Sâmbătă spre duminică, zeci de mii de bucureşteni au pornit într-o frenezie să vadă cât mai multe instituţii de cultură la Noaptea Muzeelor. Cum ar fi să le vezi pe toate?
Ies la fugărit muzee, la fel ca toată floarea Bucureştiului. Doar că eu duc lucrurile până la capăt: vreau să merg la toate! Desigur, nu o să apuc să văd mare lucru, în unele n-o să pot nici intra din cauza aglomeraţiei. La un calcul sumar, am la dispoziţie doar 20 minute/muzeu, în care intră şi transportul. Dar, mergând la atâtea muzee, poate o să se lipească puţină cultură şi de mine.
Cursa contra-cronometru după muzee
Sună ilogic, dar e la modă. Mai sună şi imposibil, însă e doar o chestiune de planificare. Cu harta bucureştiului în faţă, ordonez muzeele după ora la care se închid şi desenez un traseu cu carioca. Apoi îmi curăţ bicicleta, îi umflu roţile, îi pun faruri şi vitezometru.
Noaptea Muzeelor începe la şase seara, dar pornesc cu două ore întârziere, ca să nu am un avans nedrept faţă de generaţia tinerilor molatici. Fac un playlist de Chopin şi Dvořák, să pătrundă mai uşor cultura în cap, şi încep cursa contra-cronometru.
20.19 Piaţa Revoluţiei: Haosul a început deja la muzeele din centru. Poliţiştii dirijează maşinile în jurul cozii de la Muzeul Naţional de Artă. Labirintul despre „rânduiala vieţii”, pus la cale de Muzeul Ţăranului şi Antipa, a strâns şi el un rând şerpuit până departe.
20.24 Centrul Cultural ArtSociety: Vizitatorii sunt foarte impresionaţi de clădire – Palatul Cesianu-Racoviţă, construit înainte de 1900 după model renascentist şi proaspăt restaurat. „Mişto şi tablourile astea”, îi zice un tânăr cu rucsac prietenei înainte să o tragă spre alt muzeu.
20.49 Muzeul Cotroceni: Un batalion de oameni stă încolonat pe deal. O iau pe contrasens ca să-i depăşesc, mă caţăr pe bicicletă proptit de zidul Cotroceniului şi abia atunci reuşesc să cuprind cu privirea tot alaiul de la porţile palatului.
21.03 Muzeul Militar: Copiii săraci care locuiesc în casele din zonă mişună printre arme, ţipând că o să-şi ia aruncătoare de grenade când o să se facă mari, să nu se mai lupte cu beţe, ca acum. Părinţii lor şi-au amenajat pe trotuar propriul eveniment cultural, cu bere şi seminţe.
21.17 Muzeul de Geologie: Grupuri de oameni s-au strâns în faţă la Muzeul Ţăranului şi Antipa, fără să ştie că ambele s-au mutat pentru o seară în Piaţa Revoluţiei. Distracţia principală e alergatul prin faţa stropitorilor. Cei care se plictisesc îngroaşă rândurile la Geologie.
Pe străduţele cu nume de capitale din cartierul Dorobanţi nu funcţionează becurile. Mă rătăcesc printre vile şi pierd 10 minute preţioase.
21.32 Muzeul Hărţilor şi Cărţii Vechi: Aerul e încins de la oamenii care se concentrează la hărţi. Câţiva jandarmi veghează ca atâta cultură să nu degenereze în violenţe. Unul dintre ei se documentează dintr-o hartă despre Răscoala din 1907.
21.54 Muzeul Aviaţiei: O iau la goană pe Barbu Văcărescu şi ajung aproape de Pipera, unde se ascunde nesemnalizat Muzeul Aviaţiei. Evit în ultimul moment coliziunea cu un avion invizibil (în beznă). Noroc că au blitz aparatele foto, altfel fetele pe tocuri n-ar fi avut cum să se pozeze cu elicopterele de luptă.
22.34 Fundaţia Culturală Greacă: Traversez oraşul până pe Pache Protopopescu, unde nimeresc în toiul unui discurs al Zoei Petre despre democraţia ateniană în relaţie cu arta grecească.
22.46 Muzeul Vasile Grigore: Jandarmii detaşaţi la muzeul pictorului Vasile Grigore sunt iubitori de artă, contemplă îndelung o colecţie de icoane pe sticlă.
22.55 Fundaţia Löwendal: Într-o clădire cu aspect de ambasadă de lângă parcul Ioanid, un tip în pulovăr cântă la un pian vechi, privit de un public înmărmurit ca portretele de pe pereţi. „Superb loc!” discută nişte doamne în curte. „Dacă nu era noaptea asta, nu l-am fi descoperit.”
23.13 Muzeul Literaturii: Pe bd. Dacia se aud chiuituri. Credeam că vin de la birtul cu manele de lângă Romană, dar veneau fix de la Literatură. „Dragostea e ca o râie, te mănâncă şi-n călcâie”, cântă un tip cu pălărie şi papion vintage, înconjurat de poze cu Cioran. Inspirat de asta, un tip cu o fetiţă în cârcă îi povesteşte despre daimonul lui. Supraveghetoarea dintr-o sală oftează privind într-o carte – „Cine mai vorbeşte aşa frumos azi?”.
23.30 – Observatorul Astronomic: Prin centru e trafic ca-n miez de zi. Ca să găseşti Observatorul e de ajuns să urmăreşti coada care începe să se contureze încă din Piaţa Romană. Dube de jandarmi şi motociclete cu trei roţi ale Poliţiei flanchează mulţimea. „La Observatorul Astronomic e o coadă astronomică”, constată un tânăr cu lanţ la gât. „Hai la Literatură, sigur nu-i înghesuială, ăia au pânze de păianjen la uşi”, continuă el, fără să ştie ce paranghelie avea loc la Cioran.
00.00 Palatul Şuţu: Atracţiile principale sunt scara veche de lemn şi oglinda imensă, în care se pozează grupuleţe de adolescenţi năduşiţi. Cu cât te sufoci mai mult, cu atât simţi că devii mai cult.
00.21 Curtea Voievodală: După ce fac un traseu offroad prin mocirla imensă din faţa Hanului lui Manuc, cobor pe scările şubrede şi mă plimb prin beci, unde un poliţist îi explică în engleză unui străin ceva despre Vlad Ţepeş.
00.40 Muzeul de Istorie are pe scări un fel de bazar. Nu lipseşte standul de Kürtős Kalács, probabil o referinţă la cucerirea Budapestei de către armata română în 1919.
01.02 LC Foundation e o galerie dintr-un apartament de bloc de la Universitate. La parter sunt interogat de administrator, iar sus găsesc o galerie minimalistă şi pustie. De după o uşă se aud ţipete şi râsete, dar nu mă încumet să investighez.
01.19 Cimitirul Bellu: Pe poarta plină de cruci tocmai intră o ceată de biciclişti şi merg pe o alee flancată de sute de lumânări roşii. Lângă biserică răsună muzică flamenco, iar pe aleile cu locuri de veci nu e mult mai linişte. Băieţi în tricouri mulate sar urlând de după cruci. „Ce te-ai speriat aşa?” îi zice unul prietenei. „La cât de scump e un loc la Bellu, n-o să te bage nimeni cu forţa.”
02.05 Galeria Anaid trebuia să fie închisă când am ajuns, dar lumea stătea la o bere pe terasă şi nu părea să fie pe ducă.
02.15 Arhivele Naţionale au o expoziţie despre reţete culinare. Aud ceva despre bucate bine perpelite şi mă ia ameţeala de foame.
02.32 Muzeul de Artă Contemporană: E coadă mare la Casa Poporului, dar nu ca în ceilalţi ani. Mulţi renunţă şi se odihnesc pe trepte.
03.08 Muzeul George Enescu: Doamna de la intrare are ochii umflaţi de somn, dar explică tuturor ce frumuseţi pot găsi în muzeu. Enescu rasună dintr-un casetofon cu portretul lui deasupra şi nimeni nu scoate o şoaptă. Tinerii se rotesc prin săli zâmbind obosiţi.
03.35 Biblioteca Centrală Universitară: Fac un tur al bibliotecii, prin toate sălile frumos restaurate după ce au fost distruse cu napalm la revoluţie. Pe geamuri se văd ultimii tinerii vânători de muzee odihnindu-se pe bordurile din Piaţa Revoluţiei. Cobor la coada calului lui Carol şi constat uimit că discută despre minunăţiile pe care le-au văzut prin muzee.
După 8 ore, kilometrajul bicicletei îmi arată 50 km şi în carneţel sunt tăiate de pe listă toate cele 23 de muzee. Pentru asta am încălcat toate regulile de circulaţie, dar o iau ca pe o dizidenţă culturală. La finalul călătoriei nu mă simt mai cult, dar cu siguranţă sunt mai entuziast să cunosc lumea. Şi mort de oboseală.
