Din cauza crizei, din ce în ce mai mulţi români aleg calea cea mai uşoară către îmbogăţire: falsificarea de bani. În ultimii doi ani, poliţiştii au găsit peste 6.000 de bancnote româneşti false. În penitenciare se află însă doar 11 condamnaţi pentru contrafacere de bani.
Îşi trece degetele cu răbdare peste suprafaţa lucioasă a bancnotei de 10 lei. Fiecare centimetru de polimer e „citit” de degetele lui. O întoarce, o ridică în lumină. Razele care pătrund prin fereastra capelei din Penitenciarul Cod-lea îl ajută să dea un răspuns: „Da, aş putea să fac una la fel.”
Bărbatul care stă acum pe una din băncile capelei penitenciarului nu vrea să-i fie făcut public numele. Îi surâde ideea să-şi aleagă pseudonimul Nicolae, după numele lui Nicolae Grigorescu, a cărui figură e imprimată pe bancnota din mâna lui.
Nicolae are de 24 de ani şi în februarie 2010 a fost închis pentru că, în urmă cu 10 ani, a falsificat peste 300 milioane de lei vechi. Avea atunci doar 14 ani şi banii româneşti încă erau imprimaţi pe hârtie. Bancnota de polimer pe care o priveşte acum e din plastic şi întrebarea dacă ar putea să o falsifice nu poate să nu-l pună pe gânduri: „Sigur e mai greu, dar aş putea”.
Răspunsul e însoţit de un zâmbet ştrengăresc în colţul buzelor şi din tonul său răzbate un sâmbure de mândrie că, la doar 14 ani, scotea bani falşi pe bandă rulantă. În rest, Nicolae e cuminte. Stă cu genunchii apropiaţi şi mâinile împreunate şi povesteşte cât de aproape a fost să scape de puşcărie. A fost arestat în 2002 şi cercetat în libertate. Cum era minor, a primit, în 2005, trei ani cu suspendare. Cu o lună înainte de expirarea pedepsei, a comis o altă infracţiune – a furat un calculator. De data asta judecătorii nu l-au mai iertat. După alţi trei ani de cercetare în libertate, timp în care a intrat la Facultatea de Electronică din Braşov şi a lucrat ca DJ în mai multe cluburi din ţară, a venit şi verdictul: trei ani şi patru luni pentru falsificare de bani şi furt.
Cartofi şi morcovi pe bani falşi
„O joacă de copii” sunt cuvintele prin care tânărul caracterizează ceea ce în cazierul său apare ca „falsificare de monedă naţională”.
„Fabricam numai bancnote de 50.000 de lei vechi, cum erau atunci. Aveam un calculator, un scaner, hârtie de la librărie, o imprimantă şi o foarfecă. Printam non-stop, chiar şi câteva sute pe zi”, spune Nicolae, care se ocupa de partea grafică. Cele mai multe bancnote false ajungeau la capul reţelei şi o mică parte erau folosite de el şi de alţi câţiva prieteni implicaţi.
Dacă la început erau prevăzători şi se chinuiau ca banii să pară cât mai reali, cu timpul nu le-a mai păsat.
„Eram atent la cum arată seria, la culori, chiar am folosit cafea sau ulei de cătină să le dăm o nuanţă mai aproape de cei reali. Apoi, cu timpul, nici măcar nu-i mai tăiam ca lumea, rămânea albul de la hârtie pe margini. Mi-era şi ruşine de cum arătau”, spune Nicolae.
Cu primii bani falşi care au ieşit din imprimanta din apartamentul unui prieten a cumpărat o jumătate de kilogram de cartofi. Pieţele şi buticurile erau locurile preferate unde el şi ceilalţi membri ai reţelei schimbau banii, pentru că vânzătorii nu erau atenţi la bani. Atent a fost însă patronul unui bar, unde unul dintre băieţi a plătit o cola cu o bancnotă falsă. Un telefon la poliţie şi, în câteva săptămâni, membrii grupului erau arestaţi, rând pe rând.
Aşa a ajuns Nicolae unul dintre cei doar 11 con-damnaţi definitiv pentru falsificare de monedă care se află în momentul de faţă în penitenciare. Cifra i se pare incredibil de mică lui Nicolae, dar are o explicaţie: „Unii sunt foarte buni şi nu sunt prinşi. Nu ca noi, nişte puştani de 14 ani care scoteam bancnote mici într-un apartament din Braşov şi cumpăram cu ei cartofi şi morcovi din piaţă”.
Reorientare de criză
În cei 10 ani care au trecut de când Nicolae printa bancnote false de 50.000 de lei vechi, România are numai bani imprimaţi pe polimer şi falsificatorii au învăţat tehnici noi. În ultimii doi ani, numărul de falsuri a crescut. O spune comisarul de poliţie Dan Bîrla, director al Oficiului Naţional pentru Combaterea Falsurilor de Monedă, un departament al Inspectoratului General al Poliţiei Române. În 2009 au fost cu 30 la sută mai multe falsuri de lei decât în 2008, iar cifrele din 2010 sunt în uşoară creştere faţă de cele de acum un an: aproape 3.000 de bancnote româneşti falsificate.
De vină este criza, spune comisarul: „Infractorii implicaţi în comiterea de infracţiuni din alte sfere, devenite neaducătoare de profit, s-au orientat către contrafacerea de monedă. De exemplu, am un caz de la Călăraşi de falsificatori. Până să se apuce de treaba asta, unul aducea autoturisme din afară şi le vindea aici, altul intermedia vânzări în imobiliare şi tot aşa. Pentru că lucrurile nu mai mergeau, băieţii s-au reorientat.”
Comisarului Dan Bîrla i-au trecut sute de bancnote false prin mână. Una o ţine în portofel, pentru instruiri: „E un fals foarte bun al unei bancnote de 50 de lei, făcută pe plastic. O am de la un informator, de acum vreo patru-cinci ani. Cel care a făcut-o a avut cunoştinţe tipografice. Când pui culorile pe plastic, se curăţă foarte uşor. Dar ăsta a aplicat un alt strat alb şi după aia a venit cu vopseaua. Asta e o metodă tipografică”. Falsuri atât de „artistice” sunt rare şi autorii lor sunt greu de prins. Cel care a contrafăcut-o pe cea din portofelul comisarului nu a fost arestat până acum. Dintre bancnotele falsificate de el, poliţia a găsit pe piaţă 50 de bucăţi. Nu se ştie câte a plasat în total şi unde au ajuns restul.
„Falsificatorul nu caută falsul perfect, ci să-ţi ia ochii”
România are printre cei mai siguri bani din Europa, pentru că sunt imprimaţi pe polimer, spune directorul Imprimeriei Naţionale a BNR, Laurenţiu Dragomir.
„Sunt mai rezistenţi, ies din uz mai greu şi sunt mult mai greu de falsificat decât cei imprimaţi pe hârtie. Bancnotele noastre au mai multe tipuri de elemente de siguranţă, unele cunoscute publicului şi altele nu. Nu sunt deloc uşor de falsificat”, explică directorul Imprimeriei.
Într-adevăr, un fals bun al banilor pe polimer nu e uşor de făcut. Dar falsificatorilor români prea puţin le pasă. Majoritatea contrafacerilor de monedă românească sunt grosolane, făcute pe hârtie, tăiate strâmb, lipite cu scotch.
„Culmea este că, în proporţie poate de 90 la sută, falsurile de monedă românească se fac pe hârtie, pe care se aplică o ceară specială sau o folie subţire de platic. Falsificatorul nu caută să facă falsul perfect, el încearcă să-ţi dea un produs care să fie cât mai aproape ca design, să-ţi ia ochii. Aş vrea să trag un semnal de alarmă în rândul populaţiei. Este incredibil cât de uşor sunt plasaţi banii falşi, având în vedere că se vede de la o poştă că sunt falşi. Dar lumea pur şi simplu nu se uită la ce bani primeşte”, spune comisarul Dan Bîrla.
„Victima” numărul 1: bancnota de 100 de lei
Bancnota preferată de falsificatorii români este cea de 100 de lei. Explicaţia e simplă. Ca în orice afacere, autorii trebuie să îşi scoată profitul. Nu aleg bancnota de un leu pentru că îi costă doi lei s-o falsifice. Bancnotele mari, de 200 sau de 500 lei, le-ar aduce un profit mai mare prin restul primit după cumpărarea unui produs de valoare mică, dar şi un risc pe măsură, pentru că cel care o primeşte e mai atent din cauza valorii mari.
Câştigătoarea este, astfel, bancnota de 100 de lei, care ocupă detaşat primul loc în 2010, cu peste 1500 de bucăţi contrafăcute găsite. Adică peste 60 la sută din totalul pieţei banilor falşi.
O dată ce o grupare este prinsă, banii falşi făcuţi de membrii reţelei ies de pe piaţă în două-trei luni. „Doar să fie un fals extraordinar de bine făcut. Dar asta se întâmplă de obicei la euro, care mai circulă şi după doi ani. Asta şi pentru că românii sunt mai puţin obişnuiţi cu bancnota europeană”, spune comisarul.
Numărul celor condamnaţi definitiv în România pentru falsificare de bani i se pare mic şefului Oficiului Naţional pentru Combaterea de Monedă Falsă.
Explicaţia lui diferă de cea a lui Nicolae, unul dintre cei 11 falsificatori închişi în momentul de faţă în penitenciarele româneşti. „Da, 11 sunt puţini, dar mai sunt destui cercetaţi în libertate sau în arest preventiv”, spune comisarul de poliţie.
Capturile de bani falşi din 2010
Braşov – 16 membri ai unei reţele de falsificatori au pus în circulaţie peste 350 de bancnote false de 100, 200 şi 500 de lei, între august 2008 şi ianuarie 2010, când au fost arestaţi.
Harghita – O grupare de peste 50 de membri care au pus în circulaţie peste 600 de bancnote de 50, 100 şi 200 de lei a fost arestată la sfârşitul lui 2010.
Călăraşi – O reţea de cinci persoane a realizat un fals de calitate superioară a bancnotei de 500 de lei. Gruparea a fost arestată în octombrie 2010 şi poliţiştii au recuperat de pe piaţă aproape 300 de astfel de bancnote. Este posibil ca un număr ridicat să se mai afle pe piaţă.
Ce dă de gol o bancnotă falsă
Încearcă s-o rupi. Bancnota reală, din polimer, e aproape imposibil de rupt. Cele false, majoritatea imprimate pe hârtie, se rup de la prima încercare.
Compar-o cu una reală, din propriul portofel. Dacă e falsă, diferenţele te vor uimi. Atenţie la culori – nuanţele bancnotelor de polimer sunt foarte greu de imitat, culorile banilor contrafăcuţi par artificiale.
Atenţie mărită pe timpul sărbătorilor. Falsificatorii preferă să plaseze mai mulţi bani falşi pentru că lumea cheltuie mult în pieţe şi târguri.
Banul fals nu e rezistent. Dacă-l ţii mai mult timp în portofel sau în buzunar, e foarte uzat când îl scoţi.