Sunt mamifere inteligente, traiesc pe uscat, dar isi castiga hrana pe mare. Nu sunt delfini si nici balene, au sange cald, dar innoata in adancurile marii. Sunt sociabili si au simtul umorului. Nu sunt multi. Uneori Armata ii foloseste in misiuni de lupta. Ajuta de multe ori oamenii si in actiuni umanitare. Sunt ei, scafandrii militari. Cunosc marea altfel decat marinarii. Vad suprafata apei invers, de jos in sus. Acum 30 de ani, pana la infiintarea Centrului de Scafandri, nu serveau patria decat confratii lor civili. Alaturi de acestia au ajutat la amplasarea platformelor de foraj marin. Principalele lor obiective sunt in prezent lupta impotriva terorismului, diversiunea sub apa, apararea porturilor maritime ale Romaniei si obtinerea de informatii.
Au sarit din elicopter in apa de la zece metri inaltime. Primi trei au amerizat in dana militara a portului Constanta perfect. Al patrulea insa a cazut cam intr-o rana. Elicopterul intrase deja in ascensiune. O sa-l cam doara coastele un timp. Cu toate astea, toti patru au iesit la suprafata cu mana dreapta ridicata, semn ca totul e OK. Nici n-au apucat bine sa-si ude costumele negre din neopren ca o salupa gonflabila de tip Bombard i-a si cules din apa. Dupa cateva minute, inca doi au coborat in rapel, de aceasta data de la 25 de metri. Procedura de recuperare e identica. Deodata, la suprafata apare altul. Da de inteles ca ceva nu e in regula. Cere ajutor. In numai cateva minute elicopterul e iar in zona. Un salvator coboara in rapel, il intercepteaza pe ranit din lateral, il ia in brate, incolacindu-l dupa mijloc cu picioarele si face semn sa fie ridicat. Operatiunea de salvare se incheie cu succes. Brusc, escortorul Midia e luat cu asalt de doi luptatori inarmati pana in dinti care coboara cu un funicular pe o coarda legata de nava de scafandri Constanta. In paralel, remorcherul Grozavul e atacat din adancuri. De copastia din babordul navei e agatata o scara de pisica. Unul dupa altul, tacuti si extrem de atenti, patru indivizi cagulati urca la bord si, in cateva minute, pun stapanire pe vapor. Exercitiul a luat sfarsit. Cu totii fac parte dintr-un corp de elita al Marinei Militare. Sunt scafandrii de lupta ai Fortelor Navale. Astazi, Centrul de Scafandri isi aniverseaza 30 de ani de la infiintare printr-o astfel de demonstratie.
Scafandri de lupta si de mare adancime
Sunt in jur de o suta cu totii, vreo 90 de militari, ofiteri, maistri militari sau MACI, adica Militari Angajati cu Contract si 10 salariati civili. Reprezinta un sfert din scafandrii profesionisti din Romania. Circa 40 sunt scafandri de mare adancime, specializati in lucrari de taiere si sudare sub apa la baraje, poduri si dane, la recuperarea anumitor materiale de pe epave si la lucrari cu caracter civil. Mai sunt solicitati si la gasirea celor care s-au inecat. Aproximativ 30 sunt scafandri deminori, pregatiti pentru descoperirea si neutralizarea minelor si pentru apararea porturilor si a platformelor de foraj marin. Restul, tot cam 30 la numar, sunt scafandri de incursiune, combatanti in cadrul Grupului Naval al Fortei pntru Operatiuni Speciale (GNFOS). Acestia din urma sunt atat scafandri, cat si parasutisti, alpinisti, lunetisti sau cercetasi. Cu adevarat o trupa de comando. Locotenentul-comandor Adrian Lupascu, de 37 de ani, este comandantul grupului si a supervizat exercitiul. I se zice Lulu. Nu era prea afectat de saritura stramba a omului sau. „Normal, inaltimea de salt e pana in sapte metri, dar s-a sarit si peste 15. Impactul te rupe daca nu esti bine intrat. Daca te uiti in jos, atunci o furi”, explica Lulu detasat.
„Ei n-au vicii ascunse. Le au pe toate”
„La 60 de metri sub apa e frig, intuneric si esti singur. Ti-e frica uneori”, spune Daniel Marcu Rasoiu, zis Rasine, un scafandru civil de numai 33 de ani. „Am zece mii de ore de scufundare in real. Mai toate in Marea Neagra. Nu le mai pun pe cele de instructie, din barocamera. Normal ca uneori ti-e teama. In doar 10% din ore am avut vizibilitate. Mergi mai mult pe bajbaiala. Sa fii scafandru de mare adancime, iti trebuie sanatate de fier, curaj si sa fii putin nebun. Asta ne-a zis chiar psihologul”, se lauda Dumitru Dragu, poreclit nea Piticu'. Are 46 de ani, dar arata de 60. E in meserie de 27 de ani. „In mod normal, la 44 de ani un scafandru nu mai da randamentul maxim. Dragu e o exceptie”, il completeaza comandorul Mircea Rusmanica, zis Rusmanu', comandantul Centrului de Scafandri din Constanta. „Asa e, ca sa fii scafandru trebuie sa fii un pic smucit. A fost un psiholog in control si mi-a zis ca nici unu' nu-i apt. Pai, i-am zis eu, daca erau intregi la cap se mai faceau scafandri? Daca le dai la unii niste teste, la suprafata le mai gresesc. Acolo jos, la 80-90 de metri sub apa, la 4-5°C, se descurca excelent. Scafandrii n-au vicii ascunse, le au pe toate”, zice Rusmanu', si el scafandru de mare adancime. Comandantul Centrului are peste doi metri inaltime si considera cu umor ca e un avantaj: „Tot timpul ma scufundam cu doi metri mai putin!”.
De la „betia adancurilor” a vrut sa cante Marseilleza cu un delfin
Nea Piticu este recordmenul absolut al scafandrilor de mare adancime din Romania. Nu sare de un metru si jumatate inaltime, dar a coborat in 1985, cu turela de otel de pe nava de scafandri Grigore Antipa, pana la 114 metri in largul Marii Negre. Tot el, in 1984, impreuna cu alti trei scafandri, stabilisera si recordul de 501 metri in barocamera de instructie de la Centrul de Scafandri. Au stat in simulator, pentru compresie si decompresie, 18 zile. La acea vreme, performante mai bune aveau doar americanii, cu 630 de metri, si francezii, cu 550 metri. La liber, fara turela, a coborat 72 de metri, respirand un amestec respirator de heliu si oxigen.
Dumitru Dragu explica: „Betia adancurilor e o stare de euforie sau de vertij cauzata de viteza mare de coborare si de concentratia de azot din amestecul respirator. E ca si cum ai da pe gat cateva beri pe stomacul gol. Un francez d-al lu' Cousteau era sa moara din cauza ca si-a scuipat detentorul din gura. A explicat apoi ca vroia sa cante Marseilleza cu un delfin”. „Invers”, adauga nea Piticu, „daca iesi prea repede, asa-numita "iesire in balon", se realizeaza o suprapresiune pulmonara, sangerari pe gura cu lesin si, de cele mai multe ori, duce la moarte”.
„Cand intri intr-o apa de 4-5°C, faci pe tine instantaneu”
Toti scafandri profesionisti din Romania au fost scoliti si brevetati la Centrul de Scafandri din Constanta. N-a scapat unul de instructia in barocamera de aici, cunoscuta drept „Borcanul”. Nici cei autonomi, nici cei de mare adancime. Frecvent intra in „Borcan” si stau cu zilele. Mai intai e compresia, adica simularea unei scufundari. Apoi, mai lent, decompresia, simularea urcarii la suprafata. Acolo dorm, mananca si fac tot soiul de teste. Scafandrii primesc alimentele presurizate printr-un sas special. Spatiul este extrem de stramt si interiorul spartan: cusete inguste, o masa si cam atat. Nevoile si le fac intr-un closet minuscul. Bobocii si cei neatenti o patesc urat daca nu folosesc corect clapeta de curatare. In loc sa spele WC-ul prin aspiratie, invart invers de maneta si se trezesc in fata cu continutul acestuia. Au patit-o cativa. Tot aici sunt invatati si cu scufundarile in apa rece de iarna. Sub barocamera mai exista o incapere presurizata, adanca de trei metri, plina cu apa.
Prima experienta e dura. „In primele 4-5 minute cand intra in apa scafandri sunt nevoiti sa urineze in costumul de neopren din cauza ca nu se mai face transferul de caldura dintre corp si mediu”, spune capitanul Nicusor Chiripuci, scafandru instructor la Centru. Explicatia e simpla. Putini stiu ca in costumul de neopren apa patrunde, formeaza o pelicula intre costum si piele si dupa cateva minute ia temperatura corpului. „Urinarea asta e chiar buna”, marturiseste comandorul Rusmanica, „pana sa se incalzeasca pelicula, lichidul eliminat iti protejeaza barbatia ca dupa aia, cand iesi, ti-o cauti cu lupa si n-o gasesti. Chestia e valabila pentru toti scafandri din lume, nu numai pentru noi”.
Pe vremea lui Ceausescu scafandrii se pensionau la 35 de ani
La scafandri norma de hrana e cea mai mare din armata, cunoscuta drept „Norma 4”. Are 4.500 de calorii. Dupa o scufundare in apele adanci si reci ale Marii Negre, scafandrii mai primesc si 50 de mililitri de rom. Nu le ajunge nici pe o masea. „Aducem pe rand cate un litru-doi de tarie de acasa si ne luam tot pe rand ratia de rom cand se face de-o sticla-ntreaga”, marturiseste sincer locotenent-comandorul Felician Medesan, responsabilul cu informatiile militare din Centrul de Scafandri. Banii sunt multi, si nu prea. Scafandrii militari au in plus fata de salariatii civili solda de grad. Dar au si mai multe obligatii. Banul il scot din orele de scufundare. Planul anual e de minimum 100 de ore de scufundare. Unii fac mai multe, altii mai putine. Salturile din elicopter si din vedete maritime sunt cel putin zece pe an, si ar mai fi si salturile cu parasuta. Dar acestea nu le fac si scafandrii de mare adancime. Orele de scufundare sunt platite diferentiat, in functie de durata, de adancime si daca e ziua sau noaptea. Spre exemplu, o ora de scufundare in mare libera cu circuit deschis, adica cu aer comprimat, poate fi platita cu o suta de mii de lei daca e pana in 12 metri si cu 430.000 de lei la peste 90 de metri. Aceasta, in conditiile in care ora de scufundare la peste 90 de metri, in regim semiinchis, cu amestec respirator supraoxigenat, ajunge si la 450.000 de lei. Si varsta de pensionare e diferita. Militarii trec in rezerva cu vreo zece ani mai devreme, in timp ce scafandrii civili angajati ai Armatei ies la pensie la 62 de ani. „Nu mai e ca pe vremea lui Ceausescu cand balerinii se pensionau la 36 de ani, iar scafandrii la 35. Acum au doar avantajul ca au grupa de munca cea mai mare. Castiga doi ani vechime la un an de munca”, mai zice comandorul Rusmanica.
De ce e calcanul plat?
Printre scafandri circula un banc. „Intrebare: de ce e calcanul plat? Raspunsul: pentru ca a facut sex cu balena!” Anecdota are si o continuare, adaptata la mica lor comunitate. Un coleg de-al lor, ajuns intre timp pe o functie de stab la Statul Major General, are globii oculari mai iesiti in evidenta. Porecla, evident, „Bulbucatu'”. Si acum urmarea: „De ce i se spune Bulbucatu'? Pentru ca a vazut cum face amor balena cu calcanul!”. De fapt, calcanul a devenit o raritate in Marea Neagra. L-au zapacit braconierii turci cu plasele lor”, se plang in cor nea Piticu si maistrul militar clasa a 2-a Constantin Grosu, zis Bechir. „Inainte ii prindeam cu mana, si pe ei, si pe rechini. P-astia ii luam cu mana de coada, dar doar cu manusi, ca are pielea ca smirghelul. Nu-s periculosi. Cele mai ale dracu' sunt pisicile de mare. Daca le sperii si te-nteapa cu coada e grav. Si mai e si dragonul, sau "cainosul", un peste de seamana cu guvidele, da-i tarcat pe spinare si are tepi. Daca te-ntepi, nu ai antidot. Ti se umfla toata mana. Acum guvidele e cel mai intalnit peste. Si, mai nou, a aparut anul asta mult chefal”, se destainuie guralivul nea Piticu. „Pericol mai vine insa si de la meduze. Mai ales unele mari cat capu' omului, rozalii si cu tentacule maro inchis”, se baga-n vorba si Rasine. Mai mult n-a apucat sa spuna. Nea Piticu a monopolizat din nou discutia. Astazi nu au scufundare. E vremea povestilor.
