Un film despre sensul vieţii când aştepţi să fii îngropat sub dărâmături.
După 20 de ani, Bucureştiul a pornit iar dezvoltarea ameţitoare. Facem poduri, pasaje, bulevarde largi şi cartiere de sticlă. În timpul ăsta, 6500 de oameni aşteaptă să moară la cutremur în cele mai frumoase clădiri ale Capitalei.
Tranziţia i-a uitat, capitalismul sălbatic face mişto de ei. Bani ar fi destui să reparăm toate clădirile, dacă ar avea cine să-i cheltuiască. Bucureştenii, de la primar până la locatar, sunt anesteziaţi de istoria recentă şi doar un cutremur pare că ar putea să-i scoată din adormire. Dacă supravieţuiesc.
