Conflictul diplomatic dintre Ungaria și România pe tema liceului catolic de la Târgu Mureș nu conține în esență nimic nou, înscriindu-se în rutina relațiilor româno-ungare marcate de izbucniri periodice alternate cu perioade de acalmie, susține jurnalistul Horațiu Pepine, într-un comentariu pentru Deutsche Welle.
„Școlile de limbă maghiară au fost și mobilul înfruntărilor din luna martie 1990 și firește că ele rămân mereu obiecte sensibile și explozive, ele găsindu-se în miezul însuși al problemei identitare. Cu toate acestea subiectul sună parcă mai grav, poate din cauza contextului mai larg european, dar și a unor incidente locale. Ne referim la episodul de la supermarket-ul Kaufland din Odorhoieul Secuiesc, care a premers acestei știri oferindu-i o rezonanță particulară. Într-un anumit sens există o legătură între cele două incidente, care par a fi într-o relație metonimică. Adică povestea de la Kaufland reflectă în mic marea narațiune europeană în care se integrează și conflictul dimplomatic româno-maghiar. Românii și ungurii nu se mai găsesc față în față într-un raport bilateral de putere, relația lor fiind mediată și arbitrată de o forță mai cuprinzătoare, deși discretă și reticență la orice ostentație. E vorba de marile companii supranaționale pentru care rivalitățile locale, etnice, religioase, lingvistice, sunt cu totul indezirabile”, comentează jurnalistul.
Revenind la problema româno-maghiară, este cert însă că supermarket-ul a devenit un arbitru eficient care, chiar dacă e huiduit, nu poate fi scos din teren, mai susține el.
„El este <<recunoscut>> de ambele părți în virtutea puterii sale de a oferi servicii utile și joburi. Cu alte cuvinte în secuime, nu Bucureștiul, nu Budapesta și nici vreo altă instanță cu putere simbolică nu vor face <<legea>>, ci Kaufland. Ceea ce românii mai impulsivi nu au observat este că un mare angajator și furnizor de servicii supranațional poate face mai mult decât a realizat un sistem centralizat de educație, căci ungurii din secuime vor găsi o motivație imediată și imperativă pentru a învăța românește. Pe de altă parte este cert că, într-un asemenea context comercial, limba română nu este cultivată preferențial și că ea devine un simplu instrument fiind privată de aura sa identitară și epurată de conținuturile sale ireductibile. Problematica mare a școlilor poate fi și ea descrisă în termeni asemănători. În ciuda diferențelor de situare istorică, România și Ungaria sunt angajate în competiția de a atrage investiții străine care vor acționa ulterior fatalemente în sensul relativizării rivalității entice”, mai comentează el.
Citiți comentariul integral aici.
