Există, desigur, şi aleşi cu spirit patriotic, care şi-au educat copiii la şcoli din România, de stat ori private. Senatorul PDL Mihail Hărdău consideră că: „Aurul e aici, numai trebuie să ştii să-l găseşti”. Deputatul PDL Brânduşa Novac e indignată pe aleşii care-şi extrag copiii din sistemul public: „Nu poţi să fii demnitar să spui că legile statului sunt bune şi în acelaşi timp să faci exact invers.” Liberalul Ludovic Orban, al cărui copil e în clasa a 5-a la stat consideră că „demnitarii nu trebuie să aibă opţiuni preferenţiale: şcoli normale, colegi normali. Trăim în România.” Senatorul PDL Tudor Udriştoiu e de aceeaşi părere: „Dacă vrei ca copiii tăi să aibă o soartă în viaţă trebuie să ia şi pulsul străzii, unde e viaţa de jos. Să-l duci în privat unde trăieşte în afara realităţii cotidiene e cea mai mare greşeală”.
Deputatul din partea minorităţilor Varujan Pambuccian e adeptul necocoloşirii copiilor: „La noi e un obicei din tată-n fiu, de sute de ani să nu-ţi ajuţi excesiv fiul, că-l transformi în handicapat. La noi în familie e principiul: «după 18 ani pe picioarele lor»”. Iar deputatul PSD Marian Săniuţă are concepţii proletare: „Un adevărat om de stânga nu-şi poate permite ca copilul lui să studieze altundeva decât în ţară. Ceilalţi nu sunt oameni de stânga, sunt oportunişti. Oricât de sus ai fi în ierarhia politică, ca om de stânga n-ai bani să-ţi trimiţi copilul la şcoală în Elveţia. Al meu nu putea face două facultăţi în acelaşi timp aşa că a făcut una la stat şi una la privat, la Româno-Americană”.
Senatorul Anghel Iordănescu crede în şcoala românească, deşi pentru o vreme copiii săi au studiat şi peste hotare: „Ai mei au studiază şi au studiat întotdeauna la şcoli de cartier din România, cu excepţia perioadelor în care am făcut antrenorat în Arabia Saudită, Grecia şi Cipru, când luându-mi familia cu mine, am fost obligat să-i înscriu la şcoli din străinătate. Însă am făcut acest lucru doar pentru perioade scurte de timp şi exclusiv la şcoli publice.”
Hackerul de la Şcoala Americană
Alex Calcan a studiat toate cele 12 clase la Şcoala Americană (AISB), unde n-a fost întotdeauna chiar uşă de biserică: „Am avut şi probleme din cauza lui. Odată a fost penalizat la şcoală şi dat acasă pentru că a spart sistemul informatic de la şcoala americană. M-am luat de el: «Băi eşti nebun, fii constructiv».«Dar eram constructiv tată, doar că am găsit o breşă»”. Deşi a băgat în conturile AISB în jur de 150.000 euro în cei 12 ani de şcoală, profesorii l-au abordat destul de franc: „Într-a 11-a şi-a 12-a au un consilier care discută cu fiecare elev în parte şi-i ajută să conştientizeze ce traiectorie pot să urmeze mai departe. Ne-a chemat şi pe noi şi ne-a spus: «Vezi copilul tău ar putea să facă o facultate în Canada, în America sau în Anglia şi cam atât». I-am răspuns: «Nu, eu vreau să facă Oxford-ul, Harvard-ul şi Cambridge-ul». Mi-a zis: «Domnu Calcan, este exclus ca fiul dumneavoastră să poată să facă Cambridge-ul». Vă daţi seama că mi-au sărit nervii: «Cum domne? Viaţa mea, copiii mei, toţi banii i-am dat pe educaţie, cum? «Nu, pentru că iată, el în primul rând că ar fi trebuit să aibă 10 pe linie începând cu clasa 1 şi doi, e important să facă nişte studii superioare la un moment dat unde să poată să facă un progres şi să fie fericit că o să obţină nişte calităţi în plus. Dacă o să-l forţaţi să meargă la un Oxford sau la un Cambridge şi o să fie poate printre ultimii sau chiar rămâne repetent un an o să fie foarte dezamăgit şi o să-I distrugeţi ideea de a învăţa». Am fost foarte trist când mi-a spus chestia asta, dar cu timpul am început să-i dau dreptate”.
Hrebenciuc jr., un produs 100% al şcolii româneşti
Deşi a studiat la stat, Andrei Hrebenciuc spune că nu s-a simţit „tratat diferenţiat” din cauza influenţei tatălui său. A absolvit liceul Sf Sava şi ASE-ul din Bucureşti, după care s-a angajat în cadrul ASE-ului. Recunoaşte că a cochetat cu ideea de a studia la cea mai bine cotată şcoală de economie din lume, dar s-a răzgândit: „Am avut la un moment dat prin clasa a 11-a o idee de a merge la London School of Economics, dar după aia am abandonat. Mi-am dat seama că implică mult mai mult. Adică e o opţiune de viaţă. Am eu concepţia mea că odată ce-ai studiat afară, mă refer la la universităţile mari, nu la orice universitate din asta de care n-a auzit nimeni, părerea mea e că nu ar trebui să te mai întorci în România pentru că nici măcar job nu poţi să-ţi găseşti echivalent. La ce bun să faci un master pe piaţa financiară sau pe produse financiare când unele din produsele alea de nici nu există în România?”
Rodica Nassar are propriul ei Cambridge
Rodica Nassar are propria ei şcoală de lux, „Cambridge School”, varianta bucureşteană. De la bun început deputata şi-a instruit staful cum să se poarte cu fiica ei, aflată acum în clasa a III-a: „La mine e o situaţie specială. Pentru că soţul me are o şcoală particulară, e firesc că mi-am dus-o pe Yara la şcoala mea, la Cambridge. Am cerut de la început să nu aibă absolut nici un tratament special, că ar însemna să ne furăm căciula. E un copil care ia 100 de puncte numai pe merit, pentru că, mulţumesc lui Dumnezeu este foarte isteaţă. Nici să vreau s-o avantajez n-aş putea prea mult, pentru că sunt foarte multe teste care sunt trimise la corectat în Anglia, aşa că vin de acolo rezultatele, chiar n-am putea să le influenţăm”.
