Bugetul asigurarilor sociale, votat saptamana trecuta, este nemilos fata de pensionari. Inghetarea pensiilor inseamna accentuarea starii de saracie a categoriei sociale care furnizeaza cele mai mari contingente de traitori sub pragul de saracie – pensionarii. Asta, pentru ca inghetarea inseamna, de fapt, scaderea puterii de cumparare a pensionarilor cu rata inflatiei, respectiv cu 3,5% (asta, in estimarile optimiste, caci in Romania este regula ca inflatia reala sa fie mai mare decat cea din prognozele oficiale).
Desi votat in unanimitate (deci si cu votul parlamentarilor din coalitia de guvernamant) in Comisia pentru Munca, amendamentul social-democratilor, care prevedea majorarea cu 100 de lei (adica pana la valoarea de 45% din salariul mediu, asa cum prevede legea) a punctului de pensie, a fost respins in plen.
Explicatia guvernantilor pentru respingerea amendamentului este simpla: daca bugetul de pensii incaseaza de la fiecare angajat putin peste 32% din salariu, iar numarul pensionarilor de asigurari sociale de stat il intrece pe cel al salariatilor, o socoteala aritmetica simpla ne duce la concluzia ca suma contributiilor la Fondul de Pensii nu este suficienta pentru plata unor pensii a caror valoare medie sa fie de 45% din salariul mediu. Pana acum, diferenta era acoperita de la bugetul statului. In conditiile restrangerii incasarilor la buget, este de inteles ca acesta nu mai poate suporta diferenta (in realitate, va continua sa acopere a parte a diferentei, insa mai mica decat in anii precedenti). Acesta este rationamentul, corect in sine, al celui care are de administrat bugetul unui stat.
La fel de corect este rationamentul celeilalte parti aflate in litigiu – pensionarul. El spune: "Tu, stat, mi-ai luat fara sa ma intrebi, de-a lungul intregii mele vieti active, o parte din castig, promitandu-mi ca mi-o vei restitui sub forma unei pensii decente si proportionale cu contributia. Nu eu sunt cel vinovat ca ai astazi mai putini salariati decat pensionari; datoria ta este sa-ti respecti contractul in baza caruia mi-ai luat banii". La urma urmei, principiul pensiei contributive este cel al unui contract, la fel de valabil ca si cel incheiat de stat cu angajatii proprii, cu FMI, cu NATO, cu cine vreti dumneavoastra.
Din acest punct de vedere, argumentul Guvernului, cum ca majorarea punctului de pensie ar atrage dupa sine nerespectarea acordului cu FMI, este slab, caci in acest fel el isi nesocoteste contractul cu propriii cetateni. Daca riscurile nerespectarii contracului cu FMI sunt imediate (neacordarea transelor imprumutului, cu consecintele cunoscute), cele ale incalcarii contractului cu cetateanul afecteaza insusi fundamentul statului de drept, care nu este altul decat acest contract. Consecintele insa nu sunt imediate.
Proiectul legii pensiilor, care a fost respins prin motiunea de cenzura din octombrie, propunea o solutie de diminuare a deficitului, si anume renuntarea la indexarea pensiilor cu salariul minim (nesustenabila in conditiile dezechilibrului dintre numarul salariatilor si cel al pensionarilor), cu un fel de medie intre inflatie si salariul mediu. Aceasta solutie s-a dovedit, in conditiile crizei, neviabila, de vreme ce nici aceasta indexare nu a putut fi acordata.
Cred insa ca cealalta solutie propusa, cea a indexarii in acest an a pensiilor macar cu nivelul inflatiei, ar fi constituit un compromis acceptabil: nivelul de trai al pensionarilor (in general, precar) ar fi fost mentinut la nivelul anului trecut, iar diferenta nu ar fi fost atat de mare incat sa nu poata fi acoperita prin diminuarea altor capitole bugetare. Ca solutie pe termen mediu este evident ca sunt necesare majorarea varstei legale de pensionare si, mai ales, reducerea categoriilor de pensionari privilegiati, adica a celor care se incadreaza in "pensiile speciale", calculate dupa formule ce nu au la baza principiul contributivitatii si suportate aproape integral din bugetul de stat.
