Aproximativ 200 de oameni au participat şi au manifestat paşnic la Marşul Diversităţii, în cadrul penultimei zi a festivalului dedicat minorităţilor sexuale din România.
Pe ritmuri de house, dance sau pop, animaţi de DJ-ul Adrian Eftimie, membrii comunităţii LGBT sau pur şi simplu susţinători ai egalităţii, indiferent de orientarea sexuală, s-au afişat în spaţiul public „mândri şi hotărâţi să rămână”, după cum s-a exprimat europarlamentarul britanic Michael Cashman, prezent la paradă.
„We’re out, proud and not going to go anywhere” (Ne asumăm orientarea, suntem mândri şi nu avem de gând să plecăm nicăieri, trad.), au fost cuvintele europarlamentarului britanic, care a venit la marş pentru al şaselea an, însoţit de partenerul său civil, Paul.
În jurul orei 17.00, oamenii începuseră deja să se adune în Piaţa Unirii, la capătul tramvaiului 32. După ce treceai de baricade şi ţi se explica că acolo se ţine Marşul Diversităţii, erai întâmpinat de oameni zâmbitori, unii costumaţi, alţii, mulţumindu-se cu măşti colorate- argintii şi aurii. Mulţi dintre ei se cunoşteau deja, salutându-se cordial, iar unii nu vorbeau în limba română. Activişti, gay, lesbiene şi transgender, ambasadorii Statelor Unite – Mark Gittenstein şi soţia lui, Libby- şi ai Marii Britanii- Martin Harris- discutând cu presa, europarlamentarul Cashman şi partenerul său- mulţi ziarişti şi jandarmi- adunaţi pe trotuar, într-o zonă împrejmuită, au plecat, uşor-uşor, spre maşina de unde DJ-ul mixa cele mai noi melodii de pe piaţă. „Liberi să fim noi înşine” sunt cuvintele care pun în mişcare grupurile de oameni care forfotesc pe asfaltul încă fierbinte din Bucureşti.
Puţin după ora 17.00, un jandarm echipat până în dinţi de parcă avea să urmeze un bombardament ne anunţă să părăsim trotuarul şi să mergem pe stradă, pe un ton răstit: „E o dispoziţiune dată. Trebuie să mergeţi acolo. Nu e un loc sigur aici”, reţin din întreg discursul lui.
Şi, îndreptându-mă spre paradă, un voluntar mă îmbie cu un steag LGBT, adică în culorile curcubeului, şi un balon albastru. Toată lumea zâmbeşte, dansează şi împărtăşeşte păreri.
După scena mobilă, urmează dansatorii cu o coamă din baloane colorate, apoi susţinătorii LGBT din Statele Unite. „Stop the violence. LGBT are human rights” (Opriţi violenţa. Drepturile minorităţilor sexuale sunt drepturile omului, trad.). „British Embassy supports diversity”- era mesajul transmis de ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti şi de voluntarii englezi.
Pentru fiecare dintre voi, mai sunt zece acasă
Tineri, bătrâni, înalţi sau scunzi, copii, cu părul lung şi galben, pe jumătate raşi în cap, oamenii vorbeau şi zâmbeau. Nici o vorbă sau vreo privire ostilă, poate de la câţiva de pe margine, de dincolo de baricade, care nu ştiau ce atitudine să ia faţă de marş.
„Nu uitaţi că, pentru fiecare dintre voi, mai sunt 10 acasă”, se aude în boxe. În semn de aprobare, oamenii suflă din fluiere şi-şi ridică mâinile. De pe margine, fotoreporterii se înghesuie pentru cadrele cele mai bune cu Loredana, ambasadoarea comunităţii minorităţii sexuale din România, care dansează nestingherită cu Tudor Kovacs, directorul programului „Eu sunt!Tu?”.”E dreptul nostru să fim văzuţi, este un marş al normalităţii, în care îi valorizăm pe oameni pentru ce sunt ei, nu pentru orientare”, a explicat directoarea asociaţiei ACCEPT, Irina Niţă, care luptă pentru drepturile comunităţii LGBT.
„Eu am venit aici în numele iubirii şi pentru egalitate aşa cum suntem. Avem mai multe în comun. E mai important ceea ce ne uneşte decât ceea ce ne face diferiţi”, îmi explică zâmbind, cu ochii creionaţi în negru, Gregoria, în vârstă de 23 de ani. Şi Daniel (23 de ani), care poartă o mască argintie, îmi spune că participă pentru prima oară la Marşul Diversităţii şi cere dreptul la libera exprimare.
Heterosexual: „Sunt oameni ca şi noi”
„Noi vrem respect”, este scris pe o altă pancartă şi acesta este semnul sub care stă întrega manifestaţie. Oamenii sunt respectuoşi, amabili şi prietenoşi. Arată respect şi cer respect de la semenii lor. „Eu am venit aici să-mi susţin cauza. Sunt unii cărora le este ruşine”, îmi explică Alex, în vârstă de 21 de ani. Vasile, alături de care dansează, este heterosexual şi are 23 de ani. Este pentru prima oară la Marşul Diversităţii şi a venit aici pentru prietenii lui. „Sunt oameni ca şi noi”, îmi spune Vasile, zâmbind.
Pe Bulevardul Libertăţii, muzica răsună din ce în ce mai tare. Baloanele colorate se înalţă în aer. Unii, mai inspiraţi, au legat şi steguleţele în culorile curcubeului. Curioşii, puţini la număr, se opresc din drum şi se uită. Jandarmii de pe margine nu dau voie nimănui să se apropie prea mult. Doi taximetrişti privesc încurcaţi spectacolul, neştiind ce să creadă. „Mă uit şi eu ca la borcane. N-am nimic cu ei, nu fac eu legea”, îmi explică unul dintre ei, un bărbat trecut de 50 de ani.
„Uite, fată, homosexualii”
„Este nedrept şi imoral ca membrii comunităţii LGBT să fie excluşi, pentru orientarea sexuală diferită de a majorităţii. Este un marş politic, o revendicare a drepturilor”, arată Oana Băluţă, preşedinta organizaţiei pentru drepturile femeilor, FILIA, prezentă la marş.
18 ţări au semnat o scrisoare de sprijin faţă de comunitatea LGBT din România: Austria, Canada, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Grecia, Olanda, Spania, Suedia, Marea Britanie, Statele Unite, Ungaria, Israel, Croaţia, Australia şi Elveţia. Din România, singurul demnitar care a participat la Marşul Diversităţii a fost Remus Cernea.
Astfel, foarte puţine personalităţi publice din România au participat la parada gay. Remus Cernea, consilier de stat, a luat parte la Marşul Diversităţii în calitate de membru al Guvernului, după cum el însuşi a precizat, Catinca Roman a asistat de pe margine, Loredana a cântat noul imn al comunităţii LGBT. În Piaţa Constituţiei, curioşii din Palatul Parlamentului au ieşit la balcoane.
La 19.00 fix, muzica se opreşte. Doar până atunci era aprobarea de la Primărie. Oamenii se risipesc repede, în grupuri, jandarmii scrutează zona, pentru a-i feri de pericole. „Fără însemne, fără astea”, se aude vocea unui jandarm, care îl sfătuieşte pe un manifestant să scape de orice insignă sau steguleţ care ar putea indica cuiva că tocmai a particpat la un marş pentru drepturile omului. Probabil pentru că, în anii trecuţi, o parte din participanţi era agresată la încheierea paradei.
Ultimii voluntari se urcă în maşini. În staţia de autobuz de la Izvor, o tânără îi şopteşte prietenei ei: „Uite, fată, homosexualii”. Şi amândouă încep să glumească.
Marşul Diversităţii, organizat de Asociaţia Accept în cadrul GayFest, a avut loc astăzi, pe traseul Piaţa Unirii – Piaţa Constituţiei – metrou Izvor.
Citeste si Loredana Groza despre prietenii ei gay şi de ce a fost interzisă la TVR pe vremea lui Ceauşescu
