Nimeni nu vorbește despre asta deschis. Nimeni, mai ales, nu scrie despre asta. Nu are cine, dat fiind că există un mare blat, mai puțin ca o conspirație, mai mult ca o înțelegere, pe tema asta între cele două mari grupuri de interese care își dispută aceste alegeri. Pe lângă acestea două, cei care au avut mare parte din controlul economic din 2008 încoace și cei care din 2012 au început să-i dezrădăcineze (cu migranții de rigoare care poartă majoritatea politică și înlesnesc contactele între unii la alții) interesele mai mici par un fleac, dar și pe ele te poți baza. Te poți baza că se vor alinia cu cine e mai tare, te poți baza că nu există o linie de principiu, oricât de îndepărtată, peste care nu se va trece, peste care nu se poate trece.
Mă refer, desigur, la corectitudinea acestor alegeri prezidențiale, care a devenit o miză în sine. De ce, nu știu, că, la patruzeci la sută în sondaje fără efort și la promisiunile miniștrilor că subvenția la gaz pentru consumatorul casnic va îngheța nedefinit, sau TVA se va reduce și la alte alimente după pâine și așa mai departe, ai zice că Victor Ponta nu are nevoie să facă nimic incorect ca să câștige. Dar e fals: și din nevoia de siguranță suplimentară au apărut incorectitudinile: data alegerilor fixată fără consultare, interzicerea migrației suspendată 45 de zile și, desigur, primarul autonom din Pucioasa care se trezește să conteste la tribunal alegerile interne ale liberalilor, rezolvate cu scor unanim, și judecătorul care găsește că primarul contestatar are dreptate (la începutul anilor ’90 era plin de contestatari din ăștia). Pentru cine nu știe, România nu poate vreodată avea o societate civilă liberă, interpretarea legală, favorizată de o lege proastă și de niște judecători zeloși, fiind aceea că noi nu ne conducem singuri asociațiile liber create, care în alte țări nu trec pe la tribunal decât dacă sunt denunțate că fac ceva ilegal. Asociațiile din România, că sunt politice sau civice, au parte de „n“ reglementări aberante și discriminatorii, de la celebrul statut special de interes public, creat ca să avem favoriți abonați la fonduri publice, să nu existe domeniu fără ei, la cele mai mărunte chițibușării. Dacă vă pregătiți să treceți pe lumea cealaltă, aveți grijă să lăsați dispoziții testamentare să se dea o copie a certificatului de deces la asociația crescătorilor de viermi de mătase din care ați făcut parte. Vor trebui să ia termen la tribunal să vă radieze, că nu le ajunge așa, cuvântul îngerului. Mai există varianta ca pe patul de moarte să vă tărâți la notariat să faceți un act de demisie autentificat, dar și acela tot la judecătorul care urmează să aprobe ajunge. Și dacă crescătorii de viermi de mătase sunt prea ocupați cu mătasea și nu au vreme să ajungă la tribunal, mai devreme sau mai târziu mâna lungă a legii îi va ajunge și nu se vor putea înscrie la o licitație, muta într-un sediu nou sau pur și simplu lichida asociația dacă judecătorul nu are în față toată documentația, cu aprobarea dvs. cu tot. Iar dacă asociația e un partid, asta e calea de a o lichida: vezi de când e PNȚcd la tribunal și de ce Aurelian Pavelescu a avut câștig de cauză, de s-a ajuns ca Elena Udrea să fie flancată în candidatura ei prezidențială de bietele fantome ale lui Maniu și Mihalache.
Ai zice, văzând așa ceva, că asta nu e țara în care se dau cele mai mari tunuri la recuperat TVA și țara din UE cu cea mai mică rată de colectare a impozitelor, cu două milioane de votanți-fantomă și așa mai departe. Cum reușesc reglementările cele mai exagerate să coabiteze cu informalitatea cea mai deșănțată e greu de înțeles dacă nu știi că la noi lipsește un element esențial al statului de drept: multe legi încă nu sunt juste, la un sfert de veac după comunism, ele sunt create pentru aplicare selectivă și discreționară, pentru reprimare și extorcare. Desigur, asta subminează legitimitatea și respectarea lor, celălalt element important din statul de drept. Și mai rămâne ce, egalitatea în fața legii? Să fim serioși.
Dar dnii Ponta și Dragnea nu controlează aplicarea legii, acesta nu e domeniul lor, ei numai își aduc contribuția ca legile făcute să fie aplicate discreționar, când nu suspendă legea pur și simplu. Acesta e domeniul aflat la ceilalți. Și pe care îl controlează binișor, dovadă numărul de înfrângeri la diferență minimală de scor la Curtea Constituțională a taberei PSD față de tabăra Băsescu. Sigur, legile sunt proaste și interpretabile, dar e remarcabil că taberele care le interpretează sunt așa de constante. Ca atare, înfrângerea opoziției pe tema fixării unilaterale a datei alegerilor la CC e un ultim semnal, clar, că ACL se bucură de ostilitatea ambelor tabere. Ce aliniere a dreptei să așteptăm în turul doi? Voința de a distruge opoziția reunită e la fel de mare la Băsescu ca și la PSD.
Dovezile sunt multe. Destul să citești în diagonală site-ul de la B1TV: Johannis, abandonat și de Forumul Democratic German (se înțelege că în rest nu mai e nimeni cu el). Te uiți mai atent și vezi că unul de la FDG a spus că un proiect PSD la Sibiu ar putea avea și sprijinul FDG în viitor. Nu știm ce proiect: o fi un proiect bun. Nu mai contează: B1 ne-a făcut atmosferă. Ce să mai spun de o lungă însăilare pe un site obscur din Sibiu, ridicată pe HotNews-ul național și generos recomandată de Robert Turcescu la el pe Facebook? Se dovedește acolo, fără putință de îndoială, că agenția de dezvoltare germană, GTZ, care a investit în proiecte în regiune masiv în ultimii 25 de ani, a avut întotdeauna un plan diabolic: controlul gazului. Germania este, e cunoscut, calul troian al Rusiei, dacă nu chiar al URSS, nu țara care contribuie cel mai mult la bugetul UE și din ai cărei bani și-au pus atâtea comune din România apă potabilă pentru prima dată. Se pregătește o teză propagandistică chiar mai idioată decât aceea că Ponta e cu Putin sau vrea să vândă țara Chinei (David Cameron i-o va lua înainte, dar nu contează). Românii vor fi somați să aleagă între UE și SUA, nu doar între Rusia și Occident. Ce consecințe au asemenea atacuri asupra relațiilor cu acele țări, în vremurile astea, nu mai stă nimeni să gândească, interesele sunt prea mari.
Dar cel mai grav e faptul că se caută o soluție ”legală” pentru ca lui Klaus Johannis să i se interzică să candideze, că, dracului, dacă candidează fie câștigă, fie iese așa de bine că se profilează pentru data viitoare. Acesta e lucrul cel mai grav, că se lucrează în străfunduri la un asemenea scenariu. Nici Iliescu, în 1990, nu a reușit să îi împiedice pe Rațiu și Câmpeanu; nici Vadim Tudor, cu câte procese a avut, nu a putut fi împiedicat să candideze în anul 2000, nici Dan Diaconescu până acum, pentru că birourile electorale și curțile la noi au funcționat, justiția nu a vrut să se lase folosită să regleze o chestiune politică în locul votanților. E cu putință să ne pregătim în anul 2014, în Uniunea Europeană, de a găsi un artificiu legal să scoatem din joc contracandidatul principal? Ei bine, da. Sunt candidaturi de dreapta care par astfel absurde și fără șanse, dacă nu complet ridicole, dacă nu știi că pariază exact pe asta, că la momentul potrivit niște dosare ale unor magistrați vor putea fi folosite ca ei să-l anihileze pe candidatul care nu aparține nici unuia din cele două grupuri și astfel candidații dreptei din poziția doi sau trei pot căpăta brusc o șansă. Crima asta e deja anunțată, a fost aruncată pentru testare pe piață în august. Simpla idee ar trebui să ne scoată în stradă pe toți, dar la câți iubitori ai statului de drept există pe la București neremunerați ca postaci sau trolli prin presa băsistă mă tem că o să fie ca la migrație, vreo două sute de oameni.
Când am scris anul trecut că miza alegerilor prezidențiale din acest an nu este cine știe ce, că direcția esențială a țării nu se va schimba, că Victor Ponta nu e dracu, ci un candidat ca oricare altul, am neglijat posibilitatea să apară un candidat redutabil (1,5 milioane semnături într-o lună) care să devină o amenințare și să trezească o convergență de interese între Băsescu și Ponta. Aceasta s-a materializat și nu-l amenință doar pe Klaus Johannis, ci și democrația românească. Orice alt subiect legat de alegerile prezidențiale este diversiune de la subiectul principal.
Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro
Alina Mungiu-Pippidi este președinte SAR și profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin
