Credeţi că după arestările de anul trecut din vămile româneşti se trece mai greu cu marfă de contrabandă pe la frontiere? Reporterii incognito ai RL demonstrează că afacerile importatorilor evazionişti se derulează nestingherite. Sub ochii autorităţilor.
Comerţul cu legume şi fructe din import a căpătat o dimensiune uriaşă în România. Afacerile intermediarilor au ajuns atât de profitabile deoarece, în majoritate, aceştia nu plătesc taxe şi impozite către stat. Pe lângă paguba produsă bugetului, tranzacţiile ilegale cu legume au contribuit decisiv la distrugerea legumiculturii şi pomiculturii româneşti. Asta pentru că producătorii români pur şi simplu nu pot face faţă acestei concurenţe neloiale.
Reprezentanţii statului român au anunţat în ultimii ani că şi-au stabilit o prioritate în combaterea evaziunii fiscale. Mai mult, în punctele de trecere a frontierei a fost declanşată în 2011 o operaţiune amplă pentru depistarea funcţionariilor care iau şpagă de la contra-bandişti.
Ce efecte au avut toate aceste măsuri ale statului? Cel puţin în ceea ce priveşte legumele şi fructele, traficul se desfăşoară cu uşurinţă. Ne-a luat două zile să refacem drumul comer-cianţilor ilegali de astfel de produse. În prima parte a inves-tigaţiei noastre, vă prezentăm care sunt locurile de unde cumpără intermediarii produse ieftine şi care sunt profiturile pe care le obţin.
Citeşte şi Greenpeace: Cum ne otrăvim cu legumele şi fructele din Turcia
În cel de-al doilea episod veţi afla ce efecte au avut arestările de anul trecut din rândul vameşilor şi ce trebuie să facă un contrabandist de legume şi fructe pentru a intra cu marfa în România. În cea de-a treia parte a investigaţiei noastre, veţi descoperi că oricine poate vinde în Bucureşti, la câţiva kilometri de sediul Ministerului de Finanţe şi ANAF, fără ca vreun reprezentant al statului să îl întrebe de sănătate.
Bulgaria, primul popas al importatorilor
Samsarii de legume din România dezvăluie cu greu informaţii despre locurile de unde se aprovizionează cu produse turceşti sau greceşti. Pe o piaţă în care apar tot mai mulţi intermediari, fiecare se luptă să-şi apere teritoriul. Nici măcar patronii de aprozare nu ştiu cu exactitate de unde este cumpărată marfa şi nici nu ştiu rutele concrete pe unde intră legumele şi fructele în România. Noi am aflat iniţial că roşiile şi celelalte produse din Turcia pătrund în Uniunea Europeană prin Bulgaria cu taxe mai mici, graţie unor facilităţi fiscale pe care această ţară le acordă comunităţii turce.
Citeşte şi Ce cumpărăm dacă evităm legumele olandeze?
De altfel, ziarul nostru a scris încă din 2009 despre faptul că agricultori cu tradiţie din sudul României au abandonat grădinăritul şi au devenit simpli samsari de legume cumpărate din Bulgaria. Acum am decis să mergem şi noi la Sofia, la cele două angrouri specializate pe legume, în districtele Druzhba şi Slatina. Am pornit din Bucureşti spre capitala vecinilor cu o zi înainte, pentru că, de regulă, astfel de târguri îşi încep activitatea la trei dimineaţa, iar după câteva ore deja nu se mai găseşte decât marfa proastă sau scumpă. Nici unul dintre intermediarii români nu a vrut să vorbească cu noi. Am descoperit, după vorbă, un samsar de-al nostru care-i explica unui coleg că a cumpărat cartofi şi lâmâi, pentru că i se par că ar merge la vânzare. Când l-am întrebat cu cât a cumpărat lămâile, omul s-a speriat efectiv, a închis duba şi a plecat cu tot cu maşină.
200 de euro, profit la o tonă de legume
La piaţa din Druzhba, am început să negociem cu vânzătorii bulgari şi am descoperit că şi aici legumele şi fructele s-au mai scumpit. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii un samsar priceput poate scoate preţuri care să-i aducă în România profituri substanţiale.
Astfel, un kilogram de roşii poate fi cumpărat cu 4-5 lei, în funcţie de mărime, în condiţiile în care într-o piaţă angro de lângă Bucureşti s-au dat la începutul acestei săptămâni şi cu 7 lei. Legumele de sezon au costuri şi mai convenabile. O legătură de salată verde poate fi luată cu numai 90 de bani, iar în Capitală ajunge la 2 lei şi chiar 2,5 lei la magazin. Un kilogram de varză e doar 60 de bani, iar portocalele luate de aici sunt numai 1,70 de lei kilogramul. În ţară, portocalele se vând şi cu 3 lei kilogramul, dacă sunt luate angro, dar în aprozare sau la supermarketuri ajung şi la 4-5 lei pentru un kilogram.
La un calcul simplu, reiese că la 1.000 de kilograme de roşii, un intermediar poate obţine şi 2.000 de lei venituri. Dacă scădem costurile de transport şi alte cheltuieli, doar din aducerea legumelor şi fructelor din Sofia până în ţară se poate obţine un profit de 700-800 de lei la o tonă. Însă majoritatea samsarilor lucrează cu cantităţi mult mai mari.
continuare în pagina 2
Roşii fără concurenţă
În Bulgaria am aflat însă că noul paradis al intermediarilor este acum Grecia, unde preţurile la unele legume şi fructe sunt mai mici decât la Sofia. Pentru un începător nu e tocmai uşor de găsit locul de unde se poate cumpăra ieftin din Grecia, din cauza discreţiei care domneşte printre intermediarii români. Iniţial ni s-a spus doar că există o piaţă angro convenabilă în nordul ţării, către care se îndreaptă majoritatea comer-cianţilor. Totuşi, nimeni nu a vrut să ne indice oraşul, aşa că am apelat până la urmă la „ajutorul” vameşilor greci. Ne-am îndreptat spre frontiera Bulgariei cu Grecia, pe drumul ce duce spre Salonic, şi i-am întrebat pe funcţionari dacă trec mulţi români cu marfă pe acolo. Soluţia a fost eficientă şi aşa am aflat că lângă Salonic există într-adevăr o mare piaţă en gros (lângă bulevardul Leoforos Perifereiaki). Aici am descoperit că preţurile sunt fără concurenţă în comparaţie cu România.
Citeşte şi: VIDEO INCOGNITO Efectele „curăţeniei din vămi”? Şpagă de 70 de lei pentru o tonă de marfă adusă din Bulgaria (ARTICOL INTEGRAL)
Astfel, un kilogram de roşii costă aproximativ 3 lei. Cei mai mulţi dintre samsarii pe care i-am văzut noi vin cu dube care pot transporta aproximativ şapte tone de marfă. Dacă vând roşiile în România cu 5 lei, obţin un venit de circa 2 lei pe kilogram doar ca să mute o marfă dintr-o ţară în alta. Înmulţind cu şapte tone, reiese că un astfel de intermediar rămâne cu 3.000 de euro la un singur transport.
Secretul succesului: să nu plăteşti taxe
Desigur, există mai multe condiţii pentru a se obţine astfel de beneficii uriaşe din această activitate. Cea mai importantă condiţie pentru ca afacerea să fie superprofitabilă este ca toate tranzacţiile să fie realizate fără a se achita taxe către statul român. Deşi pare o operaţiune riscantă este la îndemâna oricărui intermediar de legume şi fructe. O a doua ar fi ca samsarul să fie mereu la curent cu produsele care se caută pe piaţa românească. Dacă roşiile merg mai tot timpul anului, mai puţin atunci când apar cele româneşti, salata şi ceapa verde se vând mai bine doar primăvara, cartofii mai ales iarna, iar gogoşarii în toamnă. În fine, un intermediar deştept ştie că trebuie să cumpere numai legumele mari şi frumoase, care să ia ochii cumpărătorului român, mai pretenţios cu aspectul şi mai puţin atent la calitatea reală.
Citeşte şi Cea mai valoroasă bancă din România. De ce-şi ţine seifurile cu tezaurul la minus 20 de grade Celsius?
Oricum, românii sunt deocamdată atât de mulţumiţi de piaţa de lângă Salonic, încât noi am ajuns acolo vineri noaptea şi tot am găsit câteva camioane cu numere de România care aştep-tau. Iar piaţa urma să se deschidă abia duminică dimineaţa. Alte preţuri de la Salonic: lămâi – echivalentul a 2,5 lei kilogramul, banane la 4 lei kilogramul, mandarine la 3 lei kilogramul.
În Grecia am aflat că piaţa de la Salonic e o opţiune doar pentru intermediarii care lucrează cu camioane. Cei care aduc legume şi fructe cu tirul preferă să meargă direct la fermierii greci, în Pyrgos, Grecia şi chiar până în Creta, chiar dacă fac astfel 800 de kilometri în plus.
„Cel mai ieftin este dacă cumperi direct de la ferme, uneori găseşti chiar şi pe marginea drumului comercianţi de portocale angro. Eu vin de la Atena, cu portocale, şi merg la Timişoara”, ne-a explicat un şofer de tir din Gorj.
Trage ştampila, să nu se vadă firma
Comercianţii bulgari şi greci sunt conştienţi de faptul că majoritatea românilor care cumpără marfă de la ei nu vor să plătească taxe în România. Mai ales că şi în cele două ţări evaziunea fiscală este foarte răspândită.
De aceea, dau facturi pe care nici ei nu le înregistrează în contabilitate. Prin urmare, pot fi aruncate la gunoi o dată ce ai trecut vama românească.
Noi am cumpărat în total o tonă de legume şi fructe, dar am primit facturi doar pentru o mică parte din aceasta. Un bulgar ne-a scris documentul în aşa fel încât să nu aibă nici o valoare în faţa fiscului din cele două ţări. Pe de o parte, noi am dat doar numele unei persoane fizice, fără alte date de identitate, pe de altă parte, în momentul în care a pus ştampila, comerciantul bulgar a tras special tuşul în jos, astfel încât să nu se înţeleagă nimic din numele firmei.
Citeşte şi Cea mai mare fermă din Europa e un colos de pe teritoriul României
În cazul celui de-al doilea vânzător, i-am dictat la întâmplare denumirea unei firme, iar când ne-a cerut codul fiscal, am replicat că nu-l ştim pe de rost, ceea ce a fost suficient. Cu o tonă de marfă, însoţită de aceste documente fără valoare, ne-am îndreptat spre graniţa cu România. Cât timp ne-a luat să intrăm cu marfa în ţară şi ce a trebuit să facem pentru asta aflaţi în episodul de mâine.
continuare în pagina 3
Evaziune uriaşă
100 de milioane de euro pierde anual statul român numai din neplata TVA de către comercianţii de legume şi fructe. Iar numărul de comercianţi care nu respectă regulile este din ce în ce mai mare. „Doar la unul dintre filtre au fost descoperite, până la ora 12.00, 18 tiruri pline cu marfă, a cărei valoare totală este de aproximativ 400.000 de euro. Prejudiciul statului, doar de la aceste câteva tiruri, este de aproape 100.000 de euro”, declara comisarul Marius Ştefan, în urmă cu doi ani la finalul unui control rutier cu Garda Financiară. Lucrurile nu stau mai bine nici în Bulgaria sau Grecia. Presa de la Atena anunţa luna trecută că „o forţă de asalt formată din 160 de voluntari germani experţi în colectarea taxelor” va sosi în această ţară, pentru a-i ajuta pe greci să lupte contra acestui fenomen, potrivit bussines24.ro
300 de euro ia un şofer pentru un transport
Profiturile intermediarilor de legume sunt atât de mari încât îşi permit să plătească cu sume consistente şoferii de camioane. „Eu ofer 300 de euro unui şofer, pentru un drum dus-întors România-Grecia”, ne-a declarat un samsar. Un român care închiriază camioane ne-a explicat că intermediarii sunt dispuşi să plătească şi 1,5 lei pe kilometru, numai să aibă cât mai multe camioane. „De la Bucureşti la Salonic sunt 680 de kilometri. Un comerciant din ăsta vroia patru camioane, deşi pentru fiecare ar fi trebuit să îmi plătească 2.000 de lei, dus-întors”, ne-a explicat acesta. Suma nu includea şi costurile cu combustibilul plus cele cu şoferul. Practic, samsarul era dispus să cheltuiască în jur de 4.500 de lei pe fiecare camion, numai să aducă legume de import în România.
