Marinarii ii spun "cheiul sulfuros" din cauza emanatiilor de sulf de sub faleza inalta a lacului Mangalia. Marina a cheltuit resurse importante pentru transformarea reliefului stancos intr-un loc unde navele sa poata acosta in conditii de siguranta. S-a muncit mult, insa efortul a meritat. Intre stanci, se ascunde cea mai galonata unitate a marinei, Divizionul 50 Corvete. Vanatorii de submarine au multe de povestit. Divizionul are mai bine de 52 de ani in slujba marinei. Prin aceasta unitate au trecut, de-a lungul timpului, toti amiralii. Tot aici functioneaza, de peste 20 de ani, singura clasa de nave militare de conceptie 100% romaneasca, corvetele TETAL.
Contrar ideologiei occidentale dupa care functioneaza acum flota de razboi, amiralii regimului comunist au pus pe primul loc apararea apelor teritoriale si a litoralului in detrimentul misiunilor armate la mare distanta de casa. O data cu lansarea la apa a crucisatorului usor portelicoptere "Muntenia", Romania devenise o forta in Marea Neagra. Trebuia insa rezolvata problema unor eventuale atacuri din partea submarinelor. La inceputul anilor ’80, Divizionul 50 avea in dotare nave vechi, care nu mai corespundeau noilor cerinte privind lupta antisubmarin. Era nevoie de ceva nou. Asa a aparut proiectul 1048. Gurile rele spun ca a fost copiat si ca, de fapt, corpul navei a fost conceput de japonezi. Oricum ar fi, navele TETAL au adus un suflu nou in flota, in primul rand pentru ca erau romanesti si apoi pentru facilitatile existente la bord. Mai mici decat o fregata, dar capabile sa execute acelasi gen de misiuni, corvetele exceleaza in lupta antisubmarin. Au doua sonare si armament suficient pentru a distruge orice submarin din Marea Neagra.
"260" sparge gheata
Desi a fost un adevarat eveniment pentru marina, lansarea primei corvete TETAL, in anul 1983, nu s-a bucurat de o prea mare atentie din partea stabilor de partid. In paralel, se lucra intens la finalizarea fostului crucisator "Muntenia", iar ochii opiniei publice erau indreptati spre nava-amiral. In fine, in prezenta cadrelor de marina, prima corveta intra in paine. Incep probele de mare. Nava s-a dovedit a fi extrem de fiabila, dar are o hiba. Cele patru motoare diesel de mare putere de pe nava sunt identice cu cele folosite la locomotive. Harnice, robuste, dar scot un fum ingrozitor. si, cum proiectul a prevazut ca "esapamentele" motoarelor sa fie amplasate lateral pe corpul navei, langa linia de plutire, spatele corvetei este intotdeauna acoperit de un fum gros. Echipajele navelor TETAL devin, la fiecare iesire in mare, tinta ironiilor colegilor din flota. Intai se vede fumul gros si abia dupa aceea apare corveta. "Locomotivele" sunt usor de recunoscut, pentru ca partea din spate este vopsita in negru, din considerente practice. Modelul 2 a fost imbunatatit considerabil din acest punct de vedere. Are un cos inalt si nu-si mai chinuieste echipajul la manevre. Navele din seria a doua au pierdut insa la tinuta de mars. Sunt mai inalte, au centrul de greutate mai sus si deci sunt mai putin stabile pe furtuna.
Recordurile flotei
Initial, au fost construite patru corvete, cu numerele de bordaj 260, 261, 262 si 263. A urmat o continuare a programului, de aceasta data cu proiectul 1048 M (modernizat). S-a dorit realizarea a inca patru nave, 264, 265, 266 si 267, astfel ca divizionul sa devina o adevarata forta. Ultimele doua corvete nu au mai apucat sa fie botezate. Imediat dupa 1989, programul a fost sistat, desi penultima nava, 266, se afla intr-un stadiu avansat de executie in fostul santier militar, iar ultima, 267, era in lucru in hale. Diferentele dintre cele doua proiecte constau in sistemele de armament, mai performante la varianta M, si amplasarea suprastructurilor. Cunoscute si drept "vanatoare mari", corvetele au o lungime de aproape 100 de metri si un echipaj format din 100 de oameni. Au doua sisteme de detectie si urmarire a submarinelor, lansatoare de grenade, bombe, torpile, tunuri si mitraliere. La dimensiunile lor, sunt bine inarmate. Pot sta zece zile pe mare fara nici un fel de legatura cu uscatul. Varianta modernizata are chiar si o punte pentru elicoptere – e drept, de mici dimensiuni, dar foarte utila pentru reaprovizionarea cu materiale in timpul mersului. Recordul de mars ii apartine navei cu numarul 263. sase zile de navigatie continua, fara nici cea mai scurta oprire la ancora si fara nici un incident tehnic la motoare. Testul de anduranta a fost facut cu prilejul unei misiuni internationale, ocazie cu care "locomotivelor" li s-a dus buhul in toata flota, iar glumele pe seama fumului au disparut. Clasa TETAL mai detine un record: navigatia pe vreme rea. Una dintre corvete s-a intors intreaga dintr-o misiune pe mare de gradul 9, cu valuri de 10 metri inaltime.
Un nou tip de nava
Doua nave din prima generatie TETAL au fost retrase din serviciu si dezafectate. Divizionul numara acum doar patru corvete – doua din prima serie si doua din cea de-a doua. Pe capitanul comandor Dorel Trusca, seful de Stat Major al Divizionului 50, l-am gasit in febra pregatirilor pentru mutarea la Bucuresti. A fost promovat intr-o functie inalta la Statul Major General. Cunoaste la perfectie corvetele. A fost pentru trei ani comandantul navei 263. Le stie punctele slabe, dar si calitatile. Dupa mai bine de 20 de ani de serviciu, le vine randul la cutit. "In programul de inzestrare este prevazuta achizitionarea unei noi corvete in 2009, probabil din Germania si echipata cu turbine", precizeaza omul. Dupa aceea, imi arata un perete cu tablourile fostilor comandanti de divizion: "Inainte, toti vroiau sa ajunga aici. Era o unitate de elita". Mai aflu ca majoritatea amiralilor din flota si-au facut stagiul la "cheiul sulfuros" si ca echipajele fregatelor englezesti au fost formate cu personalul "imprumutat" de la corvete. In ceea ce priveste participarea la misiuni internationale, Divizionul 50 are cea mai mare "rata" din intreaga marina: cel putin cinci convocari peste hotare, in fiecare an. Capitanul comandor Trusca a pierdut sirul misiunilor indeplinite de divizion. Sunt prea multe. Numai la Cooperative Partner corvetele au participat de noua ori.
In serviciul de lupta
Divizionul asigura si forta de interventie rapida. In orice moment, una din corvete, cu plinurile facute si armament real la bord, poate ridica ancora si pleca in misiune. Serviciul de lupta este asigurat prin rotatie. Comandantii stau cu ochii pe "firul rosu" si, in cazul in care comandamentul central o cere, in cateva zeci de minute nava este in apele teritoriale, in cautarea inamicului. Pana acum, tunurile au ramas tacute, iar torpilele asteapta cuminti in tuburi, insa nu se stie niciodata cand va suna alarma.
Povestea tunului furat
La bordul corvetei 263, aflu care este misterul turelei duble din pupa. 263 este singura corveta careia ii lipseste turela din spate. Pentru ca s-a intarziat prea mult cu finalizarea crucisatorului "Muntenia" si armata nu mai avea bani pentru cumpararea unor noi tunuri de la rusi, s-a luat decizia "confiscarii" unei turele de la corveta si montarea acesteia pe nava-amiral. Membrii echipajului de la acea vreme au iesit la pensie, insa inlocuitorii lor nu au uitat patania. stiu chiar si care dintre cele patru turele duble ale crucisatorului le apartine. Ulterior, dupa dezafectarea primei corvete TETAL, s-a incercat "transplantul" unei turele pe nava 263. Dar, cum intreaga operatiune ar fi durat un an si jumatate, s-a renuntat. Nu s-a renuntat insa la modernizarea corvetelor. Pana in momentul retragerii navele trebuie sa fie apte pentru misiuni asemanatoare cu cele pe care le indeplinesc surorile mai mari, fregatele. Sistemul de comunicatii a fost adus la standardele NATO, astfel ca in orice moment divizionul poate indeplini misiuni sub comanda directa a Pactului nordatlantic.
