Cind toata lumea se astepta mai putin, unii leganati de somnul dulce al coabitarii, altii spargind intre masele piatra de moara a pactului care ii cam pune pe tusa, Basescu si-a reintrat abrupt in pielea de jucator si a dat un sah de zile mari. Anuntul declansarii procedurii pentru al doilea referendum vizind unicameralul si 300 de parlamentari va strica serios socotelile revizuitorilor de Constitutie si, in special, al purtatorului de drapel, Crin Antonescu. Motivele le pot intelege pina si liberalii. In primul rind, tema ramine una populara, mai ales in conditiile in care, pe tipic romanesc, in loc sa scada, numarul alesilor a sarit la aproape 588, toti unul si unul. Ca ei taie menta mai dihai decit inaintasii se vede pina si de la Gogosarul din Vale, ca papa banii aiurea, iarasi, nu trebuie prea multe explicatii, ca singura lor menire este sa bata din pinteni la ordonantele si legile Guvernului sau sa-si rezolve, cind e presingul prea mare, propriile probleme finaciaro- existentiale, nu mai trebuie demonstrat. In atari conditii, oftica poporului pe parlament e jusfiticata si masurabila in sondaje. Plus ca se simte atins in orgoliul sau bine precizat la articolul 2 (al 1), cel cu „suveranitatea nationala apartine poporului roman”, de care parlamentarii nu au tinut cont la primul referendum cu aceeasi tema. Bomboana pe coliva parlamentului latit peste marginile bunului simt este insa revizuirea Constitutiei, in care orice neavenit scrie ce-i vine lui pe chelie din adincul frustrarilor psihanalizabile, bagind la gramada articole despre familie, drepturile animalelor „sensibile” cu articole pavaza pentru coruptii de lux si maciuci pentru procurori si judecatori. Amalgamul de idei crete sau periculoase care se prefigureaza a fi viitoarea Constitutie cuprinde orice in afara de rezultatul referendumului din 2009, care ii atinge pe alesi unde-i doare: la numarul sinecurilor. Suprapunerea celor doua dezbateri – revizuire si referendum basescian – va trezi interesul electoral si pentru ceea ce se intimpla in spatele usilor blindate ale Comisiei, iar din punctul acesta de vedere USL va avea o mare problema.
Nu-i exclus ca, in acest context, poporul sa inteleaga si apoi sa nu-i convina treaba cu chematul fiecarui cetatean (procuror sau nu) la raport in fata parlamentului, cu superimunitatea ministrilor (care nu vor mai putea fi suspendati in cazul urmaririi penale decit de colegii din camerele reunite, adica, niciodata), cu transformarea presedintelui intr-o „paiata” expusa in ferestrele de la Cotroceni sau cu faptul ca nici presedintele, nici poporul (250.000 sau 420.000???) nu mai pot declansa un referedum decit cu avizul Mariei Sale Parlamentul. Intelegerea acestor „detalii” puse in balanta cu reducerea numarului de parlamentari ar putea pune pe butuci revizuirea Constitutiei din cauze naturale si populare cu tot cvorumul de 30%. Ce sa mai discutam de contextul social, expus limpede de Basescu: „Romanii vad ca au plecat 200.000 de oameni de la stat, vad concedierile la Oltchim, la Mechel, nu pot spune sa ramanem cu 600 de parlamentari”. Si or sa vada tot mai bine peste citeva luni, cind o veni si liberalizarea preturilor la energie. Altfel spus, presedintele apasa abil mai multe butoane sensibile in acelasi timp si a mirosit momentul.
In al doilea rind, USL va avea mari probleme si legale, si de credibilitate. Cea mai simpla solutie ar fi sa accepte, fara prea mari valuri, trecerea in Constitutia revizuita a rezultatului de la referendumul din 2009. Cum asta nu se va intimpla, le ramine varianta complicata si riscanta. Pentru inceput, vor incerca, prin tertipuri legislative – ordonante, Curte Constitutionala -, sa impiedice organizarea referendumului anuntat de Basescu. Daca nu vor reusi, ceea ce e previzibil, nu le ramine decit sa boicoteze referendumul. Dar, coborirea cvorumului la 30% joaca, in cazul asta, impotriva USL. Aici se aplica manusa proverbul „cine sapa groapa altuia cade chiar el in ea”. Din dorinta de a-si trece revizuirea si de a usura demiterea presedintelui (te pomensti ca s-or fi gindit la Antonescu?), PSD a insistat pentru reducerea, prin lege, a cvorumului la 30%, lucru ce a fost trecut si in proiectul de revizuire. In situatia in care Curtea Constitutionala le da dreptate, s-au ars, referendumul lui Basescu trece fara probleme! De altfel, presedintele a avertizat, cu risul specific, ca va astepta decizia Curtii. Dar chiar si in conditia in care Curtea Constitutionala mentine pragul de 50%, referendumul lui Basescu are sanse sa treaca : in 2009 s-au prezentat la vot peste 8 milioane de alegatori (motiv pentru care a si fost validat), din care 7.765.573 s-au pronuntat pentru 300 de parlamentari, iar 6.740.213 pentru unicameral. Deci, mult peste electoratul PDL sau al lui Basescu din vremurile de glorie. In schimb, cu un cvorum de 50%, Constitutia USL nu are nicio sansa. La alegerile din decembrie 2012, USL a obtinut la Senat 4.457.526 voturi, iar la Camera Deputatilor 4 344 288 voturi.
Asadar, USL este in corzi si doar daca va inventa ceva alaturea cu legea poate iesi din clenci. Intrebarea hamletiana la care insa USL va trebui sa raspunda este: daca pentru a doua oara poporul isi exprima „suveranitatea” si zice ca vrea 300 de parlamentari si unicameral, va mai putea USL sa ignore rezultatul? Va mai putea sa nu modifice Constitutia in acest sens? Teoretic, USL poate face orice din moment ce aceste referendumuri sint „consultative” si are 70% in parlament, practic insa isi taie o craca de sub picoare. Semnalul va fi ca sfideaza „poporul suveran”, cum repeta cu emfaza si obstinatie politicienii atunci cind ii coafeaza sintagma. Or, sfidarea in ajun de alegeri prezidendiale si parlamentare nu da bine, ca sa nu zic ca e nebunie curata. Desigur, vor urma discutii nesfirsite, Antenele se vor mobiliza exemplar (au si inceput deja), Basescu va fi tras in toate tepele posible, PNL va boci sub povara „dictatorului”, se vor folosi toate deciziile trecute si viitoare ale Curtii Constitutionale. Unii vor sustine ca exista deja o decizie a Curtii care spune ca rezultatul unui referendum (ca sa nu mai zicem de doua rezultate!) trebuie introdus in legea fundamentala la proxima revizuire (adica acum!), altii ca deja Curtea s-a pronuntat asupra bicameralului ca solutie optima si traditionala pentru Romania. Indiferent insa de polemici, electoral vorbind, este un risc imens sa nu tii cont de al doilea referendum. Nu mai discutam ca nici Comisia de la Venetia, Comisia Europeana sau insasi Angela Mekel, careia Ponta tocmai i-a jurat stat de drept si democratie, nu vor fi tocmai incintate.
Partea cea mai interesanta a scandalului care se prefigureaza este cea politica. De ce a iesit Basescu la atac, pe ce mizeaza si ce urmareste? La prima vedere, actiunea mineaza coabitarea care mergea unsa si care incepuse sa-i aduca puncte in sondaje. Nu prea multe insa, iar asta pentru ca electoratul lui este dezamagit nu atit de coabitarea in sine, cit de fraternizare si lipsa de reactie in fata derapajelor USL si ale guvernului. Nu poti coagula dreapta, Basescu a spus ca isi doreste asta, cu un electorat (re)dezamagit, si nici abdicind de la rolul care te-a consacrat: presedinte–jucator. In plus, USL i-a lasat libera aceasta zona a neaplicarii referendumului, pe care prost sa fii fost sa n-o exploateze. Iar Basescu, dincolo de toate defectele si derapajele sale, nu-i prost, ba mai mult, se dovedeste, din nou, cu citeva trepte peste ceilalti lideri poltiici. Asadar, foloseste electoral referendumul atit pentru propria-i revenire in atentia publica, cit si pentru revigorarea acestor nefericite partide de dreapta, in pana de idei si de oameni.
In al doilea rind, mizeaza ca pactul nu va avea de suferit, Ponta fiind dispus la multe compromisuri, asa cum s-a observat in ultima perioada, pentru a-l mentine si a-l flutura in fata cancelariilor. Ati vazut de cite ori a pomenit de el in interviul din FAZ, cit de cuminte a promis sa fie in fata doamnei Merkel, care l-a atentionat direct in legatura cu stabilitatea, coabitarea si statul de drept. Ponta nu va risca sa-si deterioreze iarasi imaginea, pe cale sa fie cirpita, in fata occidentului intrind intr-un razboi deschis cu Basescu. De altfel, insusi Basescu l-a menajat in discursul de la Cotroceni si in emisiunea de la B1 ( „nu am ce sa-i reprosez”), iar Ponta, la rindul lui, a fost destul de retinut in comentarii „Facem un referendum, cate vrea d-l presedinte. Sincer sa fiu, cred ca avem lucruri mult mai importante de facut. Pe mine nu o sa reuseasca dl presedinte sa ma atraga in niciun scandal“, „Guvernul lucreaza, nu da cu gura la televizor“, iar concluzia e linistitoare: „La final, tragem linie si vedem daca au fost mai multi Da decat Nu“. Te intrebi chiar daca nu cumva lui Ponta ii convine scandalul, care in mod evident il implica si-l afecteaza mai mult pe Antonescu. Reactia agresiva a acestuia „nu discut elucubratiile si mahalagismele lui Basescu“ arata cam cum se aranjeaza piesele. In plus, daca revizuirea pica, Antonescu, si nu Ponta se duce de git cu ea. Si chiar daca nu pica, Antonescu intra gata decredibizat in alegerile prezidentiale, pentru ca Basescu a stiut sa puna degetul pe rana. „Ce mi se pare odios e ca (…) se defriseaza atit de tare atributiile presdintelui, incit cred ca undeva pe dedesubt e o intelegere murdara (…) Ramai candidatul nostru si te alegem presedinte dar chiar te alegem degeaba. Daca toata puterea e la noi si la majoritatea parlamentara, te facem presedinte, dl Crin Antonescu. Nu poţi ca pe un preşedinte ales să-l pui pe post de paiaţă la Cotroceni.“ Punct tintit, punct lovit! Lui Antonescu i-a pus stampila de „paiata” lui Ponta.
Indiferent de cum se va finaliza noua provocare politica, un lucru este cert: Basescu reseteaza jocul, fiind singurul capabil sa dea sah USL. Daca strategia va fi un succes ramine de vazut, dar chestia e ca si opozitiei i se da ocazia sa iesa din adormire.
