Generalul care a condus luptele pentru eliberarea Ardealului de nord de sub ocupaţia horthystă, Gheorghe Avramescu, a fost una dintre victimele lui Stalin. El a fost ucis de „aliaţii” sovietici, iar familia sa a fost deportată în gulag.
Generalul de corp de armată Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei 4 române, a condus luptele de eliberare a Ardealului timp de două luni ale anului 1944, lupte terminate pe 25 octombrie, prin eliberarea ultimelor palme ale pământului jefuit prin Dictatul de la Viena, în 1940. Astfel că ziua de 25 octombrie a devenit nu numai Ziua Armatei, ci şi a dezrobirii Ardealului. Au căzut la datorie sau au fost răniţi ori dispăruţi peste 1.500 de ofiţeri şi subofiţeri, precum şi 62.000 de ostaşi. Şi iată şi un fapt de regulă trecut sub tăcere: Armata 4 era pregătită să continue asaltul peste graniţa cu Ungaria încă pe 24 octombrie. Dar Statul Major a luat hotărârea să amâne cu o zi acest asalt, pentru a sărbători eliberarea completă a Ardealului pe 25 octombrie. Aceasta, deoarece 25 octombrie este ziua Regelui Mihai I, pe care armata îl iubea foarte mult.
Cum a apărut conflictul cu sovieticii
Apoi, luptele au continuat spre vest, Armata 4 îndreptându-se victorioasă alături de sovietici spre Munţii Tatra. Numai că noii aliaţi s-au dedat la jafuri în teritoriul cucerit al Ardealului, ceea ce a nemulţumit soldaţii români.
Plus că, în asigurarea subzistenţei luptătorilor, prioritatea o aveau sovieticii, astfel că s-a ajuns la o situaţie extrem de gravă de înfometare a soldaţilor, ceea ce generalul Avramescu raportase vehement, de mai multe ori, primului-ministru, generalul Sănătescu. La acestea se adaugă şicanele pe care i le făceau sovieticii, încurajaţi şi de unii subordonaţi, care îl suspectau pe generalul Avramescu de intenţia de trădare, pentru că avea un ginere, din familia prinţului Sturza, ce terecuse frontul la germani.
Drept urmare, Marele Stat Major l-a rechemat pe generalul Avramescu şi i-a propus pensionarea. Zis şi făcut. Numai că iată culmea ipocriziei: mareşalul sovietic Rodion Malinovski, comandantul frontului de vest, l-a cerut urgent înapoi, pe motiv că, după plecarea lui Avramescu, potenţialul de luptă al Armatei 4 române a scăzut cu 50%. A cerut revenirea lui atât de agresiv, încât Bucureştiul a cedat şi l-a trimis înapoi. Apoi, sovieticii, într-o zi de la înce¬putul lunii martie 1945, l-au ares¬tat pe general împreună cu întreaga famile – soţia Adela, fete şi nepoţi. L-au arestat şi pe Şeful Statului Major al Armatei 4, generalul Nicolae Dragomir.
Soţia şi copiii generalului Gheorghe Avramescu, precum şi generalul Dragomir s-au reîntors abia după 10 ani din gulag, dar de generalul Avramescu nu s-a mai aflat nici un fel de urmă. Unii spun că a fost executat în celebra închisoare Lublianka din Moscova.
Sovieticii au avut destule motive, din punctul lor de vedere, să-l extermine, deoarece în Campania din Est, generalul Avramescu, care comanda Corpul de Vânători de Munte, a curăţat Caucazul de partizanii ruşi. Iar apoi a luptat, alături de germani, la Kerci, şi tot lor le-a dat, mai târziu, un ajutor hotărâtor pentru distrugerea fortificaţiilor de la Sevastopol.
