În acel gri şi trist deceniu 8 al secolului trecut, o carte a venit să coloreze universul copilăriei unei întregi generaţii de copii: „Povestiri istorice“, scrisă de Dumitru Almaş.
Practic, au apărut trei volume cu aceste povestiri, la Editura Didactică şi Pedagogică, în 1982, 1984 şi 1987, iar ceea ce le diferenţiază de numeroase alte cărţi de popularizare a istoriei din deceniile precedente sunt minunatele haine grafice în care a îmbrăcat artistul Valentin Tănase povestirile respective.
„În drumul spre imaginaţia copiilor, «Povestirile istorice» beneficiază şi de un alt atu: ilustraţiile impresionante ale lui Valentin Tănase, artist plastic care s-a impus prin monumentala sa operă, atât în ţară, cât şi în străinătate, şi unul dintre cei buni graficieni pe care i-a avut vreodată lumea editorială românească. Într-o perfectă comuniune cu textul, fiecare imagine creată de Valentin Tănase are darul să amplifice valenţele emoţionale ale fiecărei povestiri, iar Istoria devine mai apropiată şi mai clară“, avea să scrie profesorul Ioan Scurtu în Cuvântul Înainte al ediţiei din 2015 a „Povestirilor istorice“.
Dar cum au ajuns să colaboreze Dumitru Almaş şi Valentin Tănase, doi autori provenind nu doar din medii, ci şi din generaţii diferite? Foarte simplu, i-a unit pasiunea pentru istorie.
Autorii
Născut în 1908 într-un sat din judeţul Neamţ, Dumitru Almaş urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie (specializarea Istorie-Geografie) a Universităţii din Bucureşti. În primii ani lucrează în paralel ca profesor şi jurnalist. Debutează cu romanul istoric „Miron Costin“ (1939). După război, începe să predea la Facultatea de Istorie din Bucureşti, iar din 1954 publică numeroase romane, povestiri şi biografii istorice.
Valentin Tănase s-a născut în 1954, la Iaşi, şi a desenat de când se ştie. În copilărie a primit în dar o carte despre Ştefan cel Mare, bogat ilustrată de Ary Murnu. Minunatele desene realizate de renumitul artist l-au impresionat profund şi şi-a jurat ca, într-o zi, să ilustreze şi el o astfel de carte. Citea cu nesaţ şi benzile desenate din „Pif Gadget“ şi a participat la concursul BD organizat de revista „Cutezătorii“, unde chiar a câştigat o menţiune. Anul următor, în 1972, coperta numărului 3 al revistei „Cutezătorii“ şi banda desenată din interior erau semnate de Valentin Tănase (elev în anul IV de liceu). Banda desenată se numea „Dreptate lui Cuza Vodă“ şi avea scenariul scris de… Dumitru Almaş. Dar întâlnirea dintre cei doi autori avea să mai aştepte încă 9 ani.
Valentin Tănase a absolvit Facultatea de Arte Frumoase şi s-a angajat în redacţia revistei „Cutezătorii“, debutând în paginile sale în 1980, cu o bandă desenată istorică, „Burebista“. A început să colaboreze şi cu editurile, semnând coperţi şi ilustraţii la diverse cărţi pentru copii şi tineret.
O colaborare fructuoasă
Mare a fost bucuria tânărului grafician când a fost contactat de Editura Didactică şi Pedagogică şi i s-a propus să ilustreze un volum de „Povestiri istorice“ scris de Dumitru Almaş. El îl citise şi îl admira pe scriitor de multă vreme şi a aflat cu bucurie că şi acesta îi aprecia arta, mai ales grafica istorică.
A urmat o perioadă extraordinară de emulaţie pentru Valentin Tănase. Ziua se documenta în biblioteci şi prin muzee, noaptea desena, iar o dată pe săptămână se vedea cu Dumitru Almaş pentru a discuta textele şi ilustraţiile. La un moment dat, artistul chiar a sugerat – prin desenele sale – anumite scene istorice scriitorului.
Încet-încet, din peniţa scriitorului şi penelul artistului au prins formă regi, voievozi, domnitori şi alţi conducători de seamă ai românilor: Burebista, Decebal, Traian, Gelu, Menumorut, Basarab, Dragoş, Matei Corvin, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Pavel Cneazul, Petru Rareş, Ion Vodă, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Cuza Vodă etc.
În povestiri apar însă şi alte personaje celebre, precum arhitectul Apollodor din Damasc, cărturarul Nicolae Milescu Spătarul, haiducul Pintea, Ecaterina Teodoroiu şi Constantin Muşat, eroi ai primului război mondial şi mulţi alţii, dar şi personalităţi artistice proeminente precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Enescu.
Ediţia Agora
Reeditări ale celor trei volume (reunite de-acum într-unul singur) au mai fost, în 1990 şi în 2005, dar ediţia 2015, de la Editura Agora, este cea mai impozantă, cu adevărat nec plus ultra.
În primul rând, Valentin Tănase a adăugat numeroase noi ilustraţii celor din volumele apărute în anii ’80, iar macheta şi tiparul arată impecabil.
În al doilea rând, ediţia respectivă dispune de un serios aparat critic. Alături de prefaţa profesorului Ioan Scurtu, putem citi o prezentare elogioasă („Copilărie, eroi şi imagini frumoase – despre o carte ce străbate generaţiile“, de prof. univ. dr. Adrian Cioroianu), „Cuvântul autorului“, de Dumitru Almaş, „Cartea pe care am visat-o în copilărie“ (postfaţă de Valentin Tănase), „Mărturisire – Tatăl meu, Dumitru Almaş“, de Ioana Jitaru, și „Repere biobibliografice“ semnate de editoarea Valeria Filimon.
Anul trecut, Editura Agora le-a făcut o mare surpriză cititorilor pasionaţi de istorie, publicând un al doilea volum cu „Povestiri istorice“ scrise de Dumitru Almaş şi ilustrate de Valentin Tănase. Aceste povestiri sunt culese din alte cărţi ale scriitorului – „Istoria patriei“, „Scântei peste veacuri“ şi „Eroi au fost, eroi sunt încă…“ – şi narează alte întâmplări semnificative din viaţa marilor personalităţi istorice cunoscute, cărora le adaugă şi peripeţiile altor personaje, precum Dromichete, Radu Vodă cel Viteaz, Iliaş Vodă Alexandru etc. Dumitru Almaş mai povesteşte legendele unor artefacte arhicunoscute, precum „Gânditorul de la Hamangia“ sau „Cloşca cu puii de aur“ şi explică geneza unor expresii arhaice precum „Ho, că nu dau tătarii!“ sau „L-am prins cu ocaua mică“.
În ceea ce-l priveşte, Valentin Tănase desenează exclusiv pentru această ediţie numeroase şi magnifice ilustraţii inedite, cărora le adaugă mai multe tablouri cu portrete ale unor mari personalităţi istorice.
Pentru mulţi copii din anii ’80 istoria României nu a însemnat serbedele manuale şcolare, ci aceste minunate „Povestiri istorice“ ilustrate. Evident, şi pentru copiii copiilor din anii ’80 cele două volume reprezintă cea mai potrivită lectură pentru a cunoaşte istoria ţării lor.
S Dodo Niţă
