Caragiale la Curtea Constituțională (I) | OPINIE

de Ovidiu Maican , 24 iulie 2017 - stire actualizata la ora 11:51, 24 iulie 2017
Caragiale la Curtea Constituțională (I) | OPINIE

Opinia publică a fost șocată de aberația juridică a Curții Constituționale de luna trecută. Este necesară abordarea oarecum teoretică a acestei problematici. În momentul de față, cele mai multe dintre statele europene au curţi constituţionale.

Referitor la cele cinci­sprezece ţări membre ale Uniunii Europene de dinainte de 2004, opt dintre ele au curţi constituţionale (Austria, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Portugalia şi Spania). Alte trei ţări sunt adeptele modelului american (Danemarca, Finlanda şi Suedia).

Patru ţări nu urmează nici modelul european, nici pe cel american. Irlanda nu are Curte Constituţională, numai anumite instanţe judecătoreşti având competenţa de a efectua controlul constituţionalităţii legilor (Înalta Curte sau Curtea Supremă).

În Grecia toate instanţele judecătoreşti dispun de această competenţă; Marea Britanie și Olanda nu au prevăzut un control al constituţionalităţii legilor. Dintre cele zece state care au aderat în 2004 (Cipru, Republica Cehă, Ungaria, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Letonia), nouă au curţi constituţionale. În Estonia Curtea Constitu­ţională este concomitent şi Curte Supremă, având şi atribuţia de a efectua controlul constituţionalităţii legilor.

Dacă ne uităm și pe alte continente, Brazilia, India și Japonia urmează modelul american, iar Africa de Sud pe cel european. Justiţia constituţională poate avea două forme.

Prima îmbracă forma unui control judecătoresc, centra­lizat (de competenţa celei mai înalte instanțe judecătorești - Curtea Supremă) sau descentralizat (situația din SUA, la nivelul oricărei instan­ţe de judecată federale).

A doua formă este modelul european, prin înființarea unor curţi constituţionale separate. Să vedem întâi alte exemple. În Franţa sunt membri de drept ai Consiliului Constituţional foştii preşedinţi ai Republicii.

Experienţa lor este considerată utilă pentru activitatea Consiliului. Ei fac parte din acest organism pe viaţă.

După cum se vede, Franța mereu a suferit de un deficit de democrație, un centralism excesiv și de un cezarism democratic în raport cu alte state vechi membre ale spațiului comunitar. Consiliul Constituțional nu mai există la nivelul Uniunii Europene, fiind întâlnit tocmai în Kazahstan, ceea ce nu este o comparație fericită.

Referitor la foștii șefi de stat, situația lor este similară cu cea a judecătorilor federali din SUA, numiți pe viață de către Senat, pe criterii parțial politice, parțial juridice.

Consiliul Constituţional francez este alcătuit din nouă membri (pe lângă membrii de drept), aleși pentru un singur mandat de 9 ani. Câte trei membri sunt numiți de către președintele Republicii, președintele Senatului și președintele Adunării Naționale.

Caracterul partizan, subiectiv și nedemocratic al procedurii a durat până la reforma constituțională din 2008. Începând cu această dată, comisiile din fiecare cameră parlamentară pot bloca numirea prin votul a trei cin­cimi dintre membri. Regula nu se aplică la numirea președintelui Consiliului de către președintele Republicii.

Nu sunt admise opinii minoritare.

Curtea Constituțională italiană are 15 membri, fiecare dispunând de un singur mandat de 9 ani.

Dintre aceștia, cinci sunt numiți de către președintele Republicii, cinci sunt votați de către camerele reunite ale Parlamentului, iar ultimii cinci sunt reprezentanții instanțelor superioare (3 de la Curtea Supremă, 1 de la Curtea de Conturi și 1 de la Consiliul de Stat).

Modul de funcționare este similar în mare măsură cu cel din Franța.

Forul polonez are și el 15 membri, cu un singur mandat de 9 ani, aleși de către Seim.

Tribunalul Constituțional își desfășoară activitatea în plen și în camere de 3 judecători.

Opiniile minoritare sunt incluse în cuprinsul deciziei finale. Curtea Constituțională Federală germană are un număr de 16 membri, împărțiți în două Senate a câte opt membri.

Membrii Curții sunt votați în egală măsură de către Bundestag și Bundesrat, pentru un singur mandat de 12 ani.

Marea majoritate a deciziilor sunt adoptate în camerele de 3 judecători, cu unanimitate. Dacă unanimitatea nu este posibilă, speța va fi analizată în Senatul respectiv.

Opiniile minoritare ale Senatelor sunt semnate de către autorii lor și publicate alături de opiniile majoritare.

Curtea Constituțională spa­niolă este alcătuită din 12 judecători, având un singur mandat de 9 ani.

Dintre aceștia, patru sunt aleși de Camera Deputaților, patru de Senat, doi numiți de Guvern și doi de Consiliul General Judiciar.

Activitatea curentă se desfășoară în două camere de șase judecători, împărțite la rândul lor în patru secții.

Deciziile camerelor sunt adoptate cu o majoritate de două treimi.

Sunt permise opiniile minoritare, publicate alături de opiniile majoritare.  

Comentarii

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design