De ce trebuie să suportăm hachiţele unor analfabeţi? Doar pentru că au luat voturi? – păi n-au fost votaţi ca să-i scoată pe corupţi din puşcării. Îi prindem de o jumătate de an cu ocaua mică şi musai să stăm cu ochii pe ei ca pe hoţii de cai – ăsta e destinul unei generaţii, să păzească mereu ţara de idioţi şi altceva nimic? Ocaua mică ne e stemă?
Baiu’ e că în România marile averi s-au făcut vorbind mulţimii despre sărăcie; acum trăim baiu’ şi mai mare, ăla în care dai cu toată ţara asta de pământ ca să-ţi păstrezi averea. Pentru că aici e cheia asaltului continuu la Justiţie: am furat, am măsluit, pentru cinci generaţii de-acum încolo am pus deoparte – şi acuma să stau la cheremul unor procurori cu caşul la gură, să mă-ntrebe ce şi cum tinereii ăştia? Nu mai bine punem în lege un moment T0, ştergem cu buretele şi fiecare rămâne cu ce-a agonisit? Mai ales că vine şi Ghiţă şi cine ştie ce scoate pe gură, rămâne Parlamentul fără personal…
Nu cunosc niciun moment în istorie în care ăştia să fi pus ţara mai presus de interesele lor – în teorie au fost îngeri mereu, că nu-i mare lucru: ia orice program de guvernare şi-ţi pătezi cămaşa cu lapte şi miere. Acum e la fel – joacă poker cu banii tăi şi-ai mei, dar e o cacealma toată pomana asta naţională; amorsează o bombă pe care economia reală n-o poate suporta, iar în paralel, prin legi, îşi pun la adăpost ţara lor ilicită.
O să-mi spui că nu-i posibil să interzici un partid. Bine, dar când lichelele se pun în frunte şi de acolo fac praf priorităţile unei ţări, ce faci? Lupţi cu instrumentele democraţiei, nu-i aşa? Păi instrument al democraţiei e şi Constituţia, care spune că „partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei“ – acum arată-mi că scoaterea şpăgarilor din puşcării respectă statul de drept şi principiile democraţiei sau că exprimă voinţa politică a românilor. Legea partidelor zice şi ea că „partidele politice promovează valorile și interesele naționale“ – chiar crezi că românii au ca valoare naţională şpaga? Şi da, întrebarea e şi pentru Traian Băsescu, cel care altădată, între fratele său şi Justiţie, alegea Justiţia, şi care, de când cu semnul madamei Udrea, cu biluţele ei de pe lângă năsuc, parc-o turbat.
Poate bânguie un răspuns şi madam Alina Gorghiu, cea care a avut o altă treabă când s-a supus la vot aiureala din Comisia Juridică. Nu de alta, dar „graţierea“ asta pare o troacă din care se adapă majoritatea partidelor – s-au întovărăşit, ca-n anii ’50.
Marele noroc al ăstora e că în stradă ies oamenii educaţi, neînvăţaţi să ia cu ei ranga proletară. Încă – încă! – nu s-a ajuns ca oamenii să blocheze pur şi simplu ieşirile din Casa Poporului și să-i ţină pe ăia captivi acolo până le vine mintea la cap. Încă nu s-a gândit nimeni, din aceeaşi speranţă că democraţia înseamnă măsură şi decenţă, să ocupe toată piaţa din faţa Guvernului sau intrările din faţa sediilor partidelor. Numai că decenţa nu ţine la infinit şi depinde nu doar de educaţia oamenilor, ci şi de încrâncenarea nemăsurată a şmecheraşilor din politică.
Ce se întâmplă acum e consecinţa curvăsăriilor din politică – cine zicea, în ’90, că Partidul Comunist Român ar trebui să ia o altă formă?; aici să avem felia socialistă, aici să fie liberalii, aici creştin-democraţii etc. Bârlădeanu? Ei bine, iată PCR-ul în toată spurcăciunea sa, cu socialişti, liberali, şi tot ce-a mai apucat să guiţe pe la tribuna Parlamentului României! Ei fixează marile priorităţi naţionale, ei sunt ăia care se dau betegi când se fixează bugetul Educaţiei, ăla de 6% din PIB, niciodată respectat. Ei sunt ăia care negociază sinecuri pentru neveste, amante sau şmecheraşi de partid, cu ăştia mergem noi de mânuţă să convingem lumea că suntem europeni.
Că şi-au anulat votul din Comisia Juridică aproape că nu contează – au mai arătat o dată care le sunt priorităţile şi de ce nu la educaţie, la sănătate sau la autostrăzi le e gândul. Sunt nişte hoţi prinşi cu mâna-n portofel – crezi că de mâine se vor căi şi vor munci cinstit? De o jumătate de an tot la portofel sunt prinşi – şi ce dacă?; salariul le merge, pensia specială le merge, secretarele lor sunt mai blonde decât toate blondele lumii. O să spui că vin următoarele alegeri şi or păţi-o… Fals – ei se bazează pe pulime şi pulimea n-are nevoie de memorie, ci de pungi de făină şi zahăr. O să mai spui că vin partidele noi şi fac şi dreg. Fals – ăştia de acum, marii mahări ideologici, şi-au securizat intrarea în Parlament; câte partide noi crezi că pot strânge într-o lună-două 200.000 de semnături doar ca să poată participa la alegeri?
Soluţia tot Constituţia rămâne: iei articol cu articol, iei apoi faptele concrete ale liderilor partidelor şi le arăţi băbeşte că integrarea euroatlantică e prioritate naţională; nu cadrează cu niciun atac asupra Justiţiei prioritatea asta, nicio ţară civilizată n-a scos din puşcării corupţii, adio deci, păstrează-ţi ideile ca simplu cetăţean, dar un astfel de partid nu mai are ce căuta pe scena politică.
De ce să nu se poată duce scenariul ăsta la capăt, dacă s-au putut duce scenarii de pus industria la fier vechi, educaţia – pulbere, sănătatea – la fel? Cu ce o fi mai exagerată dorinţa asta de scoatere în afara legii a loazelor decât scoaterea din puşcării a şpăgarilor? – că dacă democraţia înseamnă decenţă şi dreaptă măsură, păi să măsurăm cu aceeaşi oca, tovarăşi!
