Polemica surprinzătoare despre arhiva SIPA, care deja era pe jumătate uitată, continuă într-o ambianță de nervozitate și nedumerire, explică un articol publicat vineri de Deutsche Welle.
Ministrul Justiției a spus despre arhiva SIPA ceva uimitor: ”E păcat să o distrugem, ea este un segment din istoria mai placută sau mai puțin plăcută”, precizează jurnalistul Horațiu Pepine.
În opinia acestuia, "se cuvine să-l întrebăm de îndată pe ministrul de Justiție: ce este istoria? Pentru că ironia care îi scapă este că distrugerea unei arhive face și ea parte din istorie. Ridicarea statuii lui Lenin a fost istorie, dar dărâmarea ei de asemenea".
Ironia soartei face ca tocmai arderea portretelor lui Ceaușescu, în decembrie 1989, spontană și pe scară largă, să fi fost trăită ca ”adevărata” istorie, ca și scoaterea din biblioteci a volumelor omagiale, întrucât istoria nu e doar conservare pioasă, ci și distrugere contestatară sau, uneori, pur și simplu igienică – remarcă Horațiu Pepine.
Nu e destul să spui ca arhiva SIPA e istorie, e nevoie să spui de ce preferi conservarea și nu distrugerea ei și care este semnificația (sau, dacă doriți, scopul) conservării arhivei, explică articolul Deutsche Welle.
