Ati observat cum activistii ecologisti spun aproape ca un automatism ca in prezent nu doar ca asistam la o incalzire globala accentuata, dar ca situatia este chiar mai rea decat ne-am astepta?
E ciudat, pentru ca orice intelegere rationala a modului in care procedeaza stiinta ar presupune ca pe masura ce se acumuleaza si se filtreaza ne vom da seama ca in unele puncte situatia este mai proasta, in altele mai buna decat prognozele initiale, iar cea mai probabila distributie ar fi de aproximativ 50-50. Ei bine, activistii de mediu vad lucrurile aproape de fiecare data intr-o proportie de 100-0.
Daca suntem cu regularitate surprinsi intr-o singura directie si modelele noastre ajung sa fie zadarnicite de o realitate in permanenta depreciere, aceste lucruri arunca o lumina proasta asupra abordarii noastre stiintifice. Cineva ar putea spune chiar ca, daca modelele sunt contrazise constant, ele sunt poate gresite. si daca nu putem avea incredere in modelele noastre, nu vom putea sti ce politici sa adoptam pentru a schimba situatia.
Si totusi, daca noi si noi date arata doar inrautatirea constanta a consecintelor schimbarii climei, e foarte posibil ca argumentele profunde legate de metodele stiintifice sa nu cantareasca atat de mult. De fapt, acesta pare sa fie marele pariu al manipularii in materie de incalzire globala. Este, din nou, mai rau decat credeam si, in ciuda esecului modelelor, mizam pe ceea ce stim noi ca trebuie facut: adica sa reducem drastic emisiile de dioxid de carbon.
Este pur si simplu fals ca datele sunt sistematic mai rele decat prognozele; in multe privinte ele coincid sau sunt chiar mai bune decat ne asteptam. Faptul ca noi auzim altceva este un indicator al dependentei media de subiectele catastrofale, dar pe aceasta baza nu putem fundamenta politici inteligente.
Cea mai evidenta informatie apropo de incalzirea globala este ca planeta se incalzeste, anume cu 1°C in ultimul secol, iar pentru secolul acesta Comitetul Interguvernamental al ONU (IPCC) a prezis o incalzire cu 1,6-3,8°C, incalzire cauzata in special de cresterea emisiilor de CO2. O medie a celor 38 de simulari standard rulate de IPCC arata ca modelele preconizeaza o incalzire cu aproximativ 0,2°C in acest deceniu.
Dar asta nu este deloc ceea ce putem constata prin masuratori terestre si – cu atat mai putin – prin masuratori din satelit. Temperaturile din acest deceniu nu au evoluat mai rau decat ne-am asteptat; de fapt, nici macar nu au crescut. In realitate ele au scazut cu valori cuprinse intre 0,01 si 0,1°C per deceniu. In privinta celui mai important indicator al incalzirii globale – evolutia temperaturii – ar trebui sa auzim ca datele sunt mult mai bune decat ne asteptam.
In mod similar, poate chiar mai important, continutul caloric al oceanelor a scazut pe parcursul celor patru ani de cand masuram acest indicator. Daca energia reprezentata de temperatura poate sa dispara relativ usor din atmosfera usoara, nu este clar unde ar fi putut sa se disipeze energia calorica a incalzirii globale – din nou, lucrurile stau cu mult mai bine decat ne-am asteptat.
Auzim constant ca gheata marii din zona arctica dispare mai repede decat prognozasem. Asa este. Dar majoritatea oamenilor de stiinta seriosi admit ca incalzirea globala e doar o componenta a explicatiei. Cealalta componenta este ca asa-numita oscilatie arctica a vanturilor deasupra Oceanului Arctic este acum de natura a nu mai permite acumularea de gheata noua, pe care o duce aproape imediat in Atlanticul de Nord.
Mai important este insa ca aproape niciodata nu auzim ca gheata marii din zona Antarcticii nu doar ca nu scade, ci ca de cativa ani este peste medie. Modelele IPCC ar preconiza scaderea ghetii marii in ambele emisfere, dar, in timp ce lucrurile stau mai prost decat credeam in zona arctica, ele evolueaza mai bine decat ne asteptam in zona Antarcticii.
Ironia face ca Associated Press impreuna cu alte organizatii de presa ne-au spus in 2007 ca "zona arctica e in suferinta" si ca "pentru prima data in istoria consemnata" Stramtoarea Nord-Vestica era deschisa. Dar BBC relatase deja in 2000 ca gheata disparuse din Stramtoare.
Suntem constant asaltati de povesti despre cum va creste nivelul oceanelor si cum studiile ne arata unul dupa celalalt ca va fi mai rau decat a prezis IPCC. Dar cele mai multe dintre cercetari ajung la rezultate aflate in ecartul IPCC de 18-59 cm in acest secol. De aceea si miile de oameni de stiinta ai IPCC au proiectat aceasta estimare. Dar studiile care vorbesc de cresteri de un metru si peste dau evident mai bine pe prima pagina a ziarelor.
Din 1992 avem sateliti care masoara cresterea nivelului apelor la nivel global. Ei arata o crestere stabila de 3,2 milimetri pe an – exact cat spune si proiectia IPCC. Mai mult, in ultimii doi ani nivelul oceanelor nu numai ca nu a crescut, ci chiar a scazut intrucatva. Nu ar trebui sa ni se spuna ca lucrurile stau mult mai bine decat ne asteptam?
Uraganele au fost leitmotivul faimosului film realizat de Al Gore despre schimbarile climatice. In mod cert, Statele Unite au fost lovite dur in 2004 si 2005, ceea ce a dus la speculatii necontrolate in legatura cu furtuni si mai puternice, si mai costisitoare in viitor. Dar in cei doi ani de atunci costurile au fost mult sub medie si in 2006 practic au disparut. E clar ca e mai bine decat ne asteptam.
Gore il cita pe cercetatorul MIT specializat in uragane, Kerry Emmanuel, pentru a sustine existenta unui presupus consens stiintific in legatura cu efectul incalzirii globale asupra intensitatii uraganelor. Dar Emmanuel a publicat acum un nou studiu ce arata ca, fie si intr-o lume aflata intr-o incalzire dramatica, frecventa si intensitatea uraganelor s-ar putea sa nu creasca substantial in urmatoarele doua decenii. Aceasta concluzie nu s-a bucurat de cine stie ce mediatizare.
Desigur, nu la toate capitolele stam mai bine decat preconizam. Dar exagerarea unilaterala nu e calea potrivita. Daca vrem sa facem alegerile corecte, avem nevoie urgent de echilibru.
