Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă este ţinta unor critici privind ineficienţa în domeniile pentru care a fost înfiinţată, şi anume siguranţa naţională şi protecţia informativă, deşi instituţia a fost restructurată, iar noi numiri la vârf au fost făcute în decembrie anul trecut.
Actuala conducere a serviciului secret al MAI, reprezentată de directorul Cristian Laţcău şi adjuncţii săi Mihai Sava şi Adrian Jurcă, nu a avut „randamentul scontat”. Nu atât din vina lor – şi-au condus bine structurile teritoriale de unde provin, spun surse MAI -, cât mai ales din cauza şerpăriilor construite ani în şir la centrala DGIPI, care s-a ocupat mai puţin de combaterea infracţionalităţii care aduce atingere siguranţei naţionale, fiind mai mult folosită ca armă împotriva adversarilor politici. Un exemplu edificator în acest sens, îl reprezintă episodul de la alegerile prezidenţiale din 2009, când liderul PSD, Marian Vanghelie, a anunţat că va folosi arhiva DGIPI împotriva lui Traian Băsescu.
Ce ar trebui să facă DGIPI
Să culeagă informaţii despre eventualele relaţii ale angajaţilor de la Interne cu interlopi sau alte structuri infracţionale din zona politico-financiară (care include numiri pe funcţii contra cost, dare de mită pentru obţinerea unor contracte, etc.).
Să transmită informaţiile la Parchetul General sau Direcţia Generală Anticorupţie pentru a se constitui în dosare penale.
Să pună la dispoziţia structurilor operative (care se ocupă de prinderi în flagrant) logistica pe care o deţine (interceptări în special în medii ambientale).
În limbajul de lemn, DGIPI are următoarele priorităţi strategice:
1) Optimizarea şi modernizarea Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, prin configurarea elementelor de dezvoltare şi consolidare instituţională, în contextul modificărilor structural-organizatorice;
2) Creşterea capacităţii de răspuns la ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile aferente domeniului de responsabilitate, concomitent cu îmbunătăţirea aptitudinilor de evaluare a situaţiei operative şi previzionare a evoluţiei acesteia;
3) Combaterea eficientă, prin activitatea specifică, a crimina-lităţii transfrontaliere;
4) Planificarea şi angajarea cu rigurozitate a efortului informativ cu caracter anticipativ privind vulne-rabilităţi, riscuri şi disfuncţionalităţi în aplicarea legii de către structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce revin instituţiei conform Planurilor şi Programelor elaborate şi aprobate de C.S.A.T., precum şi a Planului de Acţiune Schengen;
5) Asigurarea suportului informativ necesar desfăşurării în bune condiţii a unor evenimente de importanţă majoră.
Ce nu a făcut DGIPI – ultimele scandaluri celebre
DGIPI nu a avut nici o contribuţie la destructurarea reţelei de criminalitate politico-financiară din Portul Constanţa, în care era implicat de câţiva ani (înainte de a fi numit) şi fostul secretar general al MAI Laurenţiu Mironescu, alături de senatorul Mircea Banias.
DGIPI a avizat numirea pe funcţie a lui Mironescu, deşi trebuia să ştie şi să informeze despre relaţiile suspecte ale acestuia cu lumea infracţională. Dosarul a fost instrumentat informativ de SRI şi probat de procurorii anticorupţie. În aceeaşi zonă, DGIPI nu a contribuit la blocarea returnării ilegale de TVA a circa 60 de milioane de euro către Saad Baaklini, apropiat de Sorin Ovidiu Vîntu.
DGIPI nu a avut nici o contribuţie la curăţarea de corup-ţie a Vămilor şi Punctelor de Trecere a Frontierei. Dosarele în care au fost arestaţi peste 200 de funcţionari publici – vameşi şi poliţişti de frontieră – au fost opera DGA (la iniţiativa chestorului Liviu Popa, acum şeful Poliţiei) şi DNA, cu ajutorul SRI şi conducerea Poliţiei de Frontieră. DGIPI a lipsit, deşi una dintre principalele atribuţii este securizarea şi eliminarea corupţiei de la graniţele ţării (condiţie esenţială pentru a intra în spaţiul Schengen). Mai grav, SRI a cerut ca DGIPI să nu cunoască amănunte despre aceste acţiuni pentru a nu se scurge informaţiile spre suspecţi, spun sursele RL.
DGIPI nu a făcut informări despre protecţia oferită liderilor interlopi de unii şefi din poliţiile judeţene. Celebră este prietenia dintre fostul şef al Poliţiei Neamţ, Aurelian Şoric, cu liderul intelop Gheorghiţă Mararu, executat în stil mafiot într-o cafenea, despre care DGIPI nu a oferit informaţii.
DGIPI nu l-a protejat informativ pe fostul secretar de stat din MAI, Dan Fătuloiu, care s-a autodenunţat direct la DNA că omul de afaceri Cătălin Chelu l-a ameninţat şi apoi i-a oferit mită un milion de euro, o casă şi alte bunuri ca să anuleze decizia de conexare a celor 48 de dosare penale (infracţiuni economice) deschise pe numele suspectului, demers care i-ar fi adus condamnarea de către instanţele de judecată (infracţiunile continuate nu pot fi sancţionate doar cu amenzi administrative).
Poate fi desfiinţată DGIPI?
„Nu!”, ne spune ministrul Internelor Traian Igaş, deoarece această instituţie este corespondentă instituţiilor de Afaceri Interne din Uniunea Europeană şi este singura instituţie din MAI cu atribuţii în siguranţa naţională. Nici nu se poate ţine pe bani publici o armată de ofiţeri care în cel mai fericit caz nu fac mai nimic, dar au salarii nete între 5.000 şi 8.000 lei. Dacă mai precizăm şi faptul că SRI poate suplini atribuţiile de siguranţă naţionala ale DGIPI şi că multe din atribuţiile DGIPI se regăsesc şi la alte structuri ale MAI ca Direcţia Generală Anticorupţie, Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Direcţia de Operaţiuni Speciale (structură extrem de eficientă în ultimele şase luni), atunci ce ar fi de făcut? Ministrul Igaş ne-a anunţat că deocamdată lucrează la un proiect de îmbunătăţire a activităţii DGIPI, refuzând să precizeze dacă va schimba conducerea instituţiei. Surse MAI dau ca sigură schimbarea conducerii „pentru a-i proteja pe Laţcău, Sava şi Jurcă. „Laţcău a lucrat la Combaterea Crimei Organizate, unde a avut rezultate; Sava şi Jurcă au fost şefi la serviciile teritoriale ale DGIPI, unde au avut rezultate. Cei trei, însă, nu i-au putut ţine în mână pe ofiţerii din centrala DGIPI, mult mai versaţi într-ale pragmatismului politic, care ştiu cum să-şi conserve protectorii, ştiu cum să manipuleze informaţiile compromiţătoare pentru a obţine funcţii sau alte beneficii”, spun sursele RL.
DGIPI, structura toxică a statului de drept?
Serviciul secret al MAI a fost înfiinţat în februarie 1990 de CFSN cu numele „UM 0215″, cu scopul de a ţine sub observaţie partidele istorice şi opoziţia de atunci. Toţi ofiţerii proveneau de la fosta Securitate. Acest serviciu a coordonat mineriadele, fiind implicat direct în violenţele împotriva protestatarilor regimului Iliescu. Conducătorii instituţiei au fost Florin Clapod şi Dan Gheorghe, implicaţi şi în scandaluri de corupţie.
După schimbarea puterii din 1997, pentru a scăpa de foştii ofiţeri de Securitate, care excelau şi în corupţie şi contrabandă, ministrul de Interne de atunci Gavril Dejeu a desfiinţat UM 0215, trecându-i în rezervă pe cei mai mulţi foşti ofiţeri de Securitate. În anul 1998, Dejeu a înfiinţat UM 0962 de protective informative, instalându-l la conducerea instituţiei pe Virgil Ardelean, supranumit „Vulpea”. La început, şi Virgil Ardelean a dat rateuri deoarece nu a avut informaţii despre mineriadele din 1999, în sprijinirea cărora au fost implicaţi şi ofiţeri de Interne.
După revenirea lui Ion Iliescu ca preşedinte, majoritatea foştilor ofiţeri de Securitate au fost reactivaţi în „UM 0962″, dar Ardelean şi-a menţinut funcţia graţie sprijinului (prieteniei) ministrului de Interne de atunci, Ioan Rus (amândoi erau din Cluj). În 2002, serviciul s-a „reformat” căpătând denumirea de DGIPI. Vulpea a rezistat până în 2007, când şi-a dat demisia după scandalul fugii din ţară a lui Omar Hayssam (condamnat pentru răpirea jurnaliştilor români la Bagdad). De menţionat că în perioada în care Vulpea a fost şef, în dosarele penale celebre (cazurile Păvălache, Micky Şpagă etc.) s-au regăsit note informative şi despre politicienii PSD.
După plecarea „Vulpii”, la şefia DGIPI a urmat colonelul Petre Albu, care a fost schimbat pentru ineficienţă. A urmat Cornel Şerban, arestat în scurt timp pentru corupţie (în dosarul omului de afaceri Puiu Popoviciu). Apoi, în 2009, după instalarea pesedistului Dan Nica ca ministru al MAI, la conducerea DGIPI a fost numit controversatul general Gelu Drăjneanu, apropiat al lui Vanghelie şi al senatorului PSD Cătălin Voicu. A fost perioada în care Vanghelie a anunţat că a intrat în posesia arhivei de note informative a DGIPI şi o va folosi împotriva lui Traian Băsescu, Elena Udrea, Teodor Stolojan. După plecarea PSD de la guvernare, în octombrie 2009, la conducereaa DGIPI a fost numit Ştefan Pop, specializat mai mult în diplomaţie.
Sub conducerea lui Pop, DGIPI nu a fost capabil nici măcar să facă o notă despre mitingul a câteva mii de poliţişti, care a culminat cu o deplasare neautorizată la Palatul Cotroceni, unde şi-au aruncat şepcile şi au strigat, pe lângă „Jos Băsescu”, „Ieşi afară/Javră ordinară”. De asemenea, DGIPI nu a avut note informative despre dosarele de mare corupţie sau spălări de bani (ca de exemplu despre devalizarea Petromservice, deşi existau ofiţeri DGIPI care frecventau anturajul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu). Nici noua echipă, în frunte cu Laţcău, instalată la conducerea DGIPI în decembrie 2010, nu a dat rezultate. Ce e de făcut? Ministrul tace, dar specialiştii spun că DGIPI trebuie desfiinţat, iar atribuţiile de siguranţă naţională şi de protecţie informativă ale acesteia ar trebui preluate de Direcţia de Operaţiuni Speciale şi de Direcţia Generală Anticorupţie, care au fost „extrem de active în instrumentarea dosarelor de corupţie”.
