Scoli vechi, unele de peste o suta de ani. Pereti coscoviti si podele putrezite. Mobilier numai bun de pus pe foc. Profesori navetisti. Clase greu de incalzit. Apa curenta – un deziderat de neatins pentru secolul XXI. Nitratii si nitritii din panza de apa freatica, combinati cu toxinele din budele inundate, formeaza o formula inedita pentru asa-zisa apa potabila din fantanile satelor din Campia Romanatiului. Avizul sanitar pentru scoli e privit de primari si directorii de scoala ca o prevedere „facultativa”. La Amarastii de Sus, Dobrotesti, Dobresti, din sud-estul judetului Dolj, si la sarmanii din Rast, comuna doljeana inundata in primavara de Dunare, apa e de nebaut. Situatia e cam la fel in toate satele din campie. Copiii vor trebui sa mearga la scoala din nou peste numai trei saptamani. Nu vor avea insa apa potabila. Vor fi nevoiti sa-si care apa de baut in ghiozdan. Sau, mai rau, vor bea din apa fantanilor bolnave.
Din cei aproape 2000 de localnici ai comunei Amarastii de Sus, din judetul Dolj, 228 sunt copii, care din 15 septembrie vor trebui sa mearga la scoala sau la gradinita. Problema e ca pentru nici unul din cele trei corpuri de scoala si nici pentru gradinita din sat nu s-a eliberat inca aviz sanitar. Primarul Dumitru Diaconu, de 60 de ani, edil peste maruntul sat din Campia Romanatiului inca din 1972, spune ca niciodata n-au avut un astfel de aviz din cauza calitatii apei potabile, dar ca, pana sa inceapa scoala, or sa-l aiba. „Nitratii si nitritii infiltrati in panza de apa freatica din cauza ingrasamintelor chimice folosite in agricultura sunt problema noastra. La primul strat de apa freatica, de la patru-cinci metri, depasesc de patru ori limita maxima admisa. Da' acu' am forat la al doilea strat de apa freatica, la 33 de metri, si avem aviz favorabil de la laborator”, spune increzator primarul. Partea rea e insa ca doar scoala mare, cu clasele I-VIII, are un astfel de put. Gradinita si celelalte doua scoli cu clasele I-IV n-au avantajul asta. „In perspectiva anului viitor, vom avea apa curenta in toata comuna”, isi promite lui insusi Dumitru Diaconu.
„Cine da Craiova pe Amarasti?”
Primarul are o experienta trista cu chimicalele astea. „Acum vreo doi-trei ani, am avut patru cazuri de sugari intoxicati cu nitrati din apa de fantana cu care li se facea laptele praf. Din fericire, au scapat”, povesteste Dumitru Diaconu. La unison cu primarul, profesorul de sport Dumitru Dinu, directorul scolii din comuna, enumera necazurile de care se lovesc: „A scazut numarul elevilor. In '86, erau de doua ori mai multi. Unii au plecat la oras si oamenii au imbatranit si nu mai fac copii. Apoi, mai sunt profesorii, din 14 bucati sapte sunt navetisti. Cazarea s-ar putea rezolva, in patru apartamente la bloc, dar cine da Craiova pe Amarasti?”, se intreaba cu naduf, pe doua voci, cei doi amarasteni pursange. Daca pentru inceperea anului scolar n-au prea mari emotii, in schimb gandul ca iarna se apropie le da fiori. Incalzirea se face pe lemne, numai ca salile de curs sunt mari si vechi, iar pe holuri nu sunt sobe, asa ca prichindeii or sa cam dardaie, ca in fiecare an de altfel. Bancile copiilor cu putina lustruiala ar putea intra lejer in categoria mobilierului de epoca. Si primarul, si directorul au invatat, acum peste 50 de ani, tot in bancile astea. Cu nostalgie, cei doi se asaza cuminti in cate o banca. Intr-un colt, o numaratoare cu bile din lemn pentru ciutanii de a-ntaia, pe care au folosit-o si ei la timpul lor, isi asteapta prafuita noii stapani. De la toamna, 14 boboci vor intra in clasa intai in vechea scoala din Amarastii de Sus. Are 110 ani si n-a fost reparata capital niciodata. Doar reparatii de spoiala. Cand intri in clase, parchetul, pus inainte de razboi, scartaie ascutit, deranjand carii in gaurile lor.
„Daca nu mor adultii, nu mor nici copiii!”
Nitratii si nitritii sunt la ei acasa si in panza de apa freatica de sub comuna Dobrotesti, la vreo cinci kilometri de Amarastii de Sus. Ciudat, insa nu se imbolnaveste nimeni. De aviz sanitar pentru cele doua scoli din sat, nici vorba. Dar primarului Horia Silviu Rosu nu-i e frica de perspectiva in care cursurile nu vor putea fi reluate. „Cum sa nu-i dea drumu' la scoala, dom'le? Ce, suntem in America? Acolo se face totu' legal. Aci, nu!”, se revolta primarul. „Cred ca avizul sanitar nu s-a obtinut pentru ca exigentele au fost prea mari. Sanepidu' vrea ca totu' sa fie OK, da' asta nu se poate!”. Apoi se lauda cu centrala termica pe lemne pe care doar ce a instalat-o in vara asta la scoala cea mare, de langa primarie. Cladirea, din 1930, e intretinuta. Directorul e cu treaba la judet. E programat sa ridice manualele scolarilor. Clasele curate isi asteapta locatarii. Buda in schimb e tot afara, ca la tara. Si copiii, si profesorii tot in fundul curtii isi fac nevoile. In scoala e o singura chiuveta, pentru uzul cadrelor didactice. Copiii se descurca cum pot.
Cealalta scoala, cea mica, ridicata in 1890, e gunoiul de sub presul primarului din Dobrotesti. O darapanatura unde invata picii din cursul primar. Era inchisa cu un lacat cat toate zilele. De parca ar fi ceva de furat din ea. Intr-un tarziu, apare un nene cu cheia. Interiorul e lugubru. Peretii – mucegaiti si podeaua putreda. Nici urma de vreo reparatie! Deasupra unei sobe, tavanul imbibat cu apa de la ultima ploaie sta sa cada. Primarul Rosu aici a facut opt clase. Tot in bancile care sunt in uz si astazi. Si tot din fantana, sapata in 1943, a baut si el apa. Pe atunci, apa era curata. Primarul nu vede insa vreun inconvenient: „Apa avem. Nu vad de ce s-ar inchide scoala. Cum nu mor oamenii mari, nu mor nici copiii”.
Dobresti Ð Dolj, aviz sanitar pentru cinci scoli, cu apa de la o fantana
La Dobresti, tot in Campia Romanatiului, dar vreo 25 de kilometri mai spre vest, pe directia Caracalului, situatia cu nitratii si nitritii din panza de apa freatica e trasa parca la indigo dupa Amarastii de Sus. Aici sunt cinci scoli in patru sate. „Principalele probleme la noi ar fi incalzirea si apa potabila”, spune directorul Paul Popescu, profesor de romana la baza. „N-avem apa potabila de calitate si incalzire centrala de-abia am pus in primarie”, zice si primarul Aurel Croitoru. Culmea e ca pe 28 noiembrie anul trecut au obtinut mult ravnitul aviz sanitar. Cam smechereste insa. Acum trei ani, au venit de la Sanepid si au luat probe de la scoala mare, cu clasele I-VIII, de la Politie si Primarie. Au spus atunci ca n-ar fi potabila apa din cauza nitratilor. Problema era aceeasi peste tot. Apa din primul strat de apa freatica era imbacsita de chimicale. Au forat dupa aia un put de 22-23 de metri, la fantana din fata scolii, pana au dat de al doilea strat de apa freatica. Au trimis apa la analize, a iesit bine si au luat si avizul sanitar pentru scoala. Distractia e ca trei dintre celelalte scoli au fantani cu apa tot din primul strat, iar una din satul Murta nu are deloc. Vin copiii la scoala cu apa de baut in PET-uri de Cola folosite. „Oricum”, spun la unison primarul si profesorul, „copii beau aceeasi apa si acasa, si la scoala”. In rest, scolile sunt ingrijite. Se cunoaste mana gospodarului. Desi veche de peste o suta de ani, pe deasupra si fara sursa de apa potabila, scoala din Murta arata acceptabil. „De ce sa le inchida, dom'le? Daca de-o viata functioneaza, merg oricum”, conchide sec primarul.
„Raport” de inundatie
Inundatia care a lovit comuna doljeana Rast pe 19 aprilie a.c. a afectat si singura scoala din localitate. Marturie in acest sens sta un asa-zis „raport”, scris cu creta pe o tabla dintr-o clasa de un invatator pe care l-a prins potopul in scoala. Panicat si speriat de moarte, omul s-a gandit sa lase un mesaj cu ceea ce s-a intamplat: „19 aprilie 2006. Apa la temelie, inundat interior pana la casa scarilor, spre est (25 cm), pana nu s-ar egala cu pragul clasei a II-a B. Raporteaza Mita Ion (fost invatator al acestei scoli)”. Pardoseala de la parterul scolii a fost iremediabil afectata. „Noroc cu un suedez cu un nume imposibil, de la fundatia umanitara "Salvati copiii", care s-a oferit sa ne repare gratuit podelele, tocaria, usile si sa ne zugraveasca”, povesteste Aretica Costencu, directoarea scolii din Rast. Normal, nici vorba de aviz sanitar. „Nitratii si nitritii din apa freatica, care si-asa erau de vreo sase ori mai mari, s-au amestecat cu continutul WC-urilor si fantanilor. Oricum, de la Revolutie incoace n-am avut niciodata aviz sanitar”, zice suparat primarul de Rast, Iulian Silisteanu. Asa ca la Rast toata lumea e afectata de lipsa apei potabile de calitate. Noroc cu o cisterna a Armatei, care in fiecare zi le aduce apa de la Bailesti!
Copiii de sub dud
„Problema la mine nu e neaparat cu scoala, care de bine, de rau va fi gata pe 15 septembrie, ci cu copiii care or sa-mi vina sa-nvete carte direct de sub dudul de langa containerul in care doarme impreuna cu ma-sa, tac-su si alti trei frati. Copilul pleaca cu grija de acasa. Ce putere de asimilare sa mai aiba? Intra in grija de mic. In loc sa-i fie glagoria lasata in pace sa-nvete franceza sau matematica, el pleaca stresat de mic”, se plange primarul Silisteanu.
Pe camp, langa containere, la vreo cinci kilometri de vatra fostei comune, o fantana sapata de curand asigura apa potabila sinistratilor. Trudind la cumpana fantanii sa scoata apa atat pentru cele doua fete ale ei, cat si pentru calul din gospodaria incropita langa container, Florina Guta, o olteanca trupesa la vreo 35 de ani, se vaieta incet: „O sa fie greu de astia mici la iarna, cand o da zapada, ca e cam departe scoala”. Nu stie ca un microbuz cu 16 locuri, cumparat de Inspectoratul Scolar din judet, o sa-i duca zilnic pe scolari la orele de curs. Fara sa o ajute la scosul apei si lenevind pe un bolovan, Doru Enea, si el localnic din Rast, se uita crucis la masina cu numar de Bucuresti si boscorodeste in barba: „Toti vin, se uita si pleaca, iar noi tot aici, pe camp, ramanem…”.
