După ce s-a băgat aproape un miliard de euro în modernizarea căii ferate Bucureşti-Constanţa, autorităţile se zgârcesc acum la câteva zeci de mii de euro pentru a face transportul spre litoral cu adevărat atractiv.
A început sezonul pe litoral, apa mării e mai caldă ca de obicei în această perioadă, dar transportul feroviar este din nou luat pe nepregătite. În primul rând, până la jumătatea lunii în curs niciun tren direct nu făcea legătura între Bucureşti şi Mangalia.
Prima etapă a călătoriei este şi cea mai plăcută. De la Bucureşti la Constanţa trenurile fac două ore, maximum două ore şi jumătate, vagoanele sunt moderne, au aer condiţionat, iar viteza este chiar de 160 km/oră pe majoritatea traseului. Excepţie fac podurile de la Feteşti şi Cernavodă, a căror consolidare a început acum doi ani şi nu s-a terminat nici acum.
Primul şoc este coborârea în Gara Constanţa, unde sunt aceleaşi peroane ca în copilăria mea, numai că acum sunt pline de gropi prin care au crescut bălării. Apoi, după ce ai reuşit să sari din vagon (verbul „a coborî“ este oarecum impropriu, având în vedere distanţa mai mare de un metru între scară şi peron), trebuie să o iei prin pasajul subteran şi să te muţi la altă linie, unde ai de aşteptat cel puţin 40 de minute să tragă în gară garnitura care te va duce mai departe, spre Mangalia.
Vagoanele sunt destul de noi, doar că ar mai trebui făcute nişte mici lucrări de reparaţii, astfel încât să funcţioneze deschiderea automată a uşilor şi aerul condiţionat (nu numai în timpul staţionării în gară), aşa cum am păţit în urmă cu câteva zile, în minivacanţa de Rusalii.
Viteza de deplasare a crescut puţin faţă de vara trecută, dat fiind că CFR SA, compania de stat care gestionează infrastructura feroviară, a reparat câteva podeţe şi a mai lucrat la linie. Nici pe Coasta de Azur viteza trenurilor, fie ele şi TGV, nu este ameţitoare, aşa că nu asta ar fi problema majoră.
Unde stau foarte prost românii – aşa cum mi-a zis recent şi o jurnalistă străină care s-a plimbat cu trenul pe la noi prin ţară – este la capitolul peroane. Problema a fost semnalată recent şi într-un studiu de piaţă realizat de Consiliul Naţional de Supraveghere din Domeniul Feroviar (CNSDF). Organismul aflat în coordonarea Consiliului Concurenței remarca faptul că, pe lângă multe alte neajunsuri, starea sub orice critică a gărilor este unul dintre motivele pentru care ponderea transportului feroviar în total transport de persoane continuă să se menţină sub 20%.
Şi, din păcate, acest lucru se vede şi în zonele turistice ale României, cu excepţia Văii Prahovei, unde odată cu modernizarea căii ferate au fost construite şi europeroane. Pe litoral însă, nici vorbă de aşa ceva. Să cobori din tren la Eforie Nord, Eforie Sud, Costineşti sau Neptun se dovedeşte a fi o adevărată provocare dacă ai trecut de 50 de ani şi ai probleme cu coloana vertebrală sau cu articulaţiile. În general, peroanele sunt de fapt nişte dale de beton care abia depăşesc ca înălţime nivelul şinei, deci pentru a coborî din vagon trebuie să faci un salt de un metru. Nu mai vorbesc de faptul că pentru a trece de la o linie la alta trebuie să treci peste şine.
Modernizarea căii ferate Bucureşti-Constanţa a „înghiţit“ aproape un miliard de euro din fonduri europene pre-aderare şi co-finanţarea de la bugetul statului, iar din 2013, din mandatul de ministru al Transporturilor al lui Relu Fenechiu, s-a rezolvat şi problema furturilor, iar trenurile nu mai au întârzieri. Dacă pasagerii ar avea condiţii decente şi pe ruta Constanţa-Mangalia, CFR Călători ar avea mai mulţi muşterii, mai ales că majoritatea celor care se duc la mare cu trenul se opresc în Vama Veche (la Mamaia se merge mai degrabă cu maşina, decapotabilă dacă se poate).
Culmea este că pentru rezolvarea problemei peroanelor nici nu ar fi nevoie de un efort financiar ieşit din comun. Pe marginea Magistralei 900 Bucureşti-Constanţa, din loc în loc sunt munţi de traverse vechi, care au fost înlocuite cu altele noi atunci când s-a făcut modernizarea. Ele ar putea fi urcate în trenuri de marfă şi duse mai departe, la Eforie, Costineşti sau Neptun, unde ar putea fi utilizate la supraînălţarea peroanelor existente. Mai e nevoie doar de puţin ciment pentru a le „lega“ între ele şi de un strat de asfalt deasupra.
Soluţia a fost deja testată în 2009, când a fost construit peronul de la punctul de oprire (PO) Aeroport, pentru trenul Henri Coandă Expres, introdus de ministrul Transporturilor de la acea vreme, Radu Berceanu. Dacă a funcţionat cu succes lângă Bucureşti, soluția ar putea fi „exportată“ şi la malul mării, cu bani puţini, dar cu maximum de efect.
