» Cu genunchii tociti, osteniti si ravasiti de sihastria si asprimea Golgotei (un rand gros cat zece oameni, care in 14 ceasuri a batut marunt, serpentinic, cam cinci kilometri), mii de pelerini au fost manati la Iasi pe sub baldachinul Cuvioasei Parascheva. Divanul tarii a fost scutit de cazna. Parca in batjocura, i s-a croit poteca spre moaste printre credinciosii istoviti, chiar daca unii pelerini au gasit putere sa urce de trei ori Golgota Iasiului ca Sfanta sa le implineasca rugile. In fundal, murmur de vecernii, utrenii si liturghii, strapuns de clopote si corale.
Pelerinii care captuseau cu trupurile Catedrala Mitropolitana cantau deslusit, pe cand cei din kilometricul rand repetau cu ceasurile rugamintile care i-au adus din toata tara la racla argintata. Implorau tamaduire, verighete, prunci in pantece, pensii mai mari, castig la Loto, belsug la cununie ori rodul pamantului. Politicienii pareau framantati de izbanda bicameralului sau neinceperea vreunei urmariri penale. Cu totii insa o strigau pe Parascheva.
Inainte sa stearga de racla straie pentru tamaduire sau pentru cele vesnice, busuioc, flori de toamna, mir si cate alte lucruri, in asprul drum al penitentei lor, pelerinii au trecut pe langa un fel de Zid al Plangerii. Nici unul nu l-a ignorat, nici macar cei asezati pentru intaia oara la coada spre minunile Paraschevei. Unii au plans dupa ce si-au rezemat fruntea, altii au cioplit in rosturi lacase pentru bani, pomelnice si lumanari, iar altii s-au tanguit si au tinut mainile pe piatra rece in timpul rugaciunilor. Zidul din curtea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, perete menit sa struneasca versantul, a devenit in ultimii ani sacru pentru credinciosii ortodocsi veniti la Iasi.
Zidul Plangerii al Ierusalimului, pretuit deopotriva de evrei si de musulmani, singurul fragment al celui de-al doilea templu al lui Irod (distrus de romani in anul 70 d.H.), a ajuns cel mai venerat loc al iudaismului si al treilea pentru musulmani, dupa Mecca si Medina. Spre strada Crisan, Zidul Plangerii de la Iasi are statura a trei oameni si, dupa cativa metri, nu trece de brau. Este cam de zece ori mai mic decat adevaratul Zid al Plangerii, lung de 488 de metri. Dur ca o cremene, cladit din caramizi de roca vulcanica, peretele a inceput sa fie venerat mai cu seama in ultimii ani, atunci cand organizatorii pelerinajului moldav nu au pastrat traseul credinciosilor randuiti sa ajunga sub baldachinul cu odoare. De la temelie in sus, peretele scrijelit pastreaza dare groase de fum.
La Ierusalim, rabinul zidului strange scrierile care tapeteaza zidul, considerate sfinte pentru ca sunt cuvinte adresate lui Dumnezeu, si le ingroapa pe Muntele Maslinilor. La noi, banii nimeresc in cutia milei, pomelnicele ajung spre a fi citite in Sfantul Altar, iar lumanarile sfarsesc la gunoi.
Plutoane cam de 100 de persoane, demarcate de Jandarmerie cu garduri trainice, metalice, au parcurs ultimii metri pana la baldachin printr-un culoar marginit in dreapta de zidul rugaciunilor si al tanguielilor, iar in stanga de tonete cu obiecte bisericesti, strategic plasate. Inainte de zid, unii credinciosi obisnuiau sa cante in grupuri restranse. Isi faceau, pana la zid, propriile slujbe. Isi mai tineau umbra cu buchetele de flori, cu acatiste, iar peste multime mai rasareau crucifixe inaltate.
Unii, asezati in genunchi ori pe scaune, citeau scrieri religioase, mai cu seama despre viata Paraschevei. Dupa truda drumului, au rabdat la rand frigul noptii. "Vin in fiecare an din Oradea sa ma inchin. Indur, dar merita! Asa multumesc eu Sfintei!", a rostit Maria Dima, flancata de trei buzoience care s-au imprietenit la acelasi rand nici nu mai stiu acum cati ani. Femeile purtau pentru sfintire haine ale rudelor, aveau mainile incorsetate in bratari, iar la gat cruci din ate impletite. Altii sunt misionari. Se aseaza la rand sa marturiseasca minunile Paraschevei, unele la care ar fi fost partasi. In rand, numarul coplesitor de mare este cel al semenilor betesugiti de boli. Milogii rar ajung la pelerini, indepartati de jandarmi.
Dupa ce au trecut de zid, pelerinii s-au cufundat in liniste. Sihastreau din nou inainte sa atinga moastele. Murmurau si bateau metanii adanci pana primeau slobozenie sa atinga racla. Sub baldachin, ca in fata zidului, pareau sa adoarma pe odoare. Jandarmii ori calugarii binecuvantati sa faca ordine ii izgoneau. Pelerinii se dezlipeau insa greu de racla, dar plecau intariti de rugaciune.
Legende diferite
In greaca, Parascheva inseamna a cincea zi din saptamana. De aceea Cuvioasa este cunoscuta si ca Sfanta Vineri. Fetele bisericesti spun ca, din lipsa precizarilor clare asupra timpului nasterii, fiecare popor a tesut cate o legenda despre Cuvioasa.
Parascheva s-ar fi nascut in anul 1023 d.H., in Tracia, la Epivat, la 12 ore de mers pe jos de Constantinopol. A vazut lumina zilei intr-o familie crestina de boieri care stapanea mosia Epivat. Fetita avea o chemare fata de Dumnezeu, atrasa de mica de viata calugareasca. Obisnuia, atunci cand se ducea la biserica, sa lepede hainele lucioase si scumpe si sa le schimbe cu zdrentele slugilor. Dojenita aspru de parinti, Parascheva ar fi plecat la Constantinopol, la o manastire, apoi la Ierusalim, unde a stat 25 de ani retrasa in pustie, daruita postului, nedormirii si rugaciunii neincetate. Dupa ce a trecut la cele vesnice, Parascheva ar fi fost descoperita dupa vedenii si semne cu trupul neputrezit si plin de mireasma.
O alta varianta a vietii si mortii Cuvioasei Parascheva este aceea ca, la 10 ani, pe cand se afla intr-o biserica, Parascheva a auzit cuvantul evanghelic al Domnului: "Cine vrea sa se lepede de sine sa ia crucea sa si sa vie dupa Mine…". Corpul sau firav, imbalsamat cu miresme, ar fi fost gasit dupa moarte pe malul marii, de un marinar. Pe locul unde a fost gasit trupul s-a zidit o biserica, devenita loc de pelerinaj pentru bolnavi. Dupa canonizare, trupul sau binecuvantat de Dumnezeu cu darul neputrezirii a fost "obiect" de aprige discutii intre prelatii Bisericilor Ortodoxa Greaca, Rusa, Bulgara si Romana.
Catafalcul cu moastele Sfintei Parascheva a poposit de-a lungul secolelor in Tracia, Bulgaria, Serbia, Constantinopol si, din 1641, la Iasi, unde a fost adus cu mare alai de trei mitropoliti prin grija domnitorului Vasile Lupu, in baza unei scrisori sinodale. In schimb, domnitorul a achitat datoriile Patriarhiei Constantinopolului. Moastele au fost scoase din Constantinopol peste zidurile cetatii, pentru a nu se incalca legea islamica, care interzice transportarea mortilor in public, in incercarea de a evita isteria maselor.
» De 367 de ani la Iasi
De 367 de ani, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt la Iasi, mai intai in Biserica Sfintii Trei Ierarhi, apoi in Catedrala Mitropolitana a Moldovei si Bucovinei. La 26 decembrie 1888, in Biserica Sfintii Trei Ierarhi, un calugar care veghea langa racla din metal cu moastele Sfintei Parascheva a uitat o lumanare aprinsa. Paraclisul manastirii si racla au ars mocnit toata noaptea, insa, minune mare, trupul sfintei a fost neatins de flacari. Mutate intr-o racla din chiparos, moastele au fost duse apoi in Catedrala Mitropolitana de unde, la fiece 14 octombrie, parasesc biserica pentru a fi contemplate sub cerul liber. Racla este depusa in catedrala dupa ce ultimul pelerin le-a atins.
