40 de trasee de mountainbike au fost realizate de o asociaţie de voluntari din Reşiţa numai în Munţii Banatului. Turismul cu pedale este totuşi în stadiul de experiment la noi.
Francezi, olandezi, germani, alte naţii au venit până în România pe bicicletă. Agăţat de portbagaj, zici că poată cu ei jumătate de casă. De la cort şi saci de dormit până la ustensile de bucătărie. Cicloturistul european este de vârstă medie şi vrea o vacanţă activă. Străbate Europa mai ales prin reţeaua Euro Velo. Pe lângă şosele, Europa e străbătută de numai puţin de 12 trasee pentru biciclete, de la nord la sud şi de la est la vest.
Nu toate sunt de asfalt, pot fi şi de piatră, şi de pământ. Unul dintre cele mai importante este Euro-Velo-6. Porneşte tocmai din Germania, coboară spre Austria, traversează Ungaria, virează spre Serbia şi Croaţia, pentru ca apoi să urmeze linia Dunării până în Deltă. Turistul are la dispoziţie o hartă, care îi arată nu numai pe unde s-o ia, dar şi ce obiective istorice, economice, lacuri, baraje, alte lucruri speciale poate să întâlnească în drumul său. Plus de asta, are GPS-ul. La noi, cicloturismul este încă la nivel de „joacă”. Dar unii au început să ia foarte în serios treaba asta.
40 de trasee în opt ani
Am descoperit o asociaţie de voluntari, la Reşiţa, care promovează Munţii Banatului, prin forţa pedalelor. Câteva zeci de tineri, reuniţi în Asociaţia „Bike Attak”, au reuşit să stabilească nu mai puţin de 40 de trasee de mountainbike. „Am vrut să scoatem din anonimat drumuri de o reală frumuseţe din Banatul Montan. Turismul e o şansă pentru zona asta, pe care o poţi descoperi cu ajutorul bicicletei”, ne-a explicat şeful asociaţiei, Cătălin Gavrilă. Sediul organizaţiei e într-un bloc de nefamilişti, la mansardă. De cum intrăm la voluntari, peisajul cenuşiu al imobilului se schimbă brusc, în culorile vii ale centrului lor. Câteva biciclete pe un culoar, hărţi de-a lungul pereţilor. Au şi un atelier unde pasionaţii de mountainbike îşi pot repera gratis „vehiculele”. Cătălin şi alţi 30 de tineri au pornit asociaţia în 2003, „pe vremea studenţiei”. Acum el e absolvent de Drept, dar pedalatul i-a intrat pur şi simplu în sânge. „Nu e săptămână în care să nu ne strângem mai mulţi şi să pornim pe unul din trasee„, se laudă tânărul.
Indicatoare furate
Ni se prezintă o hartă a Banatului Montan, cu cele 40 de trasee pentru biciclişti. E şi o amintire neplăcută în toată povestea asta. Voluntarii au muncit mai bine de o jumătate de an, în 2005, să pună indicatoare pe 16 dintre traseele montane din Caraş-Severin, dar şi pe alte şase drumuri pe unde poţi merge pe două roţi, în judeţul Timiş. Ajutor le-a venit de la Asociaţia „Tinerii prieteni ai naturii” din Timi¬şoara şi Asociaţia „Cogito” din Reşiţa, cu sprijinul financiar al Fundaţiei pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc. Au fost montaţi, în total, 252 de stâlpi, fiecare cu câte o tăbliţă, conţinând informaţii esenţiale pentru călători. Să ştii pe care potecă s-o iei, să ajungi unde ţi-ai propus. Dar după tot acel efort, în cîteva luni tăbliţele au dispărut. Furate sau distruse. „Nicio autoritate locală din zonele unde fuseseră montate plăcuţele nu şi-a luat responsabilitatea de-a avea grijă de ele”, constată acum cu regret şeful de la „Bike Attak”.
GPS cu ajutorul austriecilor
În schimb, sunt turişti, majoritatea străini, care iau legătura cu asociaţia din Reşiţa. Vor să străbată Munţii Banatului pe bicicletă. Asociaţia le pune la dispoziţie un ghid, dacă marcajele de pe teren nu mai există. E însă şi o veste bună – alternativa la indicatoarele din tablă sau lemn este GPS-ul. O firmă austriacă, specializată în cartografiere, s-a oferit să rezolve, gratuit, problema asta, chiar în acest an. Astfel că, din 2012, turistul care va dori să străbată Munţii Banatului cu bicicleta va avea la dispoziţie, din partea Asociaţiei „Bike Attak”, un nou ghid, de data asta virtual. Pe lângă harta cu toate cele 40 de trasee, va fi şi un CD cu track-uri de GPS, ca să te poţi descurca singur pe drumul pe care vrei să-l urmezi. Nici o firmă de turism din România nu s-a alăturat efortului pe care îl fac austriecii, am aflat de la asociaţia voluntarilor din Reşiţa.
Trasee de 80 de kilometri
Deşi nu foarte înalţi, Munţii Banatului oferă călătorului un spectacol de vis. Te urci pe bicicletă şi urmezi povestea fostelor exploatări miniere, pornind din Reşiţa şi ajungând la Doman, apoi spre Lupac, Dognecea, Ocna de Fier, Gârlişte, Ciudanoviţa, Anina, Cărbunari. Dacă te ţin puterile, pentru că acesta e unul dintre cele mai lungi trasee, ai nevoie de trei zile pentru a cunoaşte toate locurile. „În fiecare sat există oameni dispuşi să primească în gazdă călători”, suntem asiguraţi de Cătălin, care cunoaşte deja zonele astea, ca-n palmă. Există şi un traseu al lacurilor. Vizitezi, pe parcursul unei singure zile, lacul Secu, aproape de Reşiţa, apoi te îndrepţi spre lacurile Breazova, Gozna, Trei Ape, Poneasca.
Majoritatea traseelor au cam 40 de kilometri lungime. Sunt unele şi de 80 de kilometri, altele mult mai scurte, de 12 kilometri. Unul dintre traseele scurte porneşte din Reşiţa, spre Valea Berzeniţa, până pe dealul Câlnicului. Alt drum care nu necesită mult timp este din Garnic, spre morile de apă din Upetra. Rutele au fost astfel concepute încât să aibă segmente de diverse grade de dificultate. Nici să oboseşti prea tare, dar să simţi totuşi că „munceşti” la pedale. Dar ce mai contează oboseala, când ai ocazia să străbaţi o serie de parcuri naturale, în acest colţ de ţară – Cheile Nerei, Cheile Caraşului, Domogled – Valea Cernei, Semenic, Porţile de Fier. Şi nu numai atât. Poţi cunoaşte un întreg evantai de obiceiuri, aici fiind comunităţi de cehi, germani, croaţi, sârbi, unguri. Mai mult, sudul Banatului reprezintă cea mai dezvoltată zonă, în privinţa marcajelor turistice. Chiar localnicii s-au implicat în treaba asta, montând indicatoare pe drumurile care fac legătura între satele locuite cu preponderenţă de cehi – Sfânta Elena, Eibenthal, Şumiţa, Garnic, Bigăr, Ravenska. Şi mai e ceva – sătenii au grijă ca indicatoarele să nu dispară, pentru că sunt interesaţi ca turiştii să ajungă până la poarta lor.
2.000 de pasionaţi români
Turismul pe bicicletă, în România, e încă la stadiul de „experiment”. Dacă sunt, în toată ţara, vreo 2.000 de oameni legaţi serios de mountainbike – ni se dă o cifră optimistă. „Am fost, anul trecut, la un eveniment cicloturistic în Austria, la care au participat 20.000 de oameni”, povesteşte Cătălin. Austriecii au sute de kilometri de trasee pentru biciclişti. În munţi, treci peste râuri şi prăpăstii, fără probleme, fiind amenajate podeţe şi parapeţi – îşi aminteşte el experienţa austriacă.
„Şoseaua” românească a cicliştilor
Un proiect important de cicloturism, început în 2008, e legat de traseul Euro-Velo-6, bine pus la punct în partea sa occidentală, prin hărţi, GPS, marcaje pe teren, cu implicarea auto¬rităţilor din Germania şi Austria. Ungurii s-au apucat şi ei de treabă, în 2006. La fel au făcut sârbii şi croaţii. Doar partea româno-bulgară a coridorului ciclistic era „în aer”. Astfel că voluntarii din Reşiţa, Clubul Cicloturistic din Cluj şi Asociaţia „Prietenii naturii” din Tulcea, au demarat acţiunea de cartare a drumului, la care se adaugă documentarea – pentru că trebuie să prezinţi călătorilor, pe materiale tipărite, ce locuri pot vizita în voiajul lor, de-a lungul Dunării. Apoi montarea indicatoarelor. Aici e o problemă, ne spune reşiţeanul Cătălin Gavrilă. Fiecare ţară are marcajele ei cicloturistice. La noi, nici acum nu e reglementată chestiunea asta. „Ne-am unit mai multe asociaţii de profil din ţară, am trimis autorităţilor machete de indicatoare, dar n-am primit nici un răspuns, până în acest moment”, zice Cătălin. Oricum, marcajele folosite la noi respectă toate cerinţele europene. Reşiţenii au montat indicatoare pentru Euro-Velo-6 pe sectorul Naidăş – Moldova Nouă – Orşova – Turnu Severin, cu ajutorul Serviciului Salvamont Caraş-Severin şi Parcului Naţional Porţile de Fier.
Maratonul mountainbike
Ce mai este de făcut, de-acum încolo, e ca şi românii să descopere, pe bicicletă, frumuseţile propriei lor ţări. Tocmai de aceea reşiţenii de la „Bike Attak” au înrădăcinat deja o tradiţie în Banatul Montan – maratonul mountainbike – care în acest an se va afla la cea de-a şaptea ediţie. Cu începere din 7 august. Anul trecut, la eveniment au participat 430 de concurenţi. Şi ce e cel mai important – majoritatea sunt români.
Am vrut să scoatem din anonimat drumuri de o reală frumuseţe din Banatul Montan. Turismul e o şansă pentru zona asta.
CĂTĂLIN GAVRILĂ, preşedinte Asociaţia Bike Attak
