De câţiva ani, observ în mass-media românească o abundenţă de reclame la diverse produse farmaceutice. Sub acest termen sunt incluse atât aşa-zisele OTC-uri (over the counter – medicamente ce se pot comercializa fără prescripţie medicală), cât şi “suplimentele alimentare”. Practic, nu e calup publicitar fără 2-3 reclame la astfel de produse. N-am găsit o măsurătoare obiectivă, dar m-am uitat la televiziuni din alte ţări şi, evident, sunt mult mai rare. Care sunt efectele acestui adevărat bombardament mediatic?
Cei mai mulţi oameni vor descoperi că sunt tare bolnavi. Aşa e, m-a durut capul zilele trecute. Şi mijlocul, când am ridicat maşina de spălat. Şi da, m-am simţit balonat după masa de Revelion. Şi parcă mă duc mai des la toaletă (ca să nu mai vorbesc că…). Şi am ochii iritaţi. A, era să uit, şi sunt predispus la afecţiuni cardiace. Aşa că, uite, analgezicul X e tocmai ce-mi trebuie, şi gelul antireumatic Y, şi produsul Z pentru bilă, şi V pentru prostată, şi colirul W, şi… (am terminat alfabetul) pentru metabolismul miocardic, şi… Rezultatul este, evident, o creştere a volumului total de buline, poţiuni, alifii şi prafuri vândute, la un număr relativ constant de boli pe cap de locuitor sănătos.
Nu e nimic excepţional; la urma urmei, publicitatea duce întotdeauna şi oriunde la creşterea consumului. Şi, ca şi în cazul altor produse, consumatorul de rând s-ar cruci dacă ar şti cât din banii pe care-i plăteşte pentru un produs se duc pe cheltuieli de publicitate, că ar putea cumpăra un produs cu proprietăţi echivalente, dar pe care nu l-a văzut la televizor, la jumătate de preţ. (Apropos, mi s-a întâmplat în Italia să cer într-o farmacie un anumit medicament “de firmă”. Farmacista mi-a zis că nu-i nici o problemă, dar că e obligată să mă informeze că există şi produsul generic, la un preţ mult mai mic.) E firesc să fie aşa într-o societate de consum, dar mă întreb dacă în domeniul sensibil al sănătăţii, care este în parte plătită din bani publici, problema nu ar trebui pusă în termeni diferiţi. La conferinţa “Publicitatea medicamentelor – punctul pe I” (organizată de Colegiul farmaciştilor din România în iunie 2014) s-a vorbit despre “creşterea cheltuielilor cu medicamentele în sistemul de sănătate, din cauza presiunii asupra prescrierii şi eliberării de medicamente, în domeniul celor compensate, cât şi OTC, precum şi a celor legate de serviciile medicale furnizate ca urmare a unor interacţiuni, intoxicaţii şi abuzuri medicamentoase”.
Apoi, mă întreb dacă e bună stimularea consumatorului să se îndoape cu produse farmaceutice. Ştiu că există reglementări drastice, că orice medicament vândut pe piaţă este obligatoriu testat riguros (mai puţin clar e regimul așa-ziselor suplimente alimentare). Dar produsele alea au fost testate şi nu au avut efecte negative asupra unor oameni normali, care nu înghit zeci de pastile. Cu alte cuvinte, e oare sigur că efectul conjugat al unor medicamente (fiecare în parte, inofensiv) nu poate deveni periculos? De altminteri, am citit în concluziile conferinţei menţionate mai sus că insuficienţa reglementărilor în domeniul publicităţii medicamentului duce la “creşterea numărului cazurilor de efecte adverse, interacţiuni medicamentoase cu efecte negative asupra stării de sănătate a pacienţilor şi suprasolicitarea serviciilor medicale, în special cele de urgenţă”.
Apoi, nu cumva medicamentul la îndemână creează sentimentul unei oarecare impunităţi în faţa factorilor de risc? Adică, nu apare mentalitatea “ştiu că nu-i bine să mă îndop cu cartofi prăjiţi şi bomboane, dar lasă, iau pastilele alea şi se compensează”?
Nu cumva, dacă tot află de la televizor cum să-şi trateze diverse afecţiuni, bolnavii vor apela mai rar la un consult medical? E destul de probabil, căci accesibilitatea sistemului medical românesc nu te stimulează deloc să te încumeţi să apelezi la un specialist. Pare să coste mai puţin şi să se rezolve mai repede un drum la farmacie decât unul la policlinică. Da, dar renunţând la un consult de specialitate (sau amânându-l), nu ratăm şansa descoperirii precoce a unei afecţiuni care poate fi extrem de gravă? Toate astea sunt întrebări pe care Ministerul Sănătăţii ar trebui să şi le pună. Până a afla răspunsul, constat, după volumul publicităţii la produsele farmaceutice, că trebuie să fie o afacere tare rentabilă.
