Insula avea peste patru hectare. Acum, din cauza ploilor si a apelor care au muscat din mal, nu mai are nici trei jumate. In afara de biserica, clopotnita, un paraclis, o statuie oribila si doua case cu acareturile aferente, nu mai exista nici o constructie. Mai sunt cateva animale si o poiata cu oratanii. Oficial, „asezarea”, atestata documentar inca din secolul al XIV-lea, are un singur locuitor: un popa. Neoficial, mai are unul, temporar: un argat care face si pe clopotarul. Numele ei este Sfanta Manastire Snagov „Vlad Tepes”, cu hramul „Intrarea Maicii Domnului in Biserica”. Este locul in care se spune ca se odihneste cel indeobste cunoscut sub numele de Vlad Dracul sau, mai simplu, Dracula.
Recensamant de manastire
Nea Dumitru Sulugiuc are 47 de ani si e din Andrieseni, judetul Iasi. De zece luni il sprijina pe staretul, de doar 39 de ani, Varahiil Banateanul, la gospodarirea manastirii. Ii cam place sa traga la masea, da' il tine parintele din scurt. „Sunt multumit. Imi da casa, masa si doua milioane pe luna”, zice nea Dumitru. Cat e ziua de lunga raneste la grajdul vitelor, da de mancare la pasari, tunde iarba, face pe barcagiul pe o lotca veche cu vaslele rupte si, cand e slujba, trage clopotele de la biserica. Are companie selecta. O haita de catei peste care tartore este dulaul Pufi. O vaca – Fulga, si vitica ei – Milka. Un tap, pe nume Max, si haremul lui de doua capre botezate Steluta si Tilica, impreuna cu un ied inca fara nume. Patru oi, vreo suta si ceva de gaini si rate, si o familie de iepuri cu opt pui intregesc parcul zoo de pe insula. In singuraticul si straniul habitat traiesc cu totii, oameni si animale, intr-o simbioza aproape perfecta.
Opt ore rugaciune, opt munca si opt odihna
Linistea ecosistemului insular e tulburata din cand in cand de barcile si iahturile potentatilor care si-au facut vile pe malurile lacului. „Io le zic cosciuge plutitoare”, zice nea Dumitru, aratand cu mana catre o salupa ce da ocol insulei. „Mai deunazi era una in curu' gol intr-o barca. Se schimba, nu-s' ce facea! Da' n-am io timp sa ma uit pe lac…”. Nu-i prea plac vecinii. Mai ales cei din vestul insulei, de langa debarcader: „Toata mizeria o arunca acolo langa ponton. Mai mare rusinea. Vin strainii si ne facem de ras. Noi avem o groapa de gunoi tocma-n fundu' insulei (n.r. – vest) si cand se umple ii dam foc”. In rest, turistii vin doar vara. Iarna se intampla sa ramana izolati cu saptamanile. Gheata e prea subtire sa mergi pe ea, iar cu barca nu se poate. Aveau si un televizor, dar, spune parintele Varahiil, s-a stricat, asa ca acum doar radioul mai anima atmosfera. Incalzirea e pe lemne, iar curentul vine pe cablu subacvatic. S-a intamplat odata, prin 2004, de-a ramas popa fara curent vreo doua luni. Noroc ca venise primavara. „Oricum – adauga staretul – noi traim opt ore in rugaciune, opt la munca si opt la odihna.”
Insula lui Dracula
Privita de pe mal, prin aburii diminetii, insula Snagov, de pe lacul omonim, iti apare ca un liman incarcat de istorie si mister. Dintre copaci se itesc stinghere turla manastirii si clopotnita de pe vremea lui Mircea cel Batran. Aceasta, daca faci abstractie de gunoaiele si mirosul dejectiilor ce te insotesc pe drumeagul abrupt care duce la un debarcader subred. Aparent, pe bucata de pamant inconjurata de apele lacului Snagov nu mai exista nicio constructie. Pare nelocuita. Vraja se spulbera repede cand esti inconjurat de vreo cinci-sase tuciurii care se ofera, pentru o suta de mii de lei de persoana, sa te plimbe dus-intors, cu o luntre prapadita, pana la insula ce gazduieste manastirea. Evident, fara bilet. Daca te tocmesti, accepta si cincizeci. Cu strainii sunt mai snapani, ii jecmanesc pe fata. „Sunt niste banditi”, se plange preotul-calugar Varahiil Banateanul, staretul manastirii, „noi avem venituri proprii doar patru luni pe an, vara, cand mai avem vizitatori. Daca omul da o gramada de bani la barcagiii astia, nu mai lasa nimic pentru sfanta biserica. Odata, cand am incercat sa le vorbesc, m-au scuipat pe fata”.
Prioritatile staretului Varahiil
„Tineretul nu mai are inclinare catre manastire. Nu mai vor tinerii sa asculte de cel mai mare si sa fie sarac de bunavoie”, constata cu amaraciune staretul Varahiil. De-aia e si singur, fara alti calugari. Au mai venit unii, au stat cate o zi-doua, au vazut ca privatiunile si servitutile sunt prea mari, asa ca au dat bir cu fugitii. Manastirea produce doar opt luni pe an. Venit are din lumanari, vederi, brosuri, iconite, cruciulite, un CD cu istoricul manastirii si taxa de monument istoric. Cam de pe la Pasti incepe sa mearga treaba. Anul asta, a vazut toata lumea la televizor, au venit cu iahtul la manastire Irinel Columbeanu cu iubita lui Monica Gabor si Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale. Au luat lumina si au plecat imediat. Parintele nu vrea sa comenteze. Pe afaceristul Gelu Tofan il pomeneste insa: „Ma mai ajuta domnu' Tofan. Aduce p-aci ministri si ne mai deschide si niste usi. D-aia i-am zis „Nasu' manastirii””. In ultima vreme, parintele s-a zbatut sa incheie un protocol de un milion de euro pentru indiguire si imprejmuirea malurilor insulei. Sa n-o mai sape apa. Iar in plan mai are, in ordinea prioritatilor, finalizarea restaurarii picturilor din anul 1563 si din secolul XIX; construirea unei pasarele, ridicarea unei cladiri care sa cuprinda zece chilii, o bucatarie si o sala de mese, basca acareturile aferente si refacerea stravechiului tunel ce lega insula de mal. In total, socoteste-n barba guralivul staret, ar fi vorba de vreo 4,6 milioane de euro si opt miliarde de lei. Are ambitie tanarul parintel.
Morminte de pasoptisti si broaste blestemate la tacere
Odata debarcat pe partea de vest a insulei, dupa o „croaziera” lacustra de vreo 250 de metri, te intampina pe mana dreapta o cruce de lemn, inalta cat un stat de om, care troneaza pe un musuroi de pamant lung de vreo opt metri, lat de patru si inalt de unu. Este mormantul a 54 de pasoptisti, care au fost inecati in lac si apoi ingropati aici intr-o groapa comuna. Fusesera inchisi in inchisoarea politica de pe insula ce a functionat, in paralel cu manastirea, timp de cateva secole. Pana in 1856, cand a fost transformata in scoala de reeducare pentru tineret. Un alt debarcader, mai mare si cu apa mai adanca, se gaseste pe latura sudica. Acolo vine in weekend vaporasul cu turisti de la Snagov Parc. Apoi, iti ies in fata clopotnita si, cativa metri mai incolo, biserica. Sfantul lacas este urmasul unei alte asezari monahale, care a existat pe insula inca din secolul XI, dar care, fiind din lemn, a ars. Abia in 1453, Vladislav al II-lea zideste un paraclis ale carui usi imparatesti se afla acum la Muzeul de Arta. Trei ani mai tarziu, Vlad Tepes ridica un zid de aparare, un pod, o inchisoare pentru tradatori si talhari si sapa un tunel care incepea din dreptul clopotnitei si iesea vizavi, pe mal, cam pe unde se afla acum fostul palat al lui Ceausescu. In biserica, in fata altarului, se odihneste Vlad Tepes. Vin strainii si se uita ca la altceva, cu ochii mariti, la mormantul zidit in pardoseala bisericii. Nu zabovesc prea mult prin preajma locului de veci. Mitul lui Dracula ii sperie, in ciuda asigurarilor date cum ca Voda Tepes n-a fost un vampir. Isi fac cruce, fac repede o poza si se grabesc spre iesire. Manastirea s-a afirmat ca un centru panortodox in timpul staretiei Sfantului Antim Ivireanul, care, spune legenda, a blestemat broastele sa nu mai oracaie pe langa insula. Si asta cam asa e. De jur-imprejur nu se mai aude nici macar un „oac”.
Cu galeata chinezeasca la fantana lui Vlad Tepes
In spatele bisericii se afla o fantana sapata in 1456, pe vremea lui Tepes Voda. Are marginile din piatra gaurita cu dalta. Distractia e ca apa, buna de baut, desi un pic salcie, e scoasa cu o galeata chinezeasca din tabla de inox. Mai departe, spre est, se vad prin iarba ramasitele temutei inchisori. Peste ruine isi fac veacul acum cateva capre. La dreapta, gasesti imediat singura buda de pe insula. In afara de cea din casa staretului, pe care o gasesti pe stanga cum te-ai coborat din barca. Si tot in stanga, dar pe malul de nord al insulei, e o statuie infatisand o maicuta cu un copil in brate. „Pe langa faptul ca-i urata, mai sta si cu spatele la biserica”, spune parintele Varahiil Banateanul. Jos, pe partea din spate a statuii, se afla o inscriptie: „Patriciu – '99”.
Ultimele doua constructii de pe insula sunt pe malul sudic. Fosta casa a defunctului staret al manastirii, preotul Emilian Poenaru, plecat in lumea celor drepti in 2003, folosita in prezent mai mult ca o casa de oaspeti si un paraclis, cu Hramul Bunavestire, in fata caruia se afla si mormantul sau. O inscriptie aflata deasupra usii de la intrare spune ca paraclisul a fost construit pe cheltuiala fostului staret, insa carcotasii spun ca banii au venit de la o familie de greci. Despre morti, numai de bine.
