Motto: „Dumnezeu l-a facut pe om din lut. Dar l-a lasat
sa se framante singur”.
Adrian Marius Culita – poet schizofrenic
Asezamantul de la Gura Ocnitei, judetul Dambovita, este considerat de catre doctori o institutie medicala. Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) il numeste centrul social. De fapt este un balamuc de cinci stele aflat in pragul falimentului. Denumirea oficiala: Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica Gura Ocnitei – Ochiuri.
O pictura in ulei ce infatiseaza un cap detasat de corp se numeste „Portretul celuilalt Ghe.”. Alta, in care apare o aratare monstruoasa cu doua capete, este denumita „Animal cainesc”. O panza cu doua fete vesele si rozalii, pe un fond vernil, e botezata „Urasc rozul”. „Nunta” e imortalizata intr-o acuarela sumbra in care e pictata o biserica neagra. Toate sunt operele unor artisti schizofrenici sau maniaco-depresivi internati la Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica de la Gura Ocnitei (CRPN). O casa de nebuni unde locatarii acesteia tes covoare, picteaza sau lucreaza goblenuri.
Romania are bomba energetica
„Suntem cu totii iradiati!”, informeaza direct si privind in ochi Ioana, o schizofrenica galagioasa in jur de 40 de ani. Jumatate i-a petrecut prin diverse spitale. Apoi livreaza discret un biletel pe care scrie „strict secret”. Din el reiese ca toate ferestrele ar trebui sa aiba jaluzele si ca Romania are „bomba energetica”. Dupa care se milogeste dupa o tigara. Este una dintre persoanele care vor ramane sub tratament psihiatric toata viata. La Gura Ocnitei jumatate din cei aflati in prezent sufera de aceeasi boala: schizofrenia.
Rebuturile psihiatrilor din Romania
Inainte de '85 era un banal camin-spital. Prin '94 este botezat Centrul de Orientare si Integrare Socioprofesionala a Bolnavilor Cronici Neuropsihici. Cateva luni mai tarziu revine la titulatura de camin-spital. Abia in 1995 capata actuala denumire Ð Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica. Pe parcursul a peste sase ani CRRN face obiectul unei investitii de 5,53 milioane de dolari din care 1,67 livrate printr-un imprumut dat de Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei. Diferenta a venit de la buget prin HG-uri si legi organice. Scopul reiese chiar din titulatura institutiei. Alta destinatie acest asezamant nu poate avea. Capacitatea maxima a acestui centru-pilot, fara egal ca dotari, confort si marire in Europa de Est, este de 476 de paturi. In prezent sunt ocupate doar 379, din care 337 de bolnavi de ambe sexe cu afectiuni psihice si cronice. Oligrofeni, schizofrenici, maniacodepresivi, precum si bolnavi cu demente vasculare, suferind de Alzheimer si alcoolici cronici. „Aici se afla rebuturile psihiatriei romanesti”, sustine doctorita Lorentina Florescu. Singurul psihiatru de la Gura Ocnitei. Si acela cu jumatate de norma.
Ce atata lux!
Activitatea predominanta si covarsitoare a centrului este asistenta medicala a bolnavilor cronici. Cincizeci dintre acestia nu au familie. Inca o data pe atatia sunt abandonati. Cel mai vechi dintre nebuni e internat de 35 de ani. Cu toate acestea conducerea ANPH, for tutelar al CRRN, prin vocea
sefului ei, Silviu Didilescu, de profesie chinetoterapeut (!?), insista
sa-i numeasca pe nebuni „clienti” si nu, cum ar fi normal, pacienti. Mai mult, medicii sunt ironizati. Ca de ce poarta halate albe? Ce, aici e spital?
Didilescu ar vrea vrea ca CRRN sa fie o institutie sociala. Nu medicala. Nu accepta nicidecum actuala stare de fapt. La urma-urmei ce atata lux pentru nebuni!?
Handicapul psihic, nerecunoscut de ANPH
In strategia nationala privind protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din Romania aprobata prin HG in octombrie 2002 nu gasesti un cuvintel despre persoanele cu handicap psihic. De acest lucru se agata noul presedinte al ANPH, Silviu Didilescu. „Nu e nici o diferenta intre un bolnav psihic cronic si un diabetic cronic. Sau un invalid. E vorba tot de un handicap. Un bolnav psihic poate trai normal. Doar 20% necesita internarea pe viata. Asta in tarile civilizate”, spune doctorita Mariana Savulescu, sefa CRRN. In Europa bolnavul psihic nu este stigmatizat. La noi nu mai exista. „O tara in care se asteapta ca bolnavii psihici sa devina productivi este o tara care ar trebui sa se mute in jungla”, afirma dr. Savulescu.
Idile de balamuc
Din '85 pana in anii '90 la Gura Ocnitei mureau in medie trei insi anual. In prezent, daca mai au un mort pe an. Ba chiar s-a nascut si o fetita. Nascuta din parinti oligofreni. Violeta are acum 18 ani si e perfect sanatoasa. Doar primii trei ani din viata i-a petrecut la Gura Ocnitei, dupa care a fost transferata la un leagan de copii din Pucioasa. Apoi a fost infiata si a luat drumul Americii. Un caz singular. Au mai fost insa cazuri in care s-a recurs si la chiuretaje. Fara discernamant, nebunii intretin relatii sexuale aiurea. Totusi se nasc si relatii de durata. Mai ales intre schizofrenici. Relatia dintre Adrian Marius Culita si Mariana dureaza de peste patru ani. Se iubesc asa cum pot. Nu stau impreuna, ci in camere alaturate. Au facut si un Craciun impreuna, acasa la Adrian, cand au fost invoiti de doctori. Evenimentul nu s-a mai repetat insa pentru ca intre timp Mariana a pierdut o sarcina, iar parintii lui Adrian au refuzat s-o mai primeasca de frica sa nu se trezeasca peste noapte bunici. Adrian e si poet cu acte in regula. A publicat un volum de poezii prin Fundatia „Luceafarul”. Se numeste „Sa nu”. L-a dedicat iubitei lui. Mai are unul in lucru. Moto-ul este: „Daca ai pierde o lacrima, m-as feri sa plang de teama a nu te pierde”. Se iubesc ca nebunii.
Bolnavii psihici de la Gura Ocnitei ar putea ajunge in strada
Daca centrul ar deveni o institutie sociala, bolnavii care au familie si locuinta ar fi trimisi acasa. Cei opt psihiatri din Dambovita se opun unei astfel de masuri. La fel si presedintele CJ Dambovita, Gheorghe Ana, care e in pericol de a fi demis in caz ca nu aplica o lege stramba. Odata ajunsi acasa, bolnavii psihici cronici ar deveni o povara pentru familii. Intretinerea unui nebun costa enorm. Tratamentul asijderea. Asta in caz ca i se administreaza la timp medicamentele necesare. Daca nu, ajung sa-si terorizeze familiile si sfarsesc ori pe strada, ori la ospiciu pentru te miri ce crima. Au incercat si americanii prin anii '60 aceeasi stratagema. Au redus numarul de paturi din spitalele de psihiatrie. Urmarea s-a vazut imediat. Au crescut numarul celor homeless si rata criminalitatii. S-au fript si acum sunt cei mai performanti din lume. Presedintele CJ Dambovita, Gheorghe Ana, e transant: „Recuperarea acestor persoane este conditionata de asigurarea unei terapii adecvate si performante pe toata durata vietii lor”. Numai ca din lipsa bugetului corespunzator la Gura Ocnitei continuitatea terapiei este amenintata de lipsa medicamentelor si a hranei. Ca sa nu mai vorbim de salariile angajatilor, care de trei luni primesc doar a treia parte din leafa. Elocventa in acest sens este moartea unei mame al carei fiu a fost internat la Gura Ocnitei dupa ce a incercat s-o omoare. Cand a fost instiintata ca trebuie sa-si ia „coletul” inapoi acasa a murit de inima rea.
22.496 lei – bani pentru mancarea zilnica a unui bolnav psihic
Pentru 2005 bugetul solicitat a fost de 64 miliarde de lei. In total
s-au aprobat doar 29 miliarde de lei vechi. In acest moment CRRN este in pragul colapsului. Medicamentele aproape ca s-au epuizat, bolnavii au inceput sa se agite. Au spart chiar cateva geamuri. Datoriile la utilitati au ajuns la aproape o jumatate de miliard. Banii de mancare s-au terminat de doua sapta-mani.
Bolnavii sunt hraniti din economii. In magazia de alimente mai sunt o tona de cartofi, conserve de spanac, rosii in bulion, gem de caise, ceva ulei, compot de prune, trei lazi de margarina si 20 kg de masline. Basca vreo 50 de conserve cu pate de ficat, iar carne – ioc. Congelatoarele sunt goale. Toate astea pentru 379 de insi.
Meniul dintr-o zi obisnuita e urmatorul: dimineata – ceai cu paine si margarina, pranz – supa de rosii si mancare de cartofi cu salata de varza, cina – salata orientala cu ceapa si masline. Fara oua. Opt milioane de lei. Normal, banii necesari zilnic pentru alimente ar fi trebui sa fie de minimum 70 milioane de lei. Au adus doctorii faina de acasa ca sa le faca gogosi.
In 2004 s-au cheltuit pentru un „asistat” 52.395 lei/zi pentru hrana si 41.091 lei pentru medicamente. In 2005 hrana a costat 22.496 lei/zi, iar medicamentele 31.819 lei.
„Eu nu fumez… mie-mi trebuie bomboane”
Cifrele astea nu-i asigura catusi de putin necesarul de calorii Mihaelei. Are 26 de ani si e oligrofena. S-a nascut la Dragodana, „pe un picior de munte”, cum zice. Are vreo treizeci de kile incaltata si rade fericita. E ziua ei de nastere. Singurul cadou primit a fost o tigara de la un vizitator. Rade fericita si tese de zor la un razboi miniatural construit special pentru ea. Are doar 1,30 m inaltime.
„Eu nu fumez, domnu'… mie-mi trebuie boambe”, ranjeste naiv un alt „client” al asezamantului social…
Brusc, mare agitatie. Vine ora de masa. Se mananca in trei serii. Din prima fac parte cuplurile si „seniorii”. Adica actorii din grupa de teatru a centrului si pacientii in varsta mai linistiti. Au fete de masa curate si mananca primii cei care nu varsa pe ele. Apoi seria a doua, care toarna pe mese ce nu pot duce la gura. Ultimii nu mai au parte de fete de masa. „Ne faceti si noua poza!”, se baga-n seama Aura, o pacienta de pe langa Buzau. Dupa care sopteste privind cu teama in jos: „Vor sa ne omoare!”. Este internata pentru o tulburare afectivo-depresiva.
„Azilul de noapte”de la „vila Malvina”
Sub indrumarea psihologilor, nebunii si-au injghebat chiar o trupa de dans. Au pus in scena „Azilul de noapte” de Maxim Gorki. Au jucat la Teatrul din Targoviste si chiar la Bucuresti. Regizor le-a fost Emanuel Stanculescu, nimeni altul decat fiul directoarei centrului, doctorita Savulescu. Prestatia actoriceasca
i-a lasat cu gura cascata si pe criticii de teatru. „Artistii” sunt cazati la „Vila Malvina”, o constructie al carei nume e dat dupa cel al unei paciente decedate de care se atasase tot personalul.
O lume nebuna, nebuna, nebuna
„Gura Ocnitei este o fateta necesara a psihiatriei. Particularitatea e ca bolnavii sunt esecurile psihiatrilor din intreaga tara. Pacientii nu au raspuns la tratamente sau psihoterapie”, declara doctorita psihiatru Lorentina Florescu.
Inaugurat cu fast in 2004, CRRN e in pragul colapsului. Ar trebui sa aiba 11 medici. Are cinci, din care unul cu juma' de norma. In loc de 129 de asistenti, la Gura Ocnitei sunt 68. In total, din 379 de locuri de munca sunt ocupate 264. Medicamente pe sponci, hrana lipsa, bani ioc. Ministerul Sanatatii nu zice nimic. CRRN nu e in ograda sa. Seful ANPH, Silviu Didilescu, pare invidios pe conditiile de acolo. Nu misca un deget pentru a-i ajuta. Ar cam vrea sa scape de nebuni. Presedintele CJ Dambovita, Gheorghe Ana, se da de ceasul mortii si nu vede nici o iesire. Medicii trimit memorii si scrisori deschise. Bat la toate portile.
Un galigan sfrijit se ratoieste la directoare: „Sa faceti gardurile mai inalte, doamna, ca vor sa ne omoare nebunii din afara!”.
