Minunile sunt posibile oricand. Cine ar fi crezut ca ministra Educatiei, doamna Cati Andronescu, urcata in scaun cea dintaia oara in 2000, pentru a "pacifica" invatamantul romanesc manuind spada pesedista – profesorimea daduse de bine, aflase ce inseamna deschiderea, competitia libera in domeniul manualelor, aparusera dinamici promitatoare si realizari palpabile in domeniu –, va fi, in cea de-a doua ascensiune a sa pe tronul Educatiei, cea care a decis sa sparga fieful educational al propriului partid?
De cand am aflat de scandalul neacreditarii universitatii-mamut "Spiru Haret", ma tot mir si meditez. Dupa toate aparentele, nici macar interesele de partid (fie el si partid-stat) nu pot corupe un profesor care isi indrageste meseria pana in maduva sufletului. Ceva-ceva din vocatia initiala ramane sadit in adancimile simtirii, cinismul nu razbate dincolo de ultima manta de protectie. si atunci, in fata batjocurei, a lipsei de performanta, a fabricii de numarat bani raspandite prin catune si targusoare prin care tacerea dainuie si nimic nu se prea petrece, acel graunte incandescent al vocatiei didactice se pune in miscare, irepresibil, asumand toate riscurile.
Nu cred ca doamna Andronescu – care prin aceasta tentativa curajoasa isi spala pacatul de a fi stat degeaba cateva luni pe sezlongul de la Educatie in vreme de criza economica, lasand in urma vechea porecla de Abramburica – nu a calculat, oricat de sumar, riscurile. Nu se poate ca dansa sa nu stie ca multi demnitari mancau o paine pe seama studentilor spiruharetieni si ca puhoiul de bancnote era drenat nu numai inspre buzunarul tovarasului Bondrea, om de nadejde din sistemul Impuscatului, ci si catre vistieria partidului si a altor institutii discret pastratoare de ordine pe gustul baietilor "cripto". Dovada? Insasi enervarea si implicarea pe fata a cumetriei generale patronate de Geoana, mostenita de la Ion Iliescu si avandu-l drept curea de transmisie si garant al continuitatii de deprinderi, in ciuda cosmetizarilor de fatada, pe insusi Hrebenciuc.
Te pomenesti insa ca pudra si fardurile au creat efecte atat de convingatoare incat si doamna Andronescu s-a putut insela. Vreme de o secunda va fi crezut ca schimbarile s-au produs totusi, facand din PSD un partid mai deschis autoreformarii, mai modern si, in felul lui, chiar interesat in mod sincer de educatia tinerilor din Romania. Daca s-a intamplat asa ceva, ma tem ca ministra a gresit. Era destul sa traga cu ochiul la alergiile care au produs schimbarile alegre de la Interne, chiar la inceputul guvernarii, pentru a pricepe ca liniile directoare de acum 20 de ani, controlul parghiilor nu doar cu orice pret, ci, si mai ambitios, cu cat mai multi dintre vechii sfetnici fideli flamurii rosii si "sistemului", nu s-au schimbat. De ce sa se schimbe daca functioneaza? Cine da in uzina de diplome a lui Bondrea da in mine, pare sa spuna PSD. Excelent! Sa stie toata natia cum sta treaba.
Ma gandesc totusi ca demnitara nu ar fi ajuns ministra in doua randuri daca nu cunostea retetarul si meniul partidului propriu. Or, asta inseamna ca s-a bazat pe ceva sau pe cineva cand si-a luat inima in dinti si a aratat cu degetul catre crasa incalcare a legii si cutumei scolare de catre "Spiru Haret". Vor fi mai puternici sprijinitorii ministrei din interiorul PSD decat cei care ii vor capul pe tava? Sa vedem cine va executa dansul seducator al Salomeei. Oricare ar fi finalul povestii, cate ceva din murdariile marii noastre vieti de partid va iesi la iveala, spre edificarea cetatenilor lucizi.
Ovidiu Pecican este profesor la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca