Nu departe de Cigmau, satul natal al lui Ioan Budai Deleanu, dupa 250 de ani de la nasterea Tiganiadei, satra este inca aidoma celei descrise de carturarul Scolii Ardelene. Un grup de tigani (nu le place sa fie numiti rromi) framanta lutul aflat din belsug pe malul Muresului si-l transforma, dupa arderea in cuptoare empirice, in caramizi. Saracia in care traiesc mesterii caramidari este socanta, dar tiganii refuza sa-si schimbe modul de viata, pentru ca sunt strans legati de obiceiurile ancestrale. In secolul XXI, un tanar vrea sa-si construiasca casa din caramizile fabricate cu propria-i mana. Saracia in care traieste nu-i ofera alternativa.
O caramida „tiganeasca” din lut ars costa 6.000 de lei vechi. „Atata a costat si anul trecut, si cu un an inainte. Oamenii nu au bani sa-si faca case. Daca tinem la pret, nu vindem nimic. Vindem la amarati, aia care au bani multi nu vin sa cumpere de la noi”, spune Armand Putuca, bulibasa coloniei de caramidari. Tiganii sunt foarte comunicativi si bulibasa este gata sa destainuie secretul fabricarii caramizilor, bucuros ca in sfarsit o sa apara si el la „foaie”.
Sclavi pe propria „mosie”
Fabricarea caramizilor nu este deloc usoara. La „lutarie” (locul unde produc caramizile) munceste toata comunitatea de tigani, de la puradeii care abia au invatat sa umble si pana la batrani. Fiecare stie clar ce are de facut si nimeni nu-l incurca pe celalalt, altfel „procesul tehnologic” ar avea de suferit. Familiile de tigani se duc la „lutarie” inainte de cantatul cocosilor. Rasaritul ii prinde pe malul Muresului. Cei mici aduna de pe malul apei lemne pentru foc, cei mai mari sapa in „carierele” de lut si argila extrasa o cara in gropi speciale, unde va fi framantata cu picioarele de femei. In prealabil, gropile sunt umplute cu apa carata din Mures cu bidoane de 60 de litri de catre cei mai zdraveni dintre tigani. Odata obtinuta, pasta de argila este turnata in forme de lemn si lasata la zvantat.
Mesterii caramidari ridica cuptoare din caramizile „crude” si fac focul in interior pentru a le arde. Deschiderea bulibasei catre presa se opreste inainte de operatiunea de ardere a caramizilor. Cat de puternic trebuie sa fie focul si cum se ard caramizile este un secret pe care numai el si un tanar din familie il cunosc. „Asta e secretul de fabricatie. Doar noi il stim si nu putem sa-l spunem altora. Ne pierdem painea”, spune Augustin Ilie Trandafir, ucenicul bulibasei. Intr-o zi de munca, tiganii reusesc sa arda peste 400 de caramizi. Programul de lucru se termina tarziu, dupa ce apune soarele, iar tiganii sunt multumiti ca mai pot castiga cativa bani, in ciuda muncii grele.
Un singur vis – o casa ca domnii
In colonie, tiganii duc un trai asemanator celui din Evul Mediu. In colibe injghebate din lut si cartoane traiesc mai multe familii. Porcii si gainile locuiesc la gramada cu oamenii. Copiii, dezbracati din mai pana in octombrie, alearga printre oratanii. Nimeni nu are curte sau gard, toti sunt o mare familie care-si imparte necazurile si rarele bucurii. Bolile si le trateaza singuri, iar scoala este doar o cladire pe langa care trec cand merg la Primarie dupa ajutorul social.
Numai o caroserie de Trabant, din care e improvizata o sareta, aminteste ca tiganii traiesc in secolul XXI. Ucenicul bulibasei vrea insa sa-si construiasca propria-i casa, numai pentru el si Roxi, viitoarea lui sotie, cu camere de locuit, bucatarie si o baie. „Am visat intotdeauna sa am o casa ca domnii. De doi ani muncesc pentru ea. In toamna asta ma insor si vreau sa stau in casa mea”, isi dezvaluie Augustin Ilie Trandafir visul sau. Tanarul se grabeste sa termine macar constructia unei camere si a bucatariei pana la venirea toamnei. Viitoarea mireasa strabate zilnic aproape doi kilometri pe jos pentru a-i aduce de mancare. Pentru fundatia casei ei mai au nevoie de ciment, dar Ilie spune ca a rezolvat aceasta problema pentru ca a gasit un client care-i da ciment la schimb pentru o parte din caramizile fabricate de el.
Primaria din Geoagiu il va ajuta sa obtina lemnul de care are nevoie constructia, dar dupa ce va termina fundatia casei. Baiatul stie doar sa fabrice caramizi, el este aproape analfabet, mai citeste din cand in cand silabisind. Tanarul mai are inca noua frati mai mici, iar mama sa l-a parasit inca de cand era in scutec. A fost crescut de bunici, insa si acestia s-au prapadit. Toamna, cand se termina sezonul caramizilor, Ilie lucreaza cu ziua pe la sateni, iar acestia ii dau in schimb produse agricole.
