Adică, presa a știut (aproape) toate detaliile, DIICOT a lucrat transparent, iar denunțătorul e sub lumina celor mai puternice reflectoare. Lumină și zgomot și relatări cu mare încărcătură emoțională. Afacerea Lucan are un rezultat previzibil: numărul de pacienți români care vor alege clinicile străine pentru transplant va crește. În 2014, CNAS a alocat peste 130 de milioane de euro pentru tratamentul românilor în străinătate. Astăzi, nivelul deconturilor a depășit suma de 500 de milioane de euro, potrivit site-ului dezacorduri.ro.
Pe lângă aceste sume decontate de stat, pacienții mai cheltuiesc în străinătate aproape încă o dată pe atât. Deconturile se fac în limitele stabilite pentru intervențiile medicale din România. Dacă la Viena sau la Istanbul, ca să dăm două exemple cunoscute, intervențiile sunt mai scumpe decât suma decontată de CNAS, diferența o pune pacientul.
Averea lui Lucan stârnește indignarea generală.
Arestarea „vedetei” transplanturilor renale nu a fost o știre seacă. Am aflat că fiul lui Mihai Lucan era implicat în devalizarea institutului clujean, că există o agendă cu informații despre oameni influenți care l-au protejat sau îl pot proteja pe doctor, că un plic cu 5000 de euro a fost scăpat din buzunar, că au fost găsiți bani în rezervorul unei mașini, că cineva fugea cu un rucsac cu ceasuri șamd.
Banii sunt un subiect sensibil. Am aflat că Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal (ICUTR) Cluj-Napoca, înfiinţat în anul 2000 de medicul Mihai Lucan, a devenit țintă pentru acesta după ce și-a deschis clinica privată LukMed. Între ICUTR și LukMed a fost încheiat un „contract de colaborare păgubos, care a condus la scăderea serviciilor medicale atât calitativ, cât şi cantitativ” (Silviu Moga, manager interimar ICUTR). Mecanismul e simplu: institutul public a fost căpușat de clinica privată. Descrierea pe larg a faptelor o găsiți în toată presa.
Fostul ministru al sănătății l-a controlat pe Lucan.
Dar nu i-a făcut nimic. Vlad Voiculescu susține că, pe această temă, și-a trimis, în 2016, Corpul de Control la Cluj-Napoca. Mai susține și că a constatat o grămadă de nereguli, dar nu a putut să facă nimic din cauza prietenilor influenți ai doctorului Lucan. Voiculescu vorbește din nou despre structura feudală a sistemului de sănătate, dar își recunoaște și neputința de a fi funcționat corect ca ministru al sănătății. Din acea poziție, avea o grămadă de pârghii să acționeze. Nu a știut să o facă? Nu a putut? Nu a vrut? Nu știm exact și nu putem specula. Dar e nefiresc de vocal acum și a fost nefiresc de tăcut atunci.
Ani de zile, Lucan a fost singur pe feuda din Cluj-Napoca. Cum de a fost ignorat de autorități?
Pare inexplicabil cum, într-un sistem care nu numai că se controlează singur, dar este și în atenția instituțiilor însărcinate cu protecția siguranței naționale (sănătatea este o problemă de siguranță națională!), Mihai Lucan a făcut ce a vrut. Dacă acuzațiile sunt adevărate (vom afla după ce sentința va rămâne definitivă), toate instituțiile statului trebuie puse sub anchetă. Procurori, polițiști, functionari ai administrației locale, ai Agenției Naționale pentru Transplant și din Ministerul Sănătății, dar și cadre ale SRI vor trebui să explice de ce au închis ochii? Nu au știut? A fost „protecția” prea mare? Au fost complici? Sau au avut ordin să îl lase în pace pe Lucan?
Follow the money!
Până la finalizarea anchetei asistăm însă la un spectacol total în care medicul Mihai Lucan este pus la zid și toată lumea e invitată să dea cu pietre în țintă. Așa cum au fost puși la zid și medicii Benedek Imre, chirurgul cardiolog de la Târgu-Mureș sau, mai demult, Irinel Popescu. Oare cât va deconta CNAS anul viitor pentru tratamentul românilor în străinătate? Și cât vor încasa intermediarii din acest turism medical de un cinism fantastic? Care intermediari? Dați o căutare pe Google. Sunt la lumină și la îndemână. Deci, follow the money. Dar nu banii din plic.
