Modul in care a fost dezbatuta si impusa recenta majorare a pensiilor ilustreaza perfect o combinatie exploziva de populism, autoritarism si iresponsabilitate, care a ajuns sa domine scena politica.
Adversarii presedintelui obisnuiesc sa-i aplice lui Basescu aceste etichete. Ei, ideologii guvernarii prin mineriade, ar fi de fapt stalpii democratiei responsabile si ai parlamentarismului marca Hrebenciuc&Bogdan Olteanu, ei, cei nascuti fara de prihana, coborati din tablourile cu Bratieni direct in arena politica, se proclama promotorii liberalismului economic. "Papioanele" si "democratii" lui Iliescu ne spun ca Basescu este Demagogul, Tiranul, politicianul iresponsabil care nu intelege business-ul si ridica napastuitii contra oamenilor de afaceri.
Lucrurile stau exact pe dos si asta se vede limpede de cateva luni incoace. De cand a uns Guvernul Tariceanu II, de pe bancile Parlamentului, PSD exercita demagogic si discretionar puterea, fara a avea insa si responsabilitatea ei. Legea este de multe ori nesocotita chiar de catre majoritatea parlamentara, la fel si necesitatea responsabilitatii economice si a predictibilitatii climatului de afaceri. Daca ar fi avut si raspunderea Executivului, nu doar forta bruta din Parlament, PSD nu s-ar fi putut lansa in aventura majorarii cu 43% a punctului de pensie.
Responsabil cu procurarea resurselor nu este insa partidul lui Geoana si Iliescu, ci Cabinetul Tariceanu II, transformat in valetul capriciilor si demagogiei PSD. Macelareste reforma spitalelor, lansata chiar de un ministru liberal. Se obliga sa acorde locuinte chiriasilor, dupa ce, anterior, Tariceanu I refuzase ferm initiativa PSD-UDMR. Sustine modificarea Legii anticoruptie, depenalizand deturnarea si acordarea frauduloasa de credite, desi Cabinetul Tariceanu I respinsese aceasta initiativa a PSD. In fine, Tariceanu II se pune garant pentru o marire nesustenabila a pensiilor dupa ce, in decembrie 2006, Tariceanu I refuzase categoric initiativa similara a parlamentarilor PSD si PRM. Pentru a satisface populismul PSD, Tariceanu II spune ca a descoperit acum miliardele de euro pe care nu le gaseau in decembrie 2006 parlamentarii PSD si PRM; nu precizeaza insa concret resursele financiare, de unde se iau banii, de la ce domenii se taie fonduri sau ce taxe se impun, nici daca vor mai fi bani de pensii in anii care vin.
Daca te-ai ghida doar dupa etichetele puse de media si oamenii politici, ti s-ar parea paradoxal ca aceasta "cacealma" a majorarii pensiilor e sustinuta de "liberali" si denuntata tocmai de "Populistul", "Demagogul", "Tiranul" Traian Basescu, acest "Chavez si Lukansenko al Romaniei" acuzat ca nu-i intelege pe oamenii de afaceri. Cert este ca Basescu e singurul politician care indrazneste sa critice o masura populista aprobata in unanimitate de Parlament, nefundamentata economic, sustinuta de un guvern "liberal" in dispretul comunitatii de afaceri, luata cu scopul cinic de a-i transforma pe pensionari in masa de manevra electorala.
Acum trei saptamani, Tariceanu evoca "riscul aruncarii intregii economii in aer". Pensiile fusesera deja majorate cu 17% in 2007, explica pe buna dreptate premierul, "nicaieri in lume nu se pot majora pensiile cu aproape 70% intr-un an". Iata ca se poate cu 60%. E suficient ca PSD sa ameninte cu o motiune de cenzura.
In ritmul acesta, urmatorul premier liberal trebuie cautat la Cluj sau la Brasov. Acolo trebuie sa fie disponibil Ion Stoica, autorul "miracolului" Caritas. In anii ’90, el a reusit deja o "mantuire a romanilor prin ei insisi". Poate mai merita o sansa.
Gelu Trandafir este publicist
