„Cum e posibil ca, la instigarea unei clasei politice penale, o parte a societăţii să se năpustească s-o sfâşie pe şefa DNA, deşi bilanţul ei certifică faptul că ea personal şi nu doar instituţia ei e o speranţă concretă de democraţie veritabilă? Cum e posibil ca în aceste condiţii, prea puţini, în afară de preşedinte şi de procurorul general, să-i sară în apărare Laurei Codruţa Kövesi?”, se întreabă jurnalistul Petre M. Iancu, într-un comentariu pentru Deutsche Welle.
Petre M. Iancu susține că răspunsul nu privește doar România și „tristețea unei țări încătușate”, „ci şi neajunsurile unor vechi state de drept, aflate de ani buni sub stare de asediu din partea celor mai variate mişcări extremiste şi teroriste”.
„Cel mai recent raport al serviciilor de contraspionaj germane nu se ocupă doar de terorismul islamist, ci şi de ameninţări în creştere la adresa democraţiei, emanând, inclusiv cibernetic, din Rusia şi China comunistă. Acest raport afirmă puţin cam prea emfatic că, în esenţă, democraţia germanü "n-ar fi încă în pericol", ca să poată fi crezut integral. Or, concomitent cu lansarea provocatoare, de ziua naţională a Americii, a unei rachete intercontinentale nordcoreene, semnalând SUA că sunt vulnerabile în faţa unui atac nuclear comunist, un ex-ministru german, ecologistul Jürgen Trittin, a pledat pentru o apropiere a Germaniei de China comunistă. Guvernul Schröder, care l-a inclus pe acest stângist, manevrase la rândul său Germania către un divorţ de americani şi un mariaj cu Rusia. Cu ţara care, alături de China comunistă, îi protejează pe criminalii în masă totalitari din Coreea de Nord”, comentează jurnalistul.
El continuă precizând că una dintre problemele majore ale societății românești este lipsa tradițiilor democratice.
„Unii cronicari cultivaţi ai anilor 20-30, ei înşişi, vremelnic, oscilanţi, ideologic, dar buni cunoscători ai democraţiile apusene, ca scriitorul Mihail Sebastian, au evidenţiat derapaje sistemice majore ale ordinii politice. De pildă violenţele izbucnind cu regularitate în campaniile electorale din epoca interbelică. Dictatura regală şi fascismul legionar şi antonescian, precum şi comunismul şi postcomunismul au agravat situaţia. In plus, la deficitele vechi, s-a adăugat impactul altora noi, livrate de importul de atitudini antidemocratice din vest. De pildă cele legitimate în numele „progresului”, al relativismului şi ideologiei corectitudinii politice. Iată de ce înrădăcinarea democraţiei a început să pară un deziderat de nesatisfăcut în România contemporană. Aşa se explică uşurinţa cu care oligarhia mafiotă instalată la putere în România reuşeşte să utilizeze cu uimitoare eficienţă nu doar o parte din presă şi troli, ci şi inşi nevinovaţi, dar analfabeţi politic, spre a discredita orice personalitate ori instituţie care insistă să apere statul de drept. E edificator comportamentul unei apreciabile părţi a presei, oficialităţilor şi publicului la atacurile concertate redeclanşate periodic împotriva DNA”, mai susține el.
Potrivit jurnalistului Petre M. Iancu, „nu întâmplător se încearcă să destructureze democraţia concentrându-şi atacurile pe şefa unei instituţii cheie pentru angrenajul apărării ei, ştiut fiind că nimic nu destabilizează mai rău şi nu dezarmează mai eficient decât demiterile nejustificate ale unor lideri. Iar nedreptatea naşte nedreptate. Întru mascarea celor ce-o girează intervin în joc televiziunile mancurtizante ale oligarhiei şi trollii lor. Cum se explică succesul lor? Prin priza la manipulare a unei societăţi cu tradiţii democratice precare, neantrenate suficient în a se revolta eficace în ecou la orice nedreptate.”
