Două revoluţii anticorupţie concentrate au măturat la Sofia şi Praga un guvern şi un preşedinte în ultimele două săptămîni. Guvernul bulgar făcuse chiar progrese, dar prea tîrziu pentru nerăbdarea populaţiei, iar preşedintele ceh a uzat greşit de dreptul său de amnistie, eliberînd oameni care cu greu fuseseră puşi după gratii după ani şi ani de investigaţii şi lungi procese de corupţie. La noi, cînd auzi dezbaterile despre Schengen, care nu se mai sfîrşesc, fiind un bun prilej pentru cele două tabere politice să se exerseze la aruncatul pisicii moarte peste gard la nesfîrşit, îţi vine să crezi că de dragul Germaniei trebuie să construim buna guvernare în România. Dacă nu ar veni periodic MCV-ul, probabil lupta anticorupţie ar dispărea de pe agenda politică ca o paranteză istorică, considerată propagandă băsistă expirată la purtător. E foarte superficial însă să presupunem că publicul va îngropa subiectul odată cu Băsescu, dovadă istoriile din Cehia şi Bulgaria. Băsescu plăteşte cu popularitatea sa ceea ce publicul percepe ca fiind eşecul său în acest domeniu, ba, mai rău, ipocrizia, dar publicul va aştepta de la succesorul lui să facă mai mult şi mai bine, nu să eludeze subiectul. Nu e o întîmplare că în ultimul Eurobarometru românii, în proporţia cea mai mare din Europa – trei sferturi- se plîng că sunt direct afectaţi de corupţie în viaţa lor zilnică. Să te duci în faţa acestei populaţii, candidat la preşedinţie, cu o formula de genul ”Corupţia, o vorbă de dînşii inventată…” mi se pare riscant. Cine mă citeşte regulat ştie că sînt critică faţă de abordarea pur represivă a corupţiei, care nu a oprit generalizarea acestui fenomen la noi. Asta înseamnă însă că trebuie să faci mai mult, şi altceva pe lîngă, nu să renunţi la ceea ce fac deja DNA şi ANI. Am avut lîngă noi exemplu elocvent al unei ţări care a crezut că poţi păstra statul modern pe principii clientelare, dacă ai o sursă de venit din afară (fondurile europene) şi o conjunctură favorabilă. Numele ei este Grecia. Şi s-a înşelat foarte, foarte tare.
Momentul potrivit e acum, pentru că nu mai poate întîrzia. E destul să te uiţi că rata investiţiilor s-a prăbuşit, elita noastră cea mai educată se transferă masiv spre alte economii, iar de criteriile integrării în zona euro nu ne-am apropiat deloc, ca să îţi dai seama că nu mai ai ce face. Ce moment mai bun decît o coaliţie cu două treimi din scaunele parlamentare? Traian Băsescu luptă pentru ultima sa redută, PDL, şi nu e o piedică în calea unui asemenea program, nu se poate da vina pe el aici. Bineînţeles, se poate spune că piedica e însăşi compoziţia coaliţiei, că nu atracţia faţă de buna guvernare a adunat lumea care constituie PSD, PNL şi PC (şi transfugii de la PDL). Dimpotrivă, toate partidele de la noi, dar mai ales cele din trunchul fesenist s-au dezvoltat pe structura capitalismului de privilegiu, în care prosperă sectorul privat cu conexiuni cu statul, şi nu par campioni plauzibili ai unor reforme care să destructureze acest sistem. Şi cu toate astea, dacă nu vrem să o luăm pe drumul Greciei, asta e de făcut, şi ca întotdeauna în România liderii acestor partide, care trebuie să fie mai conştienţi pentru că ei au cheia de la casa de bani şi văd cît e în ea, vor trebui să cîrmească toată arca lui Noe, cu împotrivirile de rigoare, afară din faza primitivă a democraţiei şi capitalismului, într-o altă etapă. Şi asta e marea bătălie a acestui an, nu cea între Blaga şi Udrea, sau Chiliman şi Antonescu, şi în ea trebuie să sprijinim pe oricine îşi foloseşte puterea ca să facă ce trebuie, indiferent cine ar fi el. Cine vrea să construiască în acest timp alternative radicale, să o facă, dar credeţi-mă pe cuvînt că ţara nu poate aştepta partidul miraculos. Din acest moment noi trebuie să recrutăm pe baronii raţionali, cei care pricep că România este şi va fi condusă în viitor de eurocraţi, şi îşi pot coverti capitalul de voturi şi pentru noile timpuri, şi cei care sînt prea lacomi sau prea penali, şi ca atare nu mai au loc de întors, se vor opune cît vor putea şi vor ajunge la puşcărie. Aşa cum europenizarea naostră s-a făcut cu comuniştii, că fără ei am fi fost prea puţini, deci a trebuit să le ”vindem” Europa lor, ca să se înhame la proiect fostul nomenclaturist Hrebenciuc şi compania, la fel şi buna guvernare se va face cu unii baroni. Toţi nu pot fi evitaţi, pentru că ei au voturile. Baronii nu ne vin din comunism, ci din tinereţea democraţiei noastre.
De ce însă ar face ei asta, sînt toţi convinşi de cele de mai sus? Aderarea la euro nu are nici măcar un calendar. Răspunsul e simplu: că vor să se menţină la putere. Ultimul raport SAR, care va fi lansat joi 14 martie la sediul reprezentanţei Comisiei Europene prezintă dovezi statistice clare că performanţa economică a României depinde integral de buna guvernare, şi nu de capitalul pentru investiţii (acela doar creşte corupţia, dar nu are impact asupra dezvoltării) şi nici de alte mituri de politici economice crezute de tot românul, care e marxist în inima lui. Raportul SAR arată că indicatorii statistici ai bunei guvernări, precum şi indicatorii referitori la birocraţie (timpul necesar plătirii taxelor, importului sau exportului), împreună cu balanţa de plăţi ca procent din PIB sunt factorii esenţiali care determină nivelul de performanţă economică. Raportul evidenţiază şi costurile dramatice ale corupţiei asupra colectării de taxe şi impozite, ratei de absorbţie a fondurilor europene şi asupra altor indicatori de dezvoltare din România. Banii din investiţii publice în diverse proiecte sunt o sursă majoră de corupţie şi favorizează clientelismul, golind bugetul de fondurile necesare pentru investiţii mai utile, precum cele din domeniul sănătăţii şi educaţiei : structura de cheltuieli a ţării noastre este inversul din ţările bine guvernate, ca Suedia sau Danemarca. Statul e principalul sabotor al creşterii economice la noi, şi dacă statul nu face ce trebuie, economia nu va creşte, şi oricîte plombe locale constînd în biserici şi săli de sport punem, puterea actuală se va duce după cealaltă în nemulţumirea generală, lăsînd locul la PPDD sau alte creaţii de acest gen.
De asta, invitaţia relansării României lansată zilele astea de Societatea Academică din România e adresată tuturor. Că eşti social democrat, creştin democrat sau liberal, problema numărul unu pe care trebuie să o rezolvi este cum să nu mai fii la ultimul loc la colectare de taxe din Europa, la absorbţie de fonduri europene sau la investiţii străine şi noi dăm o reţetă clară cum să faci. Că dacă nu îţi intră bani de nicăieri, atunci ajungi să tai o treime din cheltuielile pentru sănătate forţat de Bruxelles, ca în Grecia, sau ai manifestanţi în stradă care nu mai acceptă nici un guvern, ca la Sofia. Dacă putem întrerupe un pic demagogia asta cu schimbarea Constituţiei, vedeţi că subiectul adevărat e în altă parte.
Puteţi comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe www.romaniacurata.ro
