Guvernul a adoptat un moratoriu privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii care va fi capitalizat de companiile de stat cu profit. Se vorbeşte de suma de 10 miliarde de euro. Această măsură, zice ministrul Economiei, Alexandru Petrescu, are rolul de a stimula economia, fiind „un instrument de finanțare a investițiilor în sectoare competitive, rentabile și sustenabile, cu efect de multiplicare în economie, în urma atragerii de capital și surse din piața financiară“. Ce se urmăreşte de fapt? Emiterea de obligaţiuni pe pieţele internaţionale de capital şi consolidarea unui partener solid financiar pentru Banca Europeană de Investiţii şi Banca Mondială. Scadenţa rambursării poate fi undeva în 2020 sau 2021. Banii vin repede şi ce se va face cu ei?
Posibil că Executivul vrea să finanţeze deficitul bugetar şi să rămână sub pragul de 3% care ar impune sancţiuni din partea Bruxelles-ului.
„România va atinge un deficit de 3,6% anul acesta“, avertizează Comisia Europeană în prognoza de iarnă, publicată zilele trecute.
Guvernul trece printr-o gravă criză de încredere.
Curtea de arbitraj de la Paris a decis că Enel trebuie să ramburseze statului român 400 de milioane de euro. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu datoria de aproape jumătate de miliard de euro a KazMunaiGaz. Compania care deţine procente semnificative din Rompetrol a fost iertată de plata datoriilor de către Guvernul Ponta.
Dubla măsură nu avantajează libera concurenţă pe piaţă.
Prin banii atraşi, se zice, vor fi construite opt spitale, două autostrăzi, se vor achiziţiona noi reactoare pentru Centrala Nucleară de la Cernavodă, plus că se vor finanţa unele business-uri private. De departe pare o acţiune curajoasă şi viabilă, spun specialiştii.
Este interzisă folosirea banilor strânşi de pe pieţele internaţionale de capital pentru consum. Ce garanţie avem?
Ministerul de Finanţe are un prag de îndatorare externă pe care nu-l poate depăşi decât prin votul Parlamentului. În situaţia acestui Fond, banii se vor duce în conturile destinate dezvoltării. Mie nu mi-e clar cine va fi supraveghetorul.
Fondul norvegian e o poveste de succes. În anul 2016 a atras mai mulţi bani decât a cheltuit guvernul. Valoarea lui se apropie de 1.000 de miliarde de dolari. Cu o creştere de 5,2% în 2015, fiecare norvegian a devenit mai bogat. Cum funcţionează acest fond?
După descoperirea resurselor de petrol din Marea Nordului, guvernul Majestăţii Sale a înfiinţat acest fond care a crescut an de an. Fiecare norvegian are acţiuni. Dividendele nu se dau direct, ci indirect, prin returnarea unei treimi din impozitul pe al doilea job după trei luni. De ce au făcut acest lucru? Pentru a stimula munca, deci creşterea economică. Turismul în ţara fiordurilor e descurajant. Nicio apă minerală nu o primeşti pe gratis. Preţurile sunt cu 43% mai mari decât în UE, ea nefiind membră a Uniunii. Dar şi salariile sunt pe măsură. Nu ai ce face cu euro în Norvegia. Nicio bancă nu ţi-i schimbă. Această ţară va fi prima din lume care va renunţa la banii cash. Totul e pe internet banking. Fiecare norvegian are peste un milion de coroane, dar nu în conturile personale.
Şi Turcia a capitalizat un fond suveran. Valoarea lui a ajuns la 200 miliarde dolari. Astfel încearcă să-şi finanţeze dezvoltarea economică, ce s-a cam prăbuşit după protestele din Piaţa Taksim.
Dar ce garanţii avem noi, românii, că acest fond va funcţiona şi managerii din companiile de stat nu-şi vor mări cheltuielile?
Experienţa lui Alexandru Petrescu de pe pieţele londoneze de capital nu e suficientă. Mai trebuie şi un arbitru.
România nu e Norvegia.
Noroc că bursele nu reacţionează la zumzetul străzii. Deci banii vin, dar să fie direcţionaţi în dezvoltare. Cine va fi, totuşi, watch-dog-ul care să latre în caz de derapaje?
