În Republica Moldova zilele acestea este mare agitaţie. Au avut loc aproape simultan două evenimente care au tulburat aici apele.
Mai întâi au început să apară ştiri pompoase de felul acesta: „Trupe americane, în marș din România spre Republica Moldova”. Aflăm că este o „premieră istorică pentru Republica Moldova. Mai exact, trupele Regimentului 2 Cavalerie al SUA vor porni pe 2 mai de la Iași spre Batalionul de Geniu de la Negrești, după care se vor îndrepta spre Brigada I de Infanterie Motorizată de la Bălți”. Însă ştirea, care are caracterul de a irita o parte a populaţiei, e următoarea: “urmând ca la 9 mai tehnica regimentului american să fie expusă în Piața Marii Adunări Naționale”.
9 mai este o zi aparte în Est. Este una dintre cele mai încărcate şi complicate sărbători pe care le are spaţiul ex-sovietic. Are o istorie lungă, controversată şi puternic încărcată emoţional pentru că ţine de marele război şi de victoria URSS asupra fascismului. În acest război aproape fiecare familie din est îşi are un veteran de război. În ultimii ani această sărbătoare s-a complicat şi mai mult pentru că, pe de o parte, Rusia preia moştenirea sovietică şi întreaga încărcătură istorică a acesteia şi, pe de altă parte, există o tendinţă de monopolizare a acestei victorii. În acest sens, multe popoare „mici” care au participat la acest război ca parte a Armatei Roşii se simt excluse. De cealaltă parte a baricadei există o amplă propagandă dusă destul de eficient care vrea să minimalizeze rolul URSS în acest război, încercând să dea un sens mai degrabă negativ al acestuia. Dar nu despre polemica aceasta vreau să discut. E treaba istoricilor să clarifice acest aspect. Cert este că există două tendinţe care se bat cap în cap şi se exclud reciproc. Dacă această sărbătoare cândva era una a unificării şi păcii, acum ea s-a transformat în una a excluderii şi conflictului.
În acest context complicat vin în RM – o ţară sărăcită, fragmentată, antagonizată şi în plin conflict politic – trupele americane, care îşi vor instala pe 9 mai echipamentul militar în PMAN. Şi acum avem două tipuri de reacţii radicale. Avem, pe de o parte, „patrioţii”, care se bucură că „în sfârşit vin americanii şi le vom arăta noi ruşilor…”, iar pe de altă parte cei care văd în acest gest „o forţă de ocupaţie” etc. Aceste două poziţii fireşte că nu se pot împăca aşa uşor. Mai avem moderaţii, împărţiţi şi ei în două tabere. Cei care zic că prezenţa trupelor americane de Ziua Victoriei e legitimă pentru că ei au fost parte a coaliţiei antihitleriste, au luptat alături de Armata Roşie. Avem partea cealaltă care acceptă acest argument, dar nu li se pare suficient pentru că nu armata SUA a eliberat aceste teritorii etc.
În plus, avem poziţia unei minorităţi absolute, la care subscriu şi eu, care spune aşa: dacă tot am hotărât politic să facem acest gest, pentru a nu crea un conflict gratuit într-o situaţie şi aşa complicată, oare nu era mai bine să invităm de 9 mai reprezentanţi ai întregii coaliţii care a învins? Am fi fost printre primii din „ţările noi” care am fi făcut un astfel de gest, nu am fi creat atâta isterie şi am fi fost şi într-o relaţie diplomatică decentă cu celelalte părţi. Însă acum avem o bătălie simbolică adusă în prag de isterie care nu rezolvă absolut nimic, ci complică mult anumite date ale problemei.
În timp ce la Chişinău spiritele se agită în bătălii simbolice inutile, aruncând diverse fumigene, oligarhul nr. 1 al RM, Vlad Plahotniuc, face o vizită „de lucru” în SUA, de unde trimite poze şi comentarii. Ce aflăm din aceste poze şi comentarii? Aflăm că el merge „în vizită de lucru” din partea partidului pe care-l conduce, PDM, la invitaţia Consiliului Atlantic. În ce calitate merge? Atenţie: „Coordonator executiv al Consiliului Alianței de guvernare”. Cu cine se întâlneşte: Victoria Nuland, asistentul pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice al secretarului de stat american, cu Menno Snel, directorul executiv al FMI, cu Bridget Brink, asistent adjunct al secretarului de stat american, economistul Anders Aslund, David Koranyi, directorul Inițiativei Eurasian Energy Futures, şi Andrea Montanino, director al programului Global Business and Economics. Ce ne transmite Victoria Nuland? “Continuaţi în ritmul acesta şi noi vă vom susţine.”
Practic, aflăm două lucruri de aici: a) că într-adevăr oligarhul Vlad Plahotniuc este omul care conduce alianţa de guvernare şi faptul că RM este un „stat captiv” al acestuia este confirmată; b) acum are însă şi binecuvântarea SUA.
Puneţi cele două acţiuni şi informaţii cap la cap şi vedeţi că totul devine halucinant. În timp ce o populaţie disperată şi sărăcită îşi îndreaptă ura spre acest personaj politic tot mai detestat, SUA par a-şi da sprijinul. Acest gest politic, din păcate, va avea un efect negativ, iar pe termen mediu şi lung SUA, din păcate, se delegitimează în ochii populaţiei din RM cu astfel de politici.
În ce priveşte armata, există un bun proverb popular moldovenesc. Basarabia are nevoie doar de o orchestră militară: ca să-şi petreacă ocupanţii şi să întâmpine eliberatorii. În rest, scriitorul Vasile Gârneţ are perfectă dreptate când afirmă: „Degeaba încerci să ridici un zid de apărare în fața Rusiei, dacă în spatele lui ai o populație -disperată. S-ar putea să nu mai ai pe cine apăra. Ca să nu-i pierzi complet pe moldoveni, ar -trebui să ții în frâu instinctele de prădător ale acestui regim, să-i înfrânezi lăcomia, cinismul și pornirile dictatoriale, să-i suni din când în când cătușele la ureche. Și să pregătești temeinic o alternativă cu adevărat reformistă pentru R. Moldova”.
