De Paște românii mănâncă miel. Potrivit estimărilor, între 2,5 și 4 milioane de miei se taie anual înainte de această sărbătoare. Tradiția este păstrată puternic, deși teologii spun că nu există nici o prevedere canonică care să recomande creștinilor să mănânce carne de miel în această zi.
Mielul pascal are origine iudaică și a pătruns în tradiția întregii creștinătăți prin mentalitatea creștinilor iudaizanți, care nu s-au putut delimita de practicile evreilor chiar și după convertirea la noua religie. E un ritual ce amintește de eliberarea din robia egipteană. Mieii de Paști erau tăiați numai de către preoții Vechiului Testament. Sacrificarea sângeroasă era făcută în amintirea momentului în care Dumnezeu i-a îndemnat pe evrei să înjunghie un miel sau un ied, să ungă ușile și ferestrele caselor lor și să-l mănânce fript în grabă, pentru Paști, pentru a fi feriți de mânia și de dreptatea divină, atunci când într-o noapte au murit toți primii născuți ai egiptenilor, ca plagă împotriva lor din cauza împotrivirii eliberării poporului evreu.
Astăzi, nici măcar evreii nu mai sunt atât de viguroși în păstrarea acestui sacrificiu sângeros al mielului, nici la nivel de cult oficial. Evreii pun accent mai mult pe jertfe nesângeroase, cum ar fi pâinea nedospită sau azima adusă Domnului.
Așadar, o întrebare care decurge firesc este dacă nici evreii nu mai respectă această practică, de ce creștinii o păstrează?
„Tăierea mielului nu este definitorie pentru Paștele creștin, adică pentru Sărbătoărea Învierii Domnului nostru Isus Cristos. Din moment ce Isus s-a oferit pe sine jertfă pe cruce pentru păcatele fiecăruia dintre noi, noi nu mai avem nevoie astăzi să aducem o jertfă sângeroasă, cum ar fi tăierea unui miel, pentru păcatele noastre sau pentru vreo intenție. În concluzie, trăirea sărbătorii Paștelui creștin, sau a Învierii Domnului nostru Isus Cristos, nu este condiționată de tăierea unui miel”, a explicat pentru „România liberă“ Chris Terhes, preot greco-catolic la Misiunea „Sf. Ioan Botezătorul” din Tustin, California. Preotul a mai spus că în Statele Unite a întâlnit creștini care mănâncă miel de Paște, însă în nici un caz nu a văzut „mania care există în România cu mâncarea din carne de miel”.
Împărtășania e înlocuitorul mielului
Nu există nici o prevedere canonică prin care să fie obligați creștinii să mănânce carne de miel sau de ied de Paști. „Ținând însă cont de faptul că există o continuitate între Paștile evreiesc și Paștele creștin, ținând cont de faptul că Hristos și Apostolii au păstrat legea iudaică și au ținut rânduiala Paștelui evreiesc, consumul de carne de miel a devenit parte a tradiției culinare pascale, alături de ouăle roșii. Mielul Vechiului Testament îl simboliza pe Hristos. Acum, în creștinism, împărtășania este înlocuitorul desăvârșit al mielului vetero-testamentar.Dacă mielul nu este obligatoriu, masa pascală este însă obligatorie. Agapa frățească sau de familie, care adună oamenii împreună de sărbători și care, printr-un specific culinar, capătă un contur aparte, este esența supraviețuirii creștinismului din toate timpurile și în toate timpurile”, a explicat și teologul Bogdan Duca.
Firesc ar fi ca, după vechile tradiții, măcar Liturghia pascală să fie urmată de o masă împreună, a mai spus teologul. „Tradițiile răsăritene, spre deosebire de cele occidentale, sunt mai bine focusate pe această dimensiune agapică. De aceea, dacă în Occident a dispărut și oul pascal (sau, mă rog, a fost înlocuit cu oul Kinder), tradițiile răsăritene au valorificat foarte mult, independent de rigorile canonice, tradițiile evreiești”, a mai spus Duca.
Câți miei se taie la noi
Deși teologii spun că nu e obligatoriu pentru creștini să mănânce miel de Paște, estimările arată că și anul acesta vor fi sacrificați un număr impresionant de miei, adică 2,5 milioane. Președintele Federației Crescătorilor de Ovine, Ion Câmpeanu, a declarat pentru AgroRomânia că numărul mielor este cu aproximativ 500.000 mai mic față de anul trecut, dar motivul principal pentru care producătorii preferă să sacrifice mai puțini miei este scăderea puterii de cumpărare a populației, oamenii fiind tot mai săraci și nemaipermițându-și să cumpere un miel întreg. „ Cine a cumpărat altădată un miel, acum cumpără doar jumătate, iar cine lua jumătate, acum ia numai un sfert”, a explicat Ion Câmpeanu.
