E trist cât de puțin și cât de colateral s-a dezbătut public restrângerea unor drepturi fundamentale, parafată de CCR, scrie Andrei Cornea, în Revista 22.
”E o evidență: România de sub guvernarea PSD-ALDE devine tot mai mult o democrație iliberală, aspirând să imite performanțele lamentabile sub acest aspect ale Ungariei, ale Poloniei, ba chiar ale Rusiei sau Turciei (și asta chiar dacă, din motive naționaliste, e greu pentru putere să-i laude fățiș pe unguri sau pe ruși). O dovedesc presiunea enormă pentru modificarea legilor justiției, încercările de a dispune de pilonul II de pensii, ieșirile antioccidentale fățișe, culpabilizarea băncilor pentru nerealizările statului în încasările bugetare și, nu în ultimul rând, manipularea opiniei publice prin adevăruri parțiale, mai perfide decât minciuna directă.
Dar toată această ofensivă antiliberală pe multiple fronturi trebuia să aibă un simbol și el a fost găsit: referendumul pentru modificarea definirii familiei sau, mai precis, pentru interzicerea acum și pe viitor a căsătoriilor homosexuale, pe care PSD a decis acum să-l urgenteze. Căci să ne fie clar: chestiunea nu e nici colaterală, cum au susținut unii critici, nici o perdea de fum pentru diverse manipulări guvernamentale (deși poate servi și la aceasta). Este, cred, un simbol al derivei generale a unei societăți spre tot mai multă excluziune și intoleranță, simbol care se asociază și cu alte acțiuni, foarte diferite pe plan economic, social, legislativ și politic, dar care toate sunt transportate de același vector al iliberalismului. Iar faptul că aproape întreaga clasă politică, altfel divizată de atâtea chestiuni, susține modificarea constituțională arată gravitatea actului, dar și lașitatea foarte multor politicieni (de la putere sau din opoziție).”
Citește textul integral în Revista 22.
