Un fost soldat in armata irlandeza, Kevin Ryan, care locuieste acum la Deva, a inceput cu cinci ani in urma sa adune medalii militare vechi. Pasiunea sa pentru istorie, respectul pentru cariera militara si dorinta de a cunoaste cat mai multe l-au facut sa adune, pana acum, peste 1.000 de medalii si distinctii.
Colectionarul este atat de „indragostit” de medaliile sale, incat nu se arata dispus sa vanda nicio piesa, desi a avut numeroase oferte tentante. In fiecare saptamana el „bate” targurile de vechituri din tara in speranta ca va gasi alte medalii pe care sa le adauge la micul sau tezaur.
La inceput, Kevin Ryan si-a pus la loc de cinste cele trei medalii pe care le-a primit el insusi in timpul celor doua decenii, cat a slujit in armata irlandeza. „De fapt, cam atat iti ofera armata, in afara de posibilitatea de a iesi la pensie dupa 21 de ani de serviciu militar, si asta la noi, in Irlanda”, spune, zambind, fostul soldat. Una dintre ele a fost primita dupa ce Organizatia Natiunilor Unite a castigat Premiul Nobel pentru Pace, in urma prestatiei sale de pe parcursul crizei din Liban. Celelalte doua sunt mai „obisnuite”.
Recompensele a sute de eroi
Imediat dupa ce s-a retras din armata si s-a stabilit in Germania, barbatul a inceput sa adauge la cele trei medalii alte piese de acelasi gen, mult mai vechi si mai valoroase. Colectia sa cuprinde acum peste 1.000 de medalii, majoritatea provenind de la soldati care au luptat in cele doua conflagratii mondiale.
Cele mai multe sunt prusace, din Primul Razboi Mondial, dar nu lipsesc nici cele din armatele Frantei, Marii Britanii, Italiei, Austriei, Ungariei, Rusiei si chiar Romaniei, si ele de ordinul zecilor. Ryan spune ca, din nefericire, nu cunoaste in amanunt povestea a multe dintre piesele colectiei sale.
„Cele mai multe medalii pe care le am au fost acordate soldatilor simpli. Sunt mai importante pentru ca militarii nu primesc o medalie fara sa-si fi dovedit curajul. La ofiteri se intampla des sa li se acorde medalii pentru simplul fapt ca s-au aflat la locul potrivit in momentul potrivit si cam atat. Majoritatea pieselor nu au niciun nume inscris pe ele. Singurele care au asa ceva sunt cele britanice: ele au numele soldatilor carora le-au fost acordate si numerele unitatilor din care au facut parte. Folosindu-ma de aceste date, pot afla pentru ce fapte s-a acordat fiecare medalie. In rest imi este aproape imposibil si sa inventez povesti nu are rost”, mai spune fostul soldat.
Ryan mai stie, insa, cate ceva despre cate o medalie din colectia sa. De exemplu, el detine un set intreg de decoratii ale unui ofiter din Armata Romana care a luptat la Marasesti. Medaliile au ajuns (nu se stie cum) in Canada si s-au intors in tara dupa ce au fost cumparate de irlandezul stabilit in Deva. „Fiecare medalie este o mica parte a istoriei. Cand tii una in mana, de fapt tii o capsula a timpului, ai o parte de istorie in mana ta. Medaliile sunt acordate pentru motive speciale si de aceea eu le consider atat de importante. Nu as vinde nicio piesa din colectia mea pentru ca nu cred ca exista colectionari in Romania care ar avea bani sa le cumpere. Probabil as fi dispus sa vand, sa zicem, o piesa, doar daca as avea-o in doua exemplare identice”.
„Va vindeti istoria”
In putinul timp petrecut in tara, Kevin Ryan a reusit sa studieze o parte importanta a istoriei Romaniei. Se poate spune ca el cunoaste mult mai multa istorie a romanilor decat un licean care se pregateste pentru bacalaureat. Acest lucru l-a dovedit cand a inceput sa-si spuna parerea despre un fenomen observat la noi care i s-a parut ciudat.
„Mi se pare putin trist ca oamenii isi vand obiectele pe care le au de la strabunici. Sunt destule familii care au o medalie, o pictura, o carte veche si le vand. E ca si cum ai arunca istoria familiei tale si a poporului tau pe fereastra. Aceste piese, odata vandute la straini, nu le mai vezi inapoi in tara. Timp de 50 de ani oamenii au ascuns obiectele de acest gen de teama sa nu fie pedepsiti de comunisti. Acum unii le trateaza cu indiferenta. Ar trebui sa fiti mult mai atenti cu istoria voastra. Cunoscand istoria, putem evita repetarea acelorasi greseli. Mai mult, nu sunteti atat de indepartati de Europa. Romanii au fost aici, la fel ca-n multe alte parti ale continentului. Au fost legaturi stranse cu Austro-Ungaria. Familia regala din Romania a avut legaturi stranse cu Franta, Germania si chiar s-a inrudit cu regina Marii Britanii, asa ca nu vad motive pentru care romanii ar trebui sa se considere izolati de restul continentului”, mai spune batranul.
Veteranul indragostit de patria de adoptie
Veteranul Kevin Ryan a slujit timp de 21 de ani in armata Irlandei. Ca militar, a trecut prin multe aventuri, fiind prezent in cateva zone fierbinti ale pamantului, de la frontiera cu Irlanda de Nord pana la forta de mentinere a pacii instalata din Liban. In 1997 s-a pensionat si s-a stabilit in Germania. Aici a inceput sa adune medaliile ce stau la baza colectiei sale impresionante.
Cu cinci ani in urma a cunoscut-o, in Romania, pe actuala sa sotie, Adriana. Pentru ca in Irlanda ar fi ramas fara jumatate din pensia sa din cauza taxelor si impozitelor, a ales sa se stabileasca in Romania. „In plus, Romania de astazi imi aduce aminte de Irlanda copilariei mele. Acasa, pe vremea aceea, oamenii, chiar daca erau mai saraci, erau mai prietenosi. Acum, din cauza ca sunt foarte ocupati cu munca si cu obtinerea banilor de care au nevoie pentru a-si construi o casa mare si frumoasa, nu mai sunt asa. Aici oamenii sunt atat de ospitalieri, incat mi-a suras ideea de a ramane”, spune Kevin.
Schimbarea domiciliului nu l-a impiedicat, insa, sa continue sa-si cultive pasiunea pentru istorie. A devenit membru al hobby-clubului din Deva (Clubul colectionarilor – cum mai este cunoscut) si si-a continuat cautarile. Perseverenta sa a fost si este rasplatita pentru ca a gasit medalii care-l interesau, in mai multe orase din tara, in special datorita legaturilor pe care mai ales Transilvania le-a avut cu puterile Europei Centrale si de Vest, de la Austro-Ungaria pana la Franta ori Germania.
