Jurnalistul Petre M. Iancu trece în revistă, într-o opinie pentru Deutsche Welle, situația politică din Turcia și Polonia, atrăgând atenția că penalii și tiranii, ”obişnuiţi ca insolenţele şi agresiunile lor să intimideze lumea înconjurătoare, tind să-şi supraaprecieze forţa şi să exagereze apăsarea pe accelerator, riscând astfel să-şi propulseze ţara către pomi”.
Dispreţuind cronic puterea şi capacitatea de reacţie a Vestului şi mai cu seamă a Berlinului, Turcia a întins coarda nu doar în arbitrariul măsurilor interne demontând statul de drept, ci şi în relaţiile cu nemţii. Era fatal ca, la un moment dat, legăturile bilaterale să se fisureze. Ruptura s-a produs, aşa cum era de aşteptat, din cauza campaniei electorale precedând alegerile legislative germane din toamnă. A umplut paharul arestarea probabil total abuzivă a militantului german pentru apărarea drepturilor omului, Peter Steudtner, de la Amnesty International.
Realizând cât de populară ar fi o atitudine mai fermă şi mai demnă faţă de Ankara decât toleranţa faţă de intoleranţă manifestată de germani, spre paguba proprie, în ultimul deceniu, demnitarul social-democrat Sigmar Gabriel şi-a întrerupt cu mult tam-tam concediul şi a schimbat în fine macazul. Ministrul de Externe al Republicii Federale a anunţat joi că "Germania îşi va reconsidera raporturile cu Turcia".
Regimul islamist de la Ankara a ripostat urgent şi virulent, acuzând un presupus "şantaj" şi "ameninţările" la care ar fi supusă Turcia . (…) Subitul semn nemţesc de bărbăţie e nu doar neobişnuit, ci şi chinuitor, desigur. Fiindcă decizia Berlinului de a-şi regândi relaţiile, de a avertiza în contra riscului călătoriilor într-o Turcie în a cărei justiţie nu se mai poate avea încredere şi de a-şi reconsidera garanţiile acordate exporturilor în Turcia va afecta bineînţeles Ankara unde o doare mai tare. În speţă la bani.
Încât uimirea Turciei şi reacţia ei extrem de ultragiată par deopotrivă futile şi tardive. Chiar dacă Turcia va reuşi să-şi compenseze parte din pierderile iscate de hotelurile goale graţie turismului rusesc şi chilipirgiilor de pretutindeni, preţurile mici vor împiedica despăgubirea totală a prejudiciilor pe care, pe termen lung, i le va pricinui deteriorarea relaţiilor cu Vestul. Nota de plată va fi până la urmă, cu siguranţă, piperată.
Şi Varşovia dă semne să subaprecieze capacitatea Germaniei de a se enerva păgubitor pentru economia poloneză. În final nota de plată o va achita partidul guvernamental PiS, zis Lege şi Justiţie, deşi, sub pretextul de a o reforma, s-a apucat s-o demonteze pe cea din urmă, furându-i independenţa, spre a o politiza pe model PSD-ist.
(…) Ca şi Erdogan ori aliatul său Orban, Kaczynski se bizuie pe majoritatea confortabilă de care continuă să se bucure partidul său. Or, acest sprijin e înşelător, căci depinde de un succes economic cu atât mai fragil, cu cât e puternic dependent, între altele, de bunăvoinţa apuseană.
În "Singurătatea alergătorului de cursă lungă" infractorului îi vine mintea de pe urmă abia după ce-a fost prins şi sancţionat. Cât timp, susţinuţi de mase, sunt lăsaţi să provoace nepedepsiţi şi neamendaţi adecvat, penalii şi tiranii se vor amăgi în stupiditatea lor inconturnabilă, una proprie omului neliber, considerându-se invincibili. Ca atare, vor continua să-şi sape la temelie democraţiile.
Citește comentariul integral pe site-ul Deutsche Welle.
