele informatice au zăpăcit de cap medicii de medicină generală, obligaţi de noua lege să consulte doar 7-8 pacienţi pe zi, fără a mai avea timp şi de teren. Medicina se spune pe bună dreptate că e personalizată. Doctorii trebuie să aibă timp să stea de vorbă cu pacienţii. Există boli, există suferinţe, dar nici un bolnav nu seamănă cu celălalt. Fiecare om reacţionează diferit la schemele de tratament. În plus, tonusul psihic este esenţial în anumite boli. Nu există boli, există doar bolnavi, avea să spună Mircea Eliade. Şi el nu a făcut reforma în medicină.
Dacă e eliberat de servituţi şi de datorii faţă de grupurile clientelare, care au parazitat şi cangrenat sistemul medical românesc, Dacian Cioloş poate face schimbarea atât de necesară, dacă nu e liber să plece printr-o moţiune de cenzură.
Sper să mi se infirme prezicerea că Dacian Cioloş e omul serviciilor.
