Incontinenţa urinară este o problemă medicală pe cât de jenantă, pe atât de frecventă în special în cazul femeilor care au născut şi, potrivit statisticilor, peste 25% din femei cu vârste cuprinse între 18 și 80 de ani suferă de această afecţiune.
Această problemă medicală se definește ca pierderea involuntară (accidentală) de urină prin uretră, pierdere care apare în urma eforturilor fizice, inclusiv tuse, strănut, ridicare de greutăţi, chiar la râs etc., și nu poate fi stăpânită prin propria voinţă. Un sfert dintre femei se luptă cu aceste simptome supărătoare, însă specialiştii susţin că, de fapt, procentul este mult mai mare, în condiţiile în care multe dintre reprezentantele sexului frumos consideră această „infirmitate“ ca o consecinţă firească a nașterilor.
R.L.: Care sunt cauzele bolii și care sunt factorii care agravează afecţiunea?
Prof. dr. Elvira Brătilă: Cauza incontinenţei urinare de efort este anatomică și constă în slăbirea sistemului de susținere al uretrei sau în alterarea constituţiei anatomice a uretrei. Cele două cauze au soluții diferite. Deși cel mai frecvent afectate sunt femeile care au născut, incontinenţa urinară de efort afectează si femei nulipare sau fete până în 20 de ani. Incontinenţa urinară de efort este progresivă. Odată declanșată rareori se ameliorează spontan. Din acest motiv medicul trebuie consultat la primele semne. Multe femei nu relatează acest simptom din pudoare, nici chiar când fac un consult de specialitate pentru altă afecţiune ginecologică. Există și forme pasagere de incontinenţă urinară de efort, precum cele care apar în cursul sarcinii și care, de obicei, dispar după primele săptămâni de lehuzie. Factorii care pot agrava incontinenţa urinară sunt strâns legaţi de vârsta înaintată a pacientei, de alte afecţiuni asociate, precum obezitatea sau tusea cronică (cum ar fi cea cauzată de bronșită și astm) sau de alţi factori cum ar fi fumatul.
Cum se pot ameliora aceste simptome și care sunt posibilităţile de tratament ale acestei patologii de-a dreptul supărătoare și producătoare de jenă pentru femei?
Ameliorarea simptomelor constă, de fapt, într-o adaptare continuă a modului de viaţă a fiecărei paciente la neplăcerile cu care se confruntă. Poate însemna pentru o femeie, de exemplu, micţionarea frecventă pentru a reduce senzaţia permanentă de a urina și reducerea probabilităţii scurgerilor de urină sau diminuarea aportului excesiv de lichide, preîntâmpinarea constipaţiei prin controlul alimentaţiei, dozarea eforturilor şi a activitătilor fizice, pentru a evita mişcări care ar putea provoca pierderi de urină. Renunţarea la fumat pentru a scădea riscurile de a tuşi, evitarea consumului de alcool, evitarea alimentelor și băuturilor care ar putea irita vezica urinară, respectiv evitarea suprastimulării acesteia – iată lucruri pe care o pacientă le poate pune în aplicare pentru a beneficia de o ameliorare a simptomatologiei. Se cunosc numeroase soluţii pentru incontinenţa urinară. Formele uşoare de incontinenţă, în special la femei tinere înainte de menopauză, pot beneficia de tratament conservator (gimnastica Kegel, biofeedback, etc). Din păcate, calea cea mai eficientă în marea majoritate a cazurilor rămâne tratamentul chirurgical. Din cele peste 200 de tehnici imaginate și folosite până în prezent, nu există un procedeu chirurgical care să reproducă mecanismul complicat care asigură continenţa urinară la femeie. Din acest motiv, nu putem vorbi de un procedeu chirurgical cu o rată de succes de 100%. Rezultatele tratamentului chirurgical pot fi diferite: incontinenţa poate dispărea complet pentru totdeauna sau simptomul să se amelioreaze atât de mult încât pacienta să fie mulţumită faţă de situația dinaintea operaţiei, în special în cazurile de incontinenţă gravă.
În ultimii 10 ani au fost imaginate tehnici prin care uretra feminină se protezează cu materiale sintetice. Cele mai cunoscute sunt procedeele numite TVT (transvaginal tape) sau TOT (transobturator tape). Prin aceste procedee se oferă suport uretrei medii prin intermediul unei bandelete de polipropilenă, astfel încât uretra să aibă o mobilitate adecvată care stopează pierderea involuntară de urină.
Ce progrese de ultimă oră anunţă chirurgia urogenitală în tratamentul acestei boli şi ce beneficii aduce pacientelor în suferinţă?
Cea mai nouă metodă care se folosește astăzi în toată lumea utilizează bandelete speciale dintr-un material sintetic inert pe care ţesuturile îl tolerează fără a-l respinge. Acestea sunt introduse sub uretră printr-o mică incizie la nivelul peretelui vaginal și sunt ancorate de ţesuturile din jur care folosesc bandeleta ca pe o matrice pe care construiesc ţesuturi de suport. Rata de respingere a bandeletei este foarte mică și chiar și în această situație, printr-o mică intervenţie, aceasta poate fi scoasă fără a compromite rezultatul operaţiei iniţiale. Sigur că până ca o pacientă să ajungă la intervenţie chirurgicală, medicul va decide şi alte abordări terapeutice cu rolul de a ameliora simptomele deranjante şi de a minimiza impactul bolii asupra vieţii femeii. Dacă tratamentul ţintit nu va da roade, nu va avea efectul scontat, intervenţia chirurgicală rămâne singura opţiune viabilă. Nu este „un capăt de ţară“. Operaţia durează 10-15 minute, după care pacienta poate pleca acasă cu un rezultat sigur favorabil. Intervenţia este bine suportată de paciente, indiferent de vârstă. Tehnicile practicate cu cele mai bune rezultate pe termen lung se pot desfășura sub anestezie rahidiană sau generală, fiind astfel ușor de suportat, iar bolnava poate fi externată în 24 de ore. Pacientele pleacă acasă cu incontinenţa urinară restabilită fără fenomene de retenţie a urinei, putând să se reintegreze imediat în viaţa socială.
CV
Prof. dr. Elvira Brătilă este medic primar obstetrică-ginecologie:
– şef Clinică Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Prof. dr. Panait Sârbu“
– membru fondator al Societăţii de Endometrioză şi Fertilitate Est-Europeană
– preşedintele Societăţii Române de Uroginecologie.
Este un medic cu experiență în tratamentul incontinenţei urinare de efort și prolapsului uterovaginal, experiență dobândită prin fructificarea rezultatelor cercetării și progresele școlii tradiţionale românești în domeniu și actualizată permanent cu tehnici de ultimă oră acceptate și confirmate pe plan național și internaţional, cu o rată de succes susţinută de o statistică impresionantă.
