Majoritatea covârşitoare a absolvenţilor de ştiinţe politice este formată din femei. Cele mai multe dintre ele nu ajung niciodată să profeseze într-un domeniu care, în România, pare rezervat bărbaţilor.
În anul 2011, Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Bucureşti) are următoarea structură: în anul I sunt 120 de studenţi, dintre care 62,5% sunt fete, în anul al II-lea fetele sunt în proporţie de 77%, iar în anul al III-lea, de peste 80%. Situaţia este asemănătoare la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, unde numărul băieţilor studenţi este semnificativ mai redus decât al fetelor: aproximativ 22% de băieţi în anul I, 30% în anul al II-lea şi 27% în ultimul an (procentele reprezintă media participării din cadrul celor trei secţii ale facultăţii, respectiv română, engleză şi franceză).
Deşi absolvirea unei universităţi de ştiinţe politice nu te face politician, majoritatea studenţilor se înscriu la aceste facultăţi cu gândul de a urma o carieră politică, conform unui studiu al SNSPA.
Dacă priveşti însă spre partidele din România, observi că situaţia privind participarea femeilor este exact pe dos. Să luăm exemplul Birourilor Permanente Naţionale ale PSD şi PDL. În primul caz avem 3 femei, dintr-un total de 25 de membri (adică 12%), iar în al doilea caz 5 femei, dintr-un total de 44 (11,3%). Per total, în 2007, România avea o participare de 19% a femeilor în aparatul guvernamental, conform statisticilor realizate de Consiliul Uniunii Europene în mai 2008.
Astfel, apare întrebarea: Ce se întâmplă cu marea majoritate a fetelor absolvente de studii politice, în condiţiile în care, după cum observăm, politica pare o lume rezervată bărbaţilor?
De la politică la mall
Maria a absolvit SNSPA în 2009, iar acum îşi continuă studiile masterale. A cochetat cu clasa politică în timpul facultăţii, când a devenit membră în organizaţia de tineret a PDL. „Am intrat la facultate cu gândul: sunt tânără, vreau să schimb lumea! Şi cum poţi schimba lumea dacă nu de la nivelul decizional, al politicii?”. Experienţa din organizaţia de tineret a determinat-o pe Maria să renunţe la entuziasm: „După cei 3 ani în care am trăit politica pe pielea mea, scârbită fiind, am decis să mă retrag, la fel ca mulţi alţii. Părea că muncim mult, gratis, şi fără perspectivă”. Acum, asemenea majorităţii absolvenţilor universităţilor de ştiinţe politice, Maria nu mai doreşte să se aproprie de clasa politică. De 6 luni lucrează ca agent de vânzări într-un magazin din mall.
Potrivit unui studiu realizat de SNSPA pentru monitorizarea parcursului profesional al studenţilor, 69% din absolvenţii de ştiinţe politice susţin că primul loc de muncă pe care l-au ocupat nu a fost conform specializării şi doar 6,9% cred că folosesc în mare măsură competenţe dobândite în timpul anilor de facultate.
Discrepanţa între ceea ce înseamnă teoria de la facultate şi practica de la serviciu este considerată un fenomen general răspândit în România, care se aplică însă unor facultăţi mai mult decât altora. Miroslav Taşcu Stavre, unul dintre coordonatorii studiului, crede că motivaţiile fenomenului ţin, pe de o parte, de specificul universităţilor. Astfel, majoritatea celor care termină facultăţi de ştiinţe exacte ajunge să lucreze în medii ce corespund specializărilor, în vreme ce absolvenţii de ştiinţe umaniste riscă să se angajeze în zone care nu presupun o continuitate cu studiile. Un alt motiv este legat de aşteptările studenţilor. „Când aleg ştiinţe politice, studenţii vizează posturi în Parlament, Ministerul de Externe şi aşa mai departe. Pe parcurs se prind că facultatea nu pregăteşte miniştri, ci experţi. Sunt în jur de 30 de domenii pentru care absolvenţii de SNSPA dobândesc expertiză, printre care diplomaţia, ONG-urile, presa de specialitate, cercetarea. Pentru a intra în politică, nu e suficient să fii absolvent al Facultăţilor de Şiinţe Politice”, explică Miroslav Tascu, coordonator al studiului, precum şi profesor al Universităţii Bucureşti şi SNSPA. Dar de ce mai este nevoie?
Asistenta fostei profesoare de matematică
Ana Chiriţoi are 23 de ani, a absolvit Ştiinţe Politice în cadrul Universităţii Bucureşti în 2009, iar în prezent urmează studii masterale la SNSPA. În anul al II-lea de facultate s-a înscris în organizaţia de tineret a PDL, cu gândul de a vedea teorii din cadrul facultăţii puse în practică, iar la un an după aceasta a ajuns asistenta doamnei senator Mihaela Popa. Nu consideră însă că facultatea sau intrarea în organizaţia au condus direct la ocuparea postului din Senat. „Nu lucrez aici ca urmare a prezenţei mele în organizaţie de tineret. Sau cel puţin nu acesta este principalul motiv. Au contribuit mai mulţi factori, printre care facultatea, organizaţia de tineret şi norocul – doamna senator mi-a fost profesoară de matematică în liceu şi ne-am reîntâlnit în cadrul unei şedinţe PDL sector 4, când am discutat şi am făcut schimb de numere de telefon. După aproape un an, când a avut nevoie de un nou asistent, m-a sunat şi aşa a început colaborarea noastră”, îşi aminteşte Ana.
„Şansa unei femei în politică este ratată de la început”
Ana Chiriţoi se numără astfel printre puţinele fete care au reuşit să pătrundă în mediul politic. „Doamna senator pentru care lucrez încurajează tinerii şi în special tinerele femei să intre în politică. Însă mi se pare că mulţi ezită să facă asta. Cred că femeile evoluează mai greu în orice domeniu, dar mai ales în politică. Însă nu este imposibil”, spune aceasta.
La rândul ei, Ana Achimescu, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti în 2009, povesteşte că nu a avut niciodată intenţia de a intra în clasa politică românească. „Fetele nu intră în politică, din punctul meu de vedere, în primul rând pentru că nu cred că pot ţine piept «luptelor» şi în al doilea rând, pentru că văd în po-litică un domeniu pentru bărbaţi. Consider că şansa ca o femeie să se afirme în politică este în mare parte ratată de la început”. În prezent Ana lucrează pe postul de coordonator de proiect în cadrul Fundaţiei „Principesa Margareta”.
România, în topul ţărilor misogine
În întreaga lume trendul este ca bărbaţii să predomine numeric în domeniul politic, mai puţin în ţările nordice, unde situaţia este mai echilibrată. În Europa, România se situează la polul opus ţărilor nordice, fiind, cu excepţia Albaniei şi Maltei, cea mai misogină, mai sexistă şi patriarhală ţară din punct de vedere politic, potrivit teoreticienei Mihaelei Miroiu, profesor doctor în cadrul SNSPA. Studiile realizate de Comisia Europeană şi de UNDP (United Nations Development Programme) confirmă poziţia codaşă a României. Situaţia este mai rea chiar şi decât a vecinilor noştri, precum Bulgaria, Moldova, Ucraina. „Probabil faptul că suntem latini aduce un coeficient suplimentar de cultură macho României”, consideră Mihaela Miroiu.
Motivele, cred specialiştii, au explicaţii istorice şi sociale. „Gândiţi-vă că româncelor le-au fost recunoscute drepturile politice depline abia în 1946, sub presiunea ONU. Înainte, în cea mai democratică dintre constituţii (cea din 1923) erau trecute în rândul incompetenţilor legali, împreună cu minorii, cei cu dizabilităţi mintale şi puşcăriaşii”, ceea ce înseamnă că femeile nu au intrat în competiţie cu bărbaţii de pe poziţii egale, observă expertul în probleme de gen, Mihaela Miroiu. Totodată, modelul Elenei Ceauşescu a făcut electoratul român să fie reticent după 1989 faţă de posibila ascensiune politică a femeilor, conform Oanei Băluţă, profesoară în cadrul SNSPA şi FJSC, precum şi autoarea unor studii privind participarea politică.
„Studiile arată că atunci când femeile sunt majoritare într-un guvern, banii publici sunt alocaţi altfel: merg spre educaţie, sănătate, asistenţă socială”, conform Oanei Băluţă.
La nivelul discursului şi al cadrului normativ, în prezent, femeile nu sunt împiedicate de la participarea politică, admit experţii consultaţi de RL. „Din păcate, cadrul normativ nu interzice şi nici nu stimulează participarea femeilor. Iar desfiinţarea instituţiei care monitoriza implementarea legilor egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei (ANES) în 2004, sub guvernul Boc, nu mă face să fiu optimistă”, încheie specialistul Oana Băluţă.
Bărbaţi şi femei în UE
>>Rata de angajare a femeilor este în creştere, însă rămâne sub cea a bărbaţilor. Aceasta în condiţiile în care majoritatea studenţilor şi a absolvenţilor este alcătuită din femei.
>>Femeile continuă să câştige cu aproximativ 17,8% mai puţin decât bărbaţii pe ora de lucru.
>>Femeile sunt în continuare subreprezentate în structurile decizionale ale sectoarelor politice şi economice.
>>Riscul sărăciei este mai crescut în rândul femeilor.
>>Femeile sunt cele mai expuse hărţuirilor şi traficului uman.
(sursa: Comisia Europeană, 2011, www.ec.europa.eu )
69% din absolvenţii de ştiinţe politice susţin că primul loc de muncă nu a avut nici o legătură cu specializarea.
Ştiinţele guvernării
Prof dr Mihaela Miroiu spune că, pe lângă facultăţile de ştiinţe politice, sunt bine situate ca ştiinţe ale guvernării administraţia publică, dreptul, sociologia, ştiinţele comunicării sau relaţiile internaţionale.
„Iar în România absolvenţii acestor facultăţi sunt peste 70% femei. Dacă politicienii nu au astfel de studii trebuie ca măcar consilierii şi aparatul lor să fie foarte buni experţi”, consideră aceasta.
„Nu am bătut cu pumnul în masă”
Rodica Nassar, una dintre cele trei membre ale Biroului Permanent Naţional PSD, este în mediul politic de peste 15 ani şi recunoaşte că, în România, politica este o zonă rezervată bărbaţilor. „Personal, am avut mai tot timpul contracandidaţi bărbaţi. Şi am câştigat, fără să renunţ la feminitate, chiar aceasta m-a ajutat, am fost mai apropiată de oameni, nu am bătut cu pumnul în masă, am preferat atmosfera de familie”, crede aceasta.
