Generalul Thomas D. Waldhauser, responsabil în Pentagon cu probleme africane, a adresat parlamentarilor americani un avertisment privind „instabilitatea în Libia şi în Africa de Nord care pe termen scurt poate fi cea mai importantă ameninţare pentru interesele SUA şi ale aliaţilor pe continent”.
El a adăugat că la fel de îngrijorător este ceea ce semnalează rapoartele serviciilor secrete conform cărora Rusia îl ajută pe generalul libian Khalifa Haftar să devină fie un lider în cadrul luptei pentru controlul guvernării ţării şi a vastelor resurse petroliere.
Operaţiunea NATO susţinută de SUA în 2011 a dus la înlăturarea dictatorului libian, colonelul Moammar Gadhafi, dar a lăsat Libia cu două guverne rivale: unul recunoscut de SUA şi de comunitatea internaţională, celălalt aliniat generalului rebel Haftar, care s-a întors împotriva guvernului oficial în 2014.
Libia este și un centru de „export” al jihadiștilor, care s-au alăturat grupării ISIS, în Siria şi Irak. Și un fief al grupărilor ce se ocupă cu traficul de migranți, ori să-i transporte spre Europa, ori să-i vândă ca sclavi.
The New York Times aratră că Administraţia Trump nu a găsit încă o politică adecvată, coerentă, pentru această ţară. Pe de o parte, preşedintele declară că nu vede „niciun rol” pentru SUA în reconstrucţia Libiei, pe de altă parte, spune că Statele Unite trebuie să combată ISIS pe solul libian. Responsabili libieni, comandanţi militari americani şi analişti ai serviciilor secrete estimează că vidul politic rezultat a ajutat Rusia să-şi întindă influenţa crescândă în această regiune devenită una din cele mai periculoase din lume.
Kremlinul, implicat în războiul civil
utin a profitat de ocazie pentru a extinde influenţa rusă asupra naţiunii nord-africane bogată în petrol. Ceea ce face parte dintr-o strategie mai largă şi ambiţioasă în Orientul Mijlociu, „ce se bazează pe campania militară reuşită a Kremlinului pentru susţinerea preşedintelui sirian, Bashar al-Assad, în defavoarea Americii”, scrie NYT.
În Libia, Rusia s-a prezentat public drept mediator între facţiunile beligerante din ţară. Dar în secret, Moscova a ajutat actori majori ca generalul Haftar, implicându-se într-un război civil într-un moment în care SUA susţine fragilul guvern de uniune naţională, recunoscut de ONU. Zeci de mărturii ale unor responsabili europeni şi libieni relevă că implicarea Rusiei în Libia merge dincolo de generalul Haftar, pe care l-a primit cu pompă într-o cabină a portavionului Amiral Kuzneţov, când acesta se afla în regiune, și primit la Moscova, unde a avut convorbiri la Ministerul Apărării.
Implicarea Moscovei îmbracă mai multe forme, de la vânzări de arme contra petrol, la tentative de corupţie a unor membri ai guvernului rival. Agenţi americani şi britanici au raportat că Rusia, ajutată de Emiratele Arabe Unite şi de Egipt, a furnizat o serie de arme sofisticate generalului Haftar. Anul trecut, discret, Rusia şi-a întărit influenţa trimiţând consilieri militari şi ofiţeri de informaţii în estul ţării, și furnizând trupelor lui Haftar logistică, echipament medical și alte servicii.
Terminalele de petrol, vizate de Moscova
Putin are Libia în vizor de ani de zile, interesele economice fiind uriaşe, dar proiectele convenite cu regimul Gadhafi s-au blocat după intervenţia militară a coaliției condusă de SUA din 2011. Ruşii au abordat după aceea un comandant al milițiilor ce controlau principalele porturi petroliere libiene, Ibrahim Jathran. A fost făcut un aranjament vizând ocolirea Guvernului libian şi vânzarea petrolului direct pe piaţa internaţională, de către Rusia, plata urmând a fi făcută în arme.
În septembrie 2016, Armata Naţională Libiană a generalului rebel Haftar a ocupat terminalele petroliere de la forţele lui Jathran şi partenerul de „afaceri” s-a schimbat din nou. Surse ale serviciilor secrete americane şi britanice au precizat că dovezile adunate în 2015 şi 2016 arată că Emiratele Arabe Unite cooperau cu Rusia pentru furnizarea de arme ruseşti forţelor lui Haftar, cu ajutorul Egiptului
