Între maşini e un fel de platformă de beton pe care stă un apartament comunist redus la esenţial: o sufragerie, o bucătărie şi un balcon sunt îngrămădite în câţiva metri pătraţi, fix de câţi care nevoie omul sovietic să-şi desfăşoare activitatea. Pereţii exteriori sunt retezaţi, vezi totul înăuntru, ca într-un acvariu cu oameni. Pe nişte sfori sunt rufe la uscat, cu mesaje ca „Prea multă informaţie, prea puţină participare”, „Oare s-a spus totul?”, „A fost şansa noastră de a face ceva”.
Arta nouă se autosusţine vânzând „compot pentru cultură” la 1,2 lei paharul
În acvariu nu stă omul sovietic, ci patru tineri care arată ca nişte punkeri îmbrăcaţi cu ce-au găsit mai bun prin casă. Doi au chitare, unul bate la o tobă africană şi ultimul stă în faţa microfonului cu mâinile-n buzunare. Se prezintă ca „un fel de artist de la un fel de asociaţie, care face un fel de protest în vânt”. Apoi cântă. În spatele lor, în bucătărie, o fată vinde „compot pentru cultură” la 5 lei moldoveneşti (1,2 RON) paharul. Pe paharul cu compot fierbinte sunt scrise cuvinte-cheie: justiţie, protest, puternici. Cumperi, bei şi susţii cultura moldovenească într-o vreme în care e părăsită şi de autorităţi, şi de public care s-o aprecieze.
Sediile artei contemporane: un subsol de bloc şi un chioşc
Arta contemporană moldovenească îşi are sediul într-un subsol de bloc dintr-un cartier al Chişinăului, cu conducte pe tavan, împărţit între un birou şi un spaţiu de expoziţie. Locul e botezat ArtHotel şi s-a lansat în 2008 cu un proiect al lui Dan Perjovschi, ale cărui desene de pe pereţi au rezistat până acum. „Hotelul” aparţine Asociaţiei Tinerilor Plasticieni din Moldova – Oberliht, fondată în 2000 de vreo 15 studenţi la facultatea de arte. Unul dintre ei e Vladimir Us, un tânăr cu fular de artist, directorul de proiecte al ArtHotel. De la el aflu că ghereta de pe strada Bucureşti e de fapt un proiect artistic numit CHIOŞC, finanţat de Fundaţia Culturală Europeană, în care se organizează rezidenţe artistice şi evenimente.
„E un paradox: noi am pornit în scopul rezolvării problemelor tinerilor artişti, ca să le oferim spaţiu să expună, spre a-i integra în circuitul internaţional.” Asociaţia i-a integrat aşa de bine, că mulţi au plecat cu totul în străinătate. Dintre studenţii la arte care au fondat Oberliht au rămas patru-cinci, restul au plecat sau se ocupă de altceva. Iar colaboratori noi se găsesc cu greu: „Am ajuns la situaţia că nu e o cerere locală, nu e dorinţa asta exprimată de tineri, din cauza educaţiei care nu ţine cont de actualele tendinţe din lume. Unui tânăr de la facultatea de arte nu i-ar părea interesant ce facem noi. Nu sunt profi care să le spună: «uite că se poate şi aşa ceva»”, spune Vladimir. Aşa că Oberliht a ajuns să colaboreze mai mult cu artişti străini decât locali.
Arta contemporană are un public de 50 de persoane
„Publicul e foarte îngust, până-n 50 de persoane. Vine cine e-n Chişinău, cine poate – voluntari în diverse programe, artişti, activişti”, spune Vladimir Us. Sunt mai mulţi oameni în străinătate care urmăresc arta din Moldova decât în ţară. Toate proiectele sunt traduse în engleză şi puse pe Internet, apoi popularizate de artiştii străini care le-au realizat. Ar fi destul public, spun ei, dacă arta contemporană ar fi popularizată şi dacă ar primi ceva bani de la autorităţi. „Din ’91 încoace, cultura a fost pusă la capăt. Nu există program de finanţare, nu există instituţii”, spune directorul Oberliht. Banii vin din finanţări externe. Aşa că fac acţiuni artistice de genul „supă pentru cultură” sau cea cu compotul, din care se strâng şi nişte bani.
Artiştii dezertează din Chişinău
Nici discursul artistic nu e lipsit de probleme, deşi situaţia politică şi socială din Moldova, la un an după revolta tinerilor, e aşa alambicată că dă în suprarealism. „Se lucrează cu moştenirea istorică”, spune Vladimir Us. „Dar politica la noi e atât de populistă că nu ai o bază solidă pe care să faci un discurs artistic. «Vă dăm cârnaţi ca să ne votaţi.» Care mai poate fi statement-ul artistic la chestia asta?” Deşi e dezertat de artişti, Chişinăul devine pentru cei plecaţi o sursă de inspiraţie. Scriitorul Vasile Ernu, autorul romanelor „Născut în URSS” şi „Ultimii eretici ai imperiului”, şi-a construit întregul discurs pe ciocnirile dintre comunism şi capitalism. Alexandru Vakulovski scrie despre relaţiile dintre români şi basarabeni în trilogia de romane „Letopizdeţ”. Cântăreaţa Alexandrina Hristov, foarte apreciată la Bucureşti, cântă cu accent despre moldovenii răspândiţi prin lume. Tumultul Chişinăului se prezintă, deci, foarte ofertant artistic. Imediat ce ai plecat din el.
